1 O Éternel! Tu es mon Dieu;

Je t’exalterai, je célébrerai ton nom,

Car tu as fait des choses merveilleuses;

Tes desseins conçus à l’avance se sont fidèlement accomplis.

2 Car tu as réduit la ville en *És 21:9;23:13.Ap 14:8;18:2.un monceau de pierres,

La cité forte en un tas de ruines;

La forteresse des barbares est détruite,

Jamais elle ne sera rebâtie. 3 C’est pourquoi les peuples puissants te glorifient,

Les villes des nations puissantes te craignent.

4 Tu as été un refuge pour le faible,

Un refuge pour le malheureux dans la détresse,

Un abri contre la tempête,

Un ombrage contre la chaleur;

Car le souffle des tyrans

Est comme l’ouragan qui frappe une muraille.

5 Comme tu domptes la chaleur dans une terre brûlante,

Tu as dompté le tumulte des barbares;

Comme la chaleur est étouffée par l’ombre d’un nuage,

Ainsi ont été étouffés les chants de triomphe des tyrans.

6 L’Éternel des armées prépare à tous les peuples, sur cette montagne,

Un festin de mets succulents,

Un festin de vins vieux,

De mets succulents, pleins de mœlle,

De vins vieux, clarifiés.

7 Et, sur cette montagne, il anéantit le voile qui voile tous les peuples,

La couverture qui couvre toutes les nations;

8 *1 Co 15:54.Il anéantit la mort pour toujours;

Le Seigneur, l’Éternel, essuie les larmes de tous les visages,

Il fait disparaître de toute la terre l’opprobre de son peuple;

Car l’Éternel a parlé.

9 En ce jour l’on dira:

Voici, c’est notre Dieu, en qui nous avons confiance,

Et c’est lui qui nous sauve;

C’est l’Éternel, en qui nous avons confiance;

Soyons dans l’allégresse, et réjouissons-nous de son salut!

10 Car la main de l’Éternel repose sur cette montagne;

Et Moab est foulé sur place,

Comme la paille est foulée dans une mare à fumier.

11 Au milieu de cette mare, il étend ses mains,

Comme le nageur les étend pour nager;

*És 16:6.Mais l’Éternel abat son orgueil,

Et déjoue l’artifice de ses mains.

12 Il renverse, il précipite les fortifications élevées de tes murs,

Il les fait crouler à terre, jusque dans la poussière.

1 Doamne, Tu ești Dumnezeul meu; pe Tine Te*Exod 15:2.Ps. 118:28. voi înălța! Laud Numele Tău, căci*Ps. 98:1. ai făcut lucruri minunate; planurile*Num. 23:19. Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioșie. 2 Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un*Cap. 21:9;23:13.Ier. 51:37. morman de pietre, cetățuia cea tare într-o grămadă de dărâmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită și niciodată nu va mai fi zidită. 3 De aceea Te slăvesc*Apoc. 11:13. popoarele puternice și cetățile neamurilor puternice se tem de Tine. 4 Căci Tu ai fost un loc*Cap. 4:6. de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii, căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbește în zid. 5 Cum domolești căldura într-un pământ arzător, așa ai domolit zarva străinilor; cum este înădușită căldura de umbra unui nor, așa au fost înădușite cântările de biruință ale asupritorilor. 6 Domnul*Prov. 9:2.Mat. 22:4. oștirilor pregătește tuturor*Cap. 2:2,3. popoarelor, pe muntele acesta*Dan. 7:14.Mat. 8:11., un ospăț de bucate gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi și limpezite. 7 Și, pe muntele acesta, înlătură marama care acoperă toate popoarele și învelitoarea*2 Cor. 3:15.Efes. 4:18. care înfășoară toate neamurile; 8 nimicește*Osea 13:14.1 Cor. 15:54.Apoc. 20:14;21:4. moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu șterge*Apoc. 7:17;21:4. lacrimile de pe toate fețele și îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit. 9 În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere*Gen. 49:18.Tit 2:13. că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum, să ne veselim*Ps. 20:5. și să ne bucurăm de mântuirea Lui!" 10 Căci mâna Domnului se odihnește pe muntele acesta, dar Moabul este călcat în picioare pe loc cum este călcat în picioare paiul în bălegar. 11 În mijlocul acestei băltoace, el își întinde mâinile cum le întinde înotătorul ca să înoate, dar Domnul îi doboară mândria și face de nimica dibăcia mâinilor lui. 12 El surpă, prăbușește întăriturile înalte*Cap. 26:5. ale zidurilor tale, le prăbușește la pământ, în țărână.