1 Envoyez les agneaux au souverain du pays,

Envoyez-les de Séla, par le désert,

A la montagne de la fille de Sion.

2 Tel un oiseau fugitif, telle une nichée effarouchée,

Telles seront les filles de Moab, au passage de l’Arnon.

3 Donne conseil, fais justice,

Couvre-nous en plein midi de ton ombre comme de la nuit,

Cache ceux que l’on poursuit,

Ne trahis pas le fugitif!

4 Laisse séjourner chez toi les exilés de Moab,

Sois pour eux un refuge contre le dévastateur!

Car l’oppression cessera, la dévastation finira,

Celui qui foule le pays disparaîtra.

5 Et le trône s’affermira par la clémence;

Et l’on y verra siéger fidèlement, *És 9:6.Da 7:14,27.Mi 4:7.Lu 1:33.dans la maison de David,

Un juge ami du droit et zélé pour la justice.

6 *Jé 48:29,30.Nous entendons l’orgueil du superbe Moab,

Sa fierté et sa hauteur, son arrogance et ses vains discours.

7 C’est pourquoi Moab *Jé 48:20.gémit sur Moab, tout gémit;

Vous soupirez sur les ruines de Kir-Haréseth,

Profondément abattus.

8 Car les campagnes de Hesbon languissent;

Les maîtres des nations ont brisé les ceps de la vigne de Sibma,

Qui s’étendaient jusqu’à Jaezer, qui erraient dans le désert:

*Jé 48:32,33.Les rameaux se prolongeaient, et allaient au-delà de la mer.

9 Aussi je pleure sur la vigne de Sibma, comme sur Jaezer;

Je vous arrose de mes larmes, Hesbon, Élealé!

Car sur votre récolte et sur votre moisson

Est venu fondre un cri de guerre.

10 La joie et l’allégresse ont disparu des campagnes;

Dans les vignes, plus de chants, plus de réjouissances!

Le vendangeur ne foule plus le vin dans les cuves;

J’ai fait cesser les cris de joie.

11 Aussi mes entrailles frémissent sur Moab, comme une harpe,

Et mon cœur sur Kir-Harès.

12 On voit Moab, qui se fatigue sur les hauts lieux;

Il entre dans son sanctuaire pour prier, et *De 32:37,38,39.il ne peut rien obtenir.

13 Telle est la parole que l’Éternel a prononcée dès longtemps sur Moab.

14 Et maintenant l’Éternel parle, et dit:

Dans trois ans, comme les années d’un mercenaire,

La gloire de Moab sera l’objet du mépris,

Avec toute cette grande multitude;

Et ce qui restera sera peu de chose, presque rien.

1 Trimiteți*2 Împ. 3:4. miei cârmuitorului țării, trimiteți-i din*2 Împ. 14:7. Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului! 2 Ca o pasăre fugară, zgornită din cuib, așa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului*Num. 21:13.. 3 Și vor zice: ‘Sfătuiește, mijlocește, acoperă-ne ziua-n amiaza mare cu umbra ta ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriți, nu da pe față pe cei fugiți! 4 Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniți din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului!’ Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârși, cel ce calcă țara în picioare va pieri. 5 Și atunci, un scaun de domnie se*Dan. 7:14,27.Mica 4:7.Luca 1:33. va întări prin îndurare și se va vedea șezând cu credincioșie, în casa lui David, un*Ps. 72:2;96:13;98:9. judecător, prieten al dreptului și plin de râvnă pentru dreptate. – 6 ‘Auzim îngâmfarea mândrului*Ier. 48:29.Ţef. 2:10. Moab, fudulia și fala lui, trufia*Cap. 28:15. și lăudăroșia lui.’ 7 De aceea geme*Ier. 48:20. Moabul pentru Moab, toți gem; suspinați pe dărâmăturile Chir-Haresetului*2 Împ. 3:25., adânc mâhniți, 8 căci câmpiile*Cap. 24:7. Hesbonului lâncezesc; stăpânii neamurilor au sfărâmat butucii viei din*Vers. 9. Sibma, care se întindeau până la Iaezer și se încâlceau prin pustie: mlădițele ei se întindeau și treceau dincolo de mare. 9 De aceea plâng pentru via din Sibma ca pentru Iaezer; vă ud*Ier. 48:32. cu lacrimile mele, Hesbonule*Cap. 15:4. și Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre și peste secerișul vostru a căzut un strigăt de război! 10 S-a*Cap. 24:8.Ier. 48:33. dus bucuria și veselia din câmpii! Și în vii nu mai sunt cântece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules. 11 De aceea îmi plânge sufletul*Cap. 15:5;63:15.Ier. 48:36. pentru Moab ca o harpă și inima, pentru Chir-Hares. 12 Și, când se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălțimi*Cap. 15:2., și va intra în locașul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!" 13 Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului. 14 Iar acum Domnul vorbește și zice:

„În trei ani, ca*Cap. 21:16. anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită, împreună cu toată această mare mulțime, și ce va rămâne va fi puțin lucru, aproape nimic."