1 Lorsque le roi Ézéchias eut entendu cela, il déchira ses vêtements, se couvrit d’un sac, et alla dans la maison de l’Éternel. 2 Il envoya Éliakim, chef de la maison du roi, Schebna, le secrétaire, et les plus anciens des sacrificateurs, couverts de sacs, vers Ésaïe, le prophète, fils d’Amots. 3 Et ils lui dirent: Ainsi parle Ézéchias: Ce jour est un jour d’angoisse, de châtiment et d’opprobre; car les enfants sont près de sortir du sein maternel, et il n’y a point de force pour l’enfantement. 4 Peut-être l’Éternel, ton Dieu, a-t-il entendu les paroles de Rabschaké, que le roi d’Assyrie, son maître, a envoyé pour insulter le Dieu vivant, et peut-être l’Éternel, ton Dieu, exercera-t-il ses châtiments à cause des paroles qu’il a entendues. Fais donc monter une prière pour le reste qui subsiste encore. 5 Les serviteurs du roi Ézéchias allèrent donc auprès d’Ésaïe. 6 Et Ésaïe leur dit: Voici ce que vous direz à votre maître: Ainsi parle l’Éternel: Ne t’effraie point des paroles que tu as entendues et par lesquelles m’ont outragé les serviteurs du roi d’Assyrie. 7 Je vais mettre en lui un esprit tel que, sur une nouvelle qu’il recevra, il retournera dans son pays; et je le ferai tomber par l’épée dans son pays.

8 Rabschaké, s’étant retiré, trouva le roi d’Assyrie qui attaquait Libna, car il avait appris son départ de Lakis. 9 Alors le roi d’Assyrie reçut une nouvelle au sujet de Tirhaka, roi d’Éthiopie; on lui dit: Il s’est mis en marche pour te faire la guerre. Dès qu’il eut entendu cela, il envoya des messagers à Ézéchias, en disant: 10 Vous parlerez ainsi à Ézéchias, roi de Juda: Que ton Dieu, auquel tu te confies, ne t’abuse point en disant: Jérusalem ne sera pas livrée entre les mains du roi d’Assyrie. 11 Voici, tu as appris ce qu’ont fait les rois d’Assyrie à tous les pays, et comment ils les ont détruits; et toi, tu serais délivré! 12 Les dieux des nations que mes pères ont détruites les ont-ils délivrées, Gozan, Charan, Retseph, et les fils d’Éden qui sont à Telassar? 13 Où sont le roi de Hamath, le roi d’Arpad, et le roi de la ville de Sepharvaïm, d’Héna et d’Ivva? 14 Ézéchias prit la lettre de la main des messagers, et la lut. Puis il monta à la maison de l’Éternel, et la déploya devant l’Éternel, 15 à qui il adressa cette prière: 16 Éternel des armées, Dieu d’Israël, assis sur les chérubins! C’est toi qui es le seul Dieu de tous les royaumes de la terre, c’est toi qui as fait les cieux et la terre. 17 Éternel, incline ton oreille, et écoute! Éternel, ouvre tes yeux, et regarde! Entends toutes les paroles que Sanchérib a envoyées pour insulter au Dieu vivant! 18 Il est vrai, ô Éternel! Que les rois d’Assyrie ont ravagé tous les pays et leur propre pays, 19 et qu’ils ont jeté leurs dieux dans le feu; mais ce n’étaient point des dieux, c’étaient des ouvrages de mains d’homme, du bois et de la pierre; et ils les ont anéantis. 20 Maintenant, Éternel, notre Dieu, délivre-nous de la main de Sanchérib, et que tous les royaumes de la terre sachent que toi seul es l’Éternel! 21 Alors Ésaïe, fils d’Amots, envoya dire à Ézéchias: Ainsi parle l’Éternel, le Dieu d’Israël: J’ai entendu la prière que tu m’as adressée au sujet de Sanchérib, roi d’Assyrie. 22 Voici la parole que l’Éternel a prononcée contre lui:

Elle te méprise, elle se moque de toi,

La vierge, fille de Sion;

Elle hoche la tête après toi,

La fille de Jérusalem.

