1 En ce temps-là, Ézéchias fut malade à la mort. Le prophète Ésaïe, fils d’Amots, vint auprès de lui, et lui dit: Ainsi parle l’Éternel: Donne tes ordres à ta maison, car tu vas mourir, et tu ne vivras plus. 2 Ézéchias tourna son visage contre le mur, et fit cette prière à l’Éternel: 3 O Éternel! Souviens-toi que j’ai marché devant ta face avec fidélité et intégrité de cœur, et que j’ai fait ce qui est bien à tes yeux! Et Ézéchias répandit d’abondantes larmes. 4 Puis la parole de l’Éternel fut adressée à Ésaïe, en ces mots: 5 Va, et dis à Ézéchias: Ainsi parle l’Éternel, le Dieu de David, ton père: J’ai entendu ta prière, j’ai vu tes larmes. Voici, j’ajouterai à tes jours quinze années. 6 Je te délivrerai, toi et cette ville, de la main du roi d’Assyrie; je protégerai cette ville. 7 Et voici, de la part de l’Éternel, le signe auquel tu connaîtras que l’Éternel accomplira la parole qu’il a prononcée. 8 Je ferai reculer de dix degrés en arrière avec le soleil l’ombre des degrés qui est descendue sur les degrés d’Achaz. Et le soleil recula de dix degrés sur les degrés où il était descendu.
9 Cantique d’Ézéchias, roi de Juda, sur sa maladie et sur son rétablissement.
10 Je disais: Quand mes jours sont en repos, je dois m’en aller
Aux portes du séjour des morts.
Je suis privé du reste de mes années!
11 Je disais: Je ne verrai plus l’Éternel,
L’Éternel, sur la terre des vivants;
Je ne verrai plus aucun homme
Parmi les habitants du monde!
12 Ma demeure est enlevée et transportée loin de moi,
Comme une tente de berger;
Je sens le fil de ma vie coupé comme par un tisserand
Qui me retrancherait de sa trame.
Du jour à la nuit tu m’auras achevé!
13 Je me suis contenu jusqu’au matin;
Comme un lion, il brisait tous mes os,
Du jour à la nuit tu m’auras achevé!
14 Je poussais des cris comme une hirondelle en voltigeant,
És 59:11.Je gémissais comme la colombe;
Mes yeux s’élevaient languissants vers le ciel:
O Éternel! Je suis dans l’angoisse, secours-moi!
15 Que dirai-je? Il m’a répondu, et il m’a exaucé.
Je marcherai humblement jusqu’au terme de mes années,
Après avoir été ainsi affligé.
16 Seigneur, c’est par tes bontés qu’on jouit de la vie,
C’est par elles que je respire encore;
Tu me rétablis, tu me rends à la vie.
17 Voici, mes souffrances mêmes sont devenues mon salut;
Tu as pris plaisir à retirer mon âme de la fosse du néant,
Car tu as jeté derrière toi tous mes péchés.
18 Ce n’est pas le séjour des morts qui te loue,
Ce n’est pas la mort qui te célèbre;
Ceux qui sont descendus dans la fosse n’espèrent plus en ta fidélité.
19 Le vivant, le vivant, c’est celui-là qui te loue,
Comme moi aujourd’hui;
Le père fait connaître à ses enfants ta fidélité.
20 L’Éternel m’a sauvé!
Nous ferons résonner les cordes de nos instruments,
Tous les jours de notre vie,
Dans la maison de l’Éternel.
21 Ésaïe avait dit: 2 R 20:7.Qu’on apporte une masse de figues, et qu’on les étende sur l’ulcère; et Ézéchias vivra. 22 Et Ézéchias avait dit: A quel signe connaîtrai-je que je monterai à la maison de l’Éternel?
1 În vremea2 Împ. 20:1.2 Cron. 32:24. aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Pune-ți în rânduială2 Sam. 17:23. casa, căci vei muri și nu vei mai trăi.’" 2 Ezechia s-a întors cu fața la perete și a făcut Domnului următoarea rugăciune: 3 „Doamne, adu-Ți aminteNeem. 13:14. că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și inimă curată și am făcut ce este bine înaintea Ta!" Și Ezechia a vărsat multe lacrimi. 4 Atunci Cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel: 5 „Du-te și spune lui Ezechia: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul tatălui tău David: «Am auzit rugăciunea ta și am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieții tale. 6 Te voi izbăvi pe tine și cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei; voi ocrotiCap. 37:35. cetatea aceasta.» 7 Și iată semnul2 Împ. 20:8. Cap. 7:11. din partea Domnului după care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit: 8 «Voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a coborât soarele pe cadranul lui Ahaz.»’" Și soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se coborâse. 9 Cântarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii și însănătoșirii lui. 10 „Ziceam: ‘În cei mai buni ani ai vieții mele trebuie să mă duc la porțile Locuinței morților! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalți ani ai mei care-mi mai rămân!’
11 Ziceam: ‘Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, înPs. 27:13;116:9. pământul celor vii;
nu voi mai vedea pe niciun om în Locuința morților!
12 LocuințaIov 7:6. mea este luată și mutată de la mine, ca o colibă de păstori.
Îmi simt firul vieții tăiat ca de un țesător, care m-ar rupe din țesătura lui.
Până diseară îmi vei pune capăt.
13 Am strigat până dimineața; ca un leu îmi zdrobise toate oasele!
Până diseară îmi vei pune capăt.
14 Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor
și gemeamCap. 59:11. ca o porumbiță. Ochii-mi priveau topiți spre cer:
«Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!»’
15 Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m-a ascultat.
Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ceIov 7:11;10:1. am fost întristat astfel.
16 Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață,
prin ea mai am și eu suflare,
căci Tu mă faci sănătos și îmi dai iarăși viața.
17 Iată, chiar suferințele mele erau spre mântuirea mea;
Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii.
Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
18 Căci nu Locuința morților Te laudă, nu moartea Te mărește
și ceiPs. 6:5;30:9;88:11;115:17.Ecl. 9:10. ce s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta.
19 Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi.
TatălDeut. 4:9;6:7.Ps. 78:3,4. face cunoscută copiilor săi credincioșia Ta.
20 Domnul m-a mântuit!
De aceea, în toate zilele vieții noastre,
vom suna din coardele instrumentelor noastre
în Casa Domnului."
21 Isaia zisese2 Împ. 20:7.: „Să se aducă o turtă de smochine și s-o întindă peste bubă și Ezechia va trăi." 22 Și Ezechia zisese2 Împ. 20:8.: „După ce semn voi cunoaște că mă voi sui la Casa Domnului?"