1 Job prit de nouveau la parole sous forme sentencieuse et dit:
2 Oh! Que ne puis-je être comme aux mois du passé,
Comme aux jours où Dieu me gardait,
3 Quand sa lampe brillait sur ma tête,
Et que sa lumière me guidait dans les ténèbres!
4 Que ne suis-je comme aux jours de ma vigueur,
Où Dieu veillait en ami sur ma tente,
5 Quand le Tout-Puissant était encore avec moi,
Et que mes enfants m’entouraient;
6 Quand mes pieds se baignaient dans la crème
Et que le rocher répandait près de moi des ruisseaux d’huile!
7 Si je sortais pour aller à la porte de la ville,
Et si je me faisais préparer un siège dans la place,
8 Les jeunes gens se retiraient à mon approche,
Les vieillards se levaient et se tenaient debout.
9 Les princes arrêtaient leurs discours,
Et mettaient la main sur leur bouche;
10 La voix des chefs se taisait,
Et leur langue s’attachait à leur palais.
11 L’oreille qui m’entendait me disait heureux,
L’œil qui me voyait me rendait témoignage;
12 Ps 72:12.Pr 21:13.Car je sauvais le pauvre qui implorait du secours,
Et l’orphelin qui manquait d’appui.
13 La bénédiction du malheureux venait sur moi;
Je remplissais de joie le cœur de la veuve.
14 És 59:17. Ép 6:14, etc.1 Th 5:8.Je me revêtais de la justice et je lui servais de vêtement,
J’avais ma droiture pour manteau et pour turban.
15 J’étais l’œil de l’aveugle
Et le pied du boiteux.
16 J’étais le père des misérables,
J’examinais la cause de l’inconnu;
17 Je brisais la mâchoire de l’injuste,
Et j’arrachais de ses dents la proie.
18 Alors je disais: Je mourrai dans mon nid,
Mes jours seront abondants comme le sable;
19 L’eau pénétrera dans mes racines,
La rosée passera la nuit sur mes branches;
20 Ma gloire reverdira sans cesse,
Et mon arc rajeunira dans ma main.
21 On m’écoutait et l’on restait dans l’attente,
On gardait le silence devant mes conseils.
22 Après mes discours, nul ne répliquait,
Et ma parole était pour tous une bienfaisante rosée;
23 Ils comptaient sur moi comme sur la pluie,
Ils ouvraient la bouche comme pour une pluie du printemps.
24 Je leur souriais quand ils perdaient courage,
Et l’on ne pouvait chasser la sérénité de mon front.
25 J’aimais à aller vers eux, et je m’asseyais à leur tête;
J’étais comme un roi au milieu d’une troupe,
Comme un consolateur auprès des affligés.
1 Iov a luat din nou cuvântul în pilde și a zis:
2 „O, cum nu pot să fiu caCap. 7:3. în lunile trecute,
ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
3 cândCap. 18:6. candela Lui strălucea deasupra capului meu
și lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
4 Cum nu sunt ca în zilele puterii mele,
când Dumnezeu veghea ca un prietenPs. 25:14. peste cortul meu,
5 când Cel Atotputernic încă era cu mine
și când copiii mei stăteau în jurul meu;
6 când mi se scăldau pașiiGen. 49:11.Deut. 32:13;33:24. în smântână
și stâncaCap. 20:17.Ps. 81:16. vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
7 Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății
și dacă îmi pregăteam un scaun în piață,
8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,
bătrânii se sculau și stăteau în picioare.
9 Mai-marii își opreau cuvântările
și își puneauCap. 21:5. mâna la gură.
10 Glasul căpeteniilor tăcea
și li se lipea limbaPs. 137:6. de cerul gurii.
11 Urechea care mă auzea mă numea fericit,
ochiul care mă vedea mă lăuda.
12 Căci scăpamPs. 72:12.Prov. 21:13;24:11. pe săracul care cerea ajutor
și pe orfanul lipsit de sprijin.
13 Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine,
umpleam de bucurie inima văduvei.
14 Mă îmbrăcam cu dreptateaDeut. 24:13.Ps. 132:9.Is. 59:17;61:10.Efes. 6:14.1 Tes. 5:8. și-i slujeam de îmbrăcăminte,
neprihănirea îmi era manta și turban.
15 OrbuluiNum. 10:31. îi eram ochi
și șchiopului, picior.
16 Celor nenorociți le eram tată
și cercetam pricinaProv. 29:7. celui necunoscut.
17 Rupeam falcaPs. 58:6.Prov. 30:14. celui nedrept
și-i smulgeam prada din dinți.
18 Atunci ziceam: ‘În cuibulPs. 30:6. meu voi muri,
zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19 ApaPs. 1:3.Ier. 17:8. Cap. 18:16. va pătrunde în rădăcinile mele,
roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20 Slava mea va înverzi neîncetat
și arculGen. 49:24. îmi va întineri în mână.’
21 Oamenii mă ascultau și așteptau,
tăceau înaintea sfaturilor mele.
22 După cuvântările mele, niciunul nu răspundea
și cuvântul meu era pentru toți o rouă binefăcătoare.
23 Mă așteptau ca pe ploaie,
căscau gura ca după ploaiaZah. 10:1. de primăvară.
24 Când li se înmuia inima, le zâmbeam
și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25 Îmi plăcea să mă duc la ei și mă așezam în fruntea lor;
eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri,
ca un mângâietor lângă niște întristați.
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)