23 Qui as-tu insulté et outragé?

Contre qui as-tu élevé la voix?

Tu as porté tes yeux en haut

Sur le Saint d’Israël.

24 Par tes serviteurs tu as insulté le Seigneur,

Et tu as dit:

Avec la multitude de mes chars,

J’ai gravi le sommet des montagnes,

Les extrémités du Liban;

Je couperai les plus élevés de ses cèdres,

Les plus beaux de ses cyprès,

Et j’atteindrai sa dernière cime,

Sa forêt semblable à un verger;

25 J’ai ouvert des sources, et j’en ai bu les eaux,

Et je tarirai avec la plante de mes pieds

Tous les fleuves de l’Égypte.

26 N’as-tu pas appris que j’ai préparé ces choses de loin,

Et que je les ai résolues dès les temps anciens?

Maintenant j’ai permis qu’elles s’accomplissent,

Et que tu réduisisses des villes fortes en monceaux de ruines.

27 Leurs habitants sont impuissants,

Epouvantés et confus;

Ils sont comme l’herbe des champs et la tendre verdure,

Comme le gazon des toits

Et le blé qui sèche avant la formation de sa tige.

28 Mais je sais quand tu t’assieds, quand tu sors et quand tu entres,

Et quand tu es furieux contre moi.

29 Parce que tu es furieux contre moi,

Et que ton arrogance est montée à mes oreilles,

Je mettrai ma boucle à tes narines et mon mors entre tes lèvres,

Et je te ferai retourner par le chemin par lequel tu es venu.

30 Que ceci soit un signe pour toi: On a mangé une année le produit du grain tombé, et une seconde année ce qui croît de soi-même; mais la troisième année, vous sèmerez, vous moissonnerez, vous planterez des vignes, et vous en mangerez le fruit. 31 Ce qui aura été sauvé de la maison de Juda, ce qui sera resté poussera encore des racines par-dessous, et portera du fruit par-dessus. 32 Car de Jérusalem il sortira un reste, et de la montagne de Sion des réchappés. *2 R 19:31.És 9:6.Voilà ce que fera le zèle de l’Éternel des armées.

33 C’est pourquoi ainsi parle l’Éternel sur le roi d’Assyrie:

Il n’entrera point dans cette ville,

Il n’y lancera point de traits,

Il ne lui présentera point de boucliers,

Et il n’élèvera point de retranchements contre elle.

34 Il s’en retournera par le chemin par lequel il est venu,

Et il n’entrera point dans cette ville, dit l’Éternel.

35 *2 R 20:6.Je protégerai cette ville pour la sauver,

A cause de moi, et à cause de David, mon serviteur.

36 *2 R 19:35.L’ange de l’Éternel sortit, et frappa dans le camp des Assyriens cent quatre-vingt-cinq mille hommes. Et quand on se leva le matin, voici, c’étaient tous des corps morts. 37 Alors Sanchérib, roi d’Assyrie, leva son camp, partit et s’en retourna; et il resta à Ninive. 38 Or, comme il était prosterné dans la maison de Nisroc, son dieu, Adrammélec et Scharetser, ses fils, le frappèrent par l’épée, et s’enfuirent au pays d’Ararat. Et Ésar-Haddon, son fils, régna à sa place.

