1 La parole de l’Éternel fut adressée à Jonas, fils d’Amitthaï, en ces mots: 2 Lève-toi, va à *Ge 10:11,12.Jon 3:3.Ninive, la grande ville, et crie contre elle! Car sa méchanceté est montée jusqu’à moi. 3 Et Jonas se leva pour s’enfuir à Tarsis, loin de la face de l’Éternel. Il descendit à Japho, et il trouva un navire qui allait à Tarsis; il paya le prix du transport, et s’embarqua pour aller avec les passagers à Tarsis, loin de la face de l’Éternel.

4 Mais l’Éternel fit souffler sur la mer un vent impétueux, et il s’éleva sur la mer une grande tempête. Le navire menaçait de faire naufrage. 5 Les mariniers eurent peur, ils implorèrent chacun leur dieu, et ils jetèrent dans la mer les objets qui étaient sur le navire, afin de se le rendre plus léger. Jonas descendit au fond du navire, se coucha, et s’endormit profondément. 6 Le pilote s’approcha de lui, et lui dit: Pourquoi dors-tu? Lève-toi, invoque ton Dieu! Peut-être voudra-t-il penser à nous, et nous ne périrons pas. 7 Et ils se dirent l’un à l’autre: Venez, et tirons au sort, pour savoir qui nous attire ce malheur. Ils tirèrent au sort, et le sort tomba sur Jonas. 8 Alors ils lui dirent: Dis-nous qui nous attire ce malheur. Quelles sont tes affaires, et d’où viens-tu? Quel est ton pays, et de quel peuple es-tu? 9 Il leur répondit: Je suis Hébreu, et je crains l’Éternel, le Dieu des cieux, qui a fait la mer et la terre. 10 Ces hommes eurent une grande frayeur, et ils lui dirent: Pourquoi as-tu fait cela? Car ces hommes savaient qu’il fuyait loin de la face de l’Éternel, parce qu’il le leur avait déclaré. 11 Ils lui dirent: Que te ferons-nous, pour que la mer se calme envers nous? Car la mer était de plus en plus orageuse. 12 Il leur répondit: Prenez-moi, et jetez-moi dans la mer, et la mer se calmera envers vous; car je sais que c’est moi qui attire sur vous cette grande tempête. 13 Ces hommes ramaient pour gagner