1 Pourquoi le Tout-Puissant ne met-il pas des temps en réserve,

Et pourquoi ceux qui le connaissent ne voient-ils pas ses jours?

2 *De 19:14;27:17.Pr 22:28;23:10.On déplace les bornes,

On vole des troupeaux, et on les fait paître;

3 On enlève l’âne de l’orphelin,

On prend pour gage le bœuf de la veuve;

4 On repousse du chemin les indigents,

*Pr 28:28.On force tous les malheureux du pays à se cacher.

5 Et voici, comme les ânes sauvages du désert,

Ils sortent le matin pour chercher de la nourriture,

Ils n’ont que le désert pour trouver le pain de leurs enfants;

6 Ils coupent le fourrage qui reste dans les champs,

Ils grappillent dans la vigne de l’impie;

7 Ils passent la nuit dans la nudité, sans vêtement,

Sans couverture contre le froid;

8 Ils sont percés par la pluie des montagnes,

Et ils embrassent les rochers comme unique refuge.

9 On arrache l’orphelin à la mamelle,

On prend des gages sur le pauvre.

10 *Lé 19:13.Ils vont tout nus, sans vêtement,

Ils sont affamés, et ils portent les gerbes;

11 Dans les enclos de l’impie ils font de l’huile,

Ils foulent le pressoir, et ils ont *De 25:4.Ja 5:4.soif;

12 Dans les villes s’exhalent les soupirs des mourants,

L’âme des blessés jette des cris…

Et Dieu ne prend pas garde à ces infamies!

13 D’autres sont ennemis de la lumière,

Ils n’en connaissent pas les voies,

Ils n’en pratiquent pas les sentiers.

14 L’assassin se lève au point du jour,

*Ps 10:8,9.Tue le pauvre et l’indigent,

Et il dérobe pendant la nuit.

15 *Pr 7:8,9.L’œil de l’adultère épie le crépuscule;

*Ps 10:11.Personne ne me verra, dit-il,

Et il met un voile sur sa figure.

16 La nuit ils forcent les maisons,

Le jour ils se tiennent enfermés;

*Job 38:15.Jn 3:20.Ils ne connaissent pas la lumière.

17 Pour eux, le matin c’est l’ombre de la mort, ils en éprouvent toutes les terreurs.

18 Eh quoi! L’impie est d’un poids léger sur la face des eaux,

Il n’a sur la terre qu’une part maudite,

Il ne prend jamais le chemin des vignes!

19 Comme la sécheresse et la chaleur absorbent les eaux de la neige,

Ainsi le séjour des morts engloutit ceux qui pèchent!

20 Quoi! Le sein maternel l’oublie,

Les vers en font leurs délices,

On ne se souvient plus de lui!

L’impie est brisé comme un arbre,

21 Lui qui dépouille la femme stérile et sans enfants,

Lui qui ne répand aucun bienfait sur la veuve!…

22 Non! Dieu par sa force prolonge les jours des violents,

Et les voilà debout quand ils désespéraient de la vie;

23 Il leur donne de la sécurité et de la confiance,

Il a les regards sur leurs voies.

24 Ils se sont élevés; et en un instant ils ne sont plus,

Ils tombent, ils meurent comme tous les hommes,

Ils sont coupés comme la tête des épis.

25 S’il n’en est pas ainsi, qui me démentira,

Qui réduira mes paroles à néant?

1 Pentru ce*Fapte 1:7. nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată

și de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

2 Sunt unii care mută hotarele*Deut. 19:14;27:17.Prov. 22:28;23:10.Osea 5:10., fură turmele și le pasc;

3 iau măgarul orfanului,

iau zălog*Deut. 24:6,10,12,17. Cap. 22:6. vaca văduvei;

4 îmbrâncesc din drum pe cei lipsiți,

silesc pe toți nenorociții*Prov. 28:28. din țară să se ascundă.

5 Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie,

ies dimineața la lucru să caute hrană

și în pustie trebuie să caute pâinea pentru copiii lor.

6 Taie nutrețul care a mai rămas pe câmp,

culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

7 Îi apucă*Exod 22:26,27.Deut. 24:12,13. Cap. 22:6. noaptea în umezeală,

fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

8 Îi pătrunde ploaia munților

și, neavând alt adăpost, se ghemuiesc*Plâng. 4:5. lângă stânci.

9 Aceia smulg pe orfan de la țâță,

iau zălog tot ce are săracul.

10 Și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte,

strâng snopii și-s flămânzi;

11 în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn,

calcă teascul și le este sete;

12 în cetăți se aud vaietele celor ce mor,

sufletul celor răniți strigă…

Și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii!

13 Alții sunt vrăjmași ai luminii,

nu cunosc căile ei,

nu umblă pe cărările ei.

14 Ucigașul se scoală în revărsatul*Ps. 10:8. zorilor,

ucide pe cel sărac și lipsit,

și noaptea fură.

15 Ochiul*Prov. 7:9. preacurvarului pândește amurgul:

‘Nimeni nu mă va vedea’, zice*Ps. 10:11. el,

și își pune o maramă pe față.

16 Noaptea sparg casele,

ziua stau închiși;

se tem de lumină*Ioan 3:20..

17 Pentru ei, dimineața este umbra morții

și, când o văd, simt toate spaimele morții.

18 Dar nelegiuitul alunecă ușor pe fața apelor,

pe pământ n-are decât o parte blestemată

și niciodată n-apucă pe drumul celor vii!

19 Cum sorb seceta și căldura apele zăpezii,

așa înghite Locuința morților pe cei ce păcătuiesc.

20 Pântecele mamei îl uită,

viermii se ospătează cu el,

nimeni nu-și mai aduce aminte*Prov. 10:7. de el!

Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,

21 el, care prădează pe femeia stearpă și fără copii,

el, care nu face niciun bine văduvei!…

22 Și totuși Dumnezeu, prin puterea Lui, lungește zilele celor silnici,

și iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viață;

23 El le dă liniște și încredere,

are privirile*Ps. 11:4.Prov. 15:3. îndreptate spre căile lor.

24 S-au ridicat, și într-o clipă nu mai sunt:

cad, mor ca toți oamenii,

sunt tăiați ca spicele coapte.

25 Nu este așa?

Cine mă va dovedi de minciună,

cine-mi va nimici cuvintele mele?"