1 Când a auzit împăratul*2 Împ. 19:1. Ezechia cuvintele acestea, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu un sac și s-a dus în Casa Domnului. 2 A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Șebna, logofătul, și pe cei mai bătrâni dintre preoți, acoperiți cu saci, la prorocul Isaia, fiul lui Amoț. 3 Și i-au zis: „Așa vorbește Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei lor, și totuși mamele n-au putere să nască. 4 Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu și poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță dar o rugăciune pentru rămășița care a mai rămas.’" 5 Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus deci la Isaia. 6 Și Isaia le-a zis: „Iată ce veți spune stăpânului vostru: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu te înspăimânta de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei. 7 Căci voi pune în el un duh de așa fel încât, la o veste pe care o va primi, se va întoarce în țara lui și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.»’" 8 Rabșache, la întoarcere, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis. 9 Atunci împăratul Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, împăratul Etiopiei, prin care i se spunea: „El a pornit să-ți facă război." Cum a auzit lucrul acesta, a trimis soli la Ezechia, zicându-le: 10 „Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ‘Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi și zici: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.» 11 Căci ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor și cum le-au nimicit cu desăvârșire. Și tu să fii izbăvit? 12 Oare dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei le-au izbăvit ei, și anume: Gozanul, Haranul, Rețeful și fiii lui Eden, care sunt la Telasar? 13 Unde sunt împăratul Hamatului*Ier. 49:23., împăratul Arpadului și împăratul cetăților Sefarvaim, Hena și Iva?’" 14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului 15 și I-a făcut următoarea rugăciune: 16 „Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul! 17 Doamne, pleacă-Ți*Dan. 9:18. urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii și privește! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib, ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu! 18 Este adevărat, Doamne, că împărații Asiriei au pustiit toate neamurile și țările lor 19 și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâinile omului, de lemn și de piatră. De aceea i-au nimicit. 20 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărățiile pământului să știe că numai Tu, Doamne, ești Dumnezeu!" 21 Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis să spună lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.’ 22 Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: ‘Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine. 23 Pe cine ai batjocorit și ai ocărât tu? Împotriva cui ți-ai ridicat glasul și ți-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel; 24 prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul și ai zis: «Cu mulțimea carelor mele m-am suit pe vârful munților, pe coastele Libanului, și voi tăia cedrii lui cei mai înalți, cei mai frumoși chiparoși ai lui, și voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui, care este ca un pomet. 25 Am săpat izvoare și am băut din apele lor, și cu talpa picioarelor mele voi seca toate râurile Egiptului.» 26 Dar n-ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult și că le-am hotărât din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăți tari în niște mormane de dărâmături. 27 Și locuitorii lor sunt neputincioși, înspăimântați și uluiți: sunt ca iarba de pe câmp și verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul care se usucă înainte de a da în spic. 28 Dar Eu știu când stai jos, când ieși afară, când intri și când ești mânios împotriva Mea. 29 Deci, pentru că ești mânios împotriva Mea și mândria ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga*Cap. 30:28.Ezec. 38:4. Mea în nările tale și zăbala Mea între buzele tale și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.’ 30 Și acesta să-ți fie semnul, Ezechia: anul acesta veți mânca ce va crește singur de la sine și în al doilea an, ce va răsări din aceasta, dar în al treilea an veți semăna, veți secera, veți sădi vii și veți mânca din rodul lor. 31 Și ce va mai scăpa din casa lui Iuda și ce va mai rămâne iarăși va prinde rădăcini dedesubt și va aduce rod deasupra. 32 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sionului, cei izbăviți. Iată ce va face râvna*2 Împ. 19:31. Cap. 9:7. Domnului oștirilor. 33 De aceea așa vorbește Domnul despre împăratul Asiriei: ‘El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeți în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei. 34 Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit și nu va intra în cetatea aceasta’, zice Domnul, 35 ‘căci Eu voi ocroti*2 Împ. 20:6. Cap. 38:6. cetatea aceasta ca s-o scap, din pricina Mea și din pricina robului Meu David!’" 36 Îngerul*2 Împ. 19:35. Domnului a ieșit și a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și, când s-au sculat dimineața, iată că toți aceștia erau niște trupuri moarte. 37 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s-a întors și a rămas la Ninive. 38 Și, pe când stătea cu fața la pământ, rugându-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramalec și Șarețer l-au lovit cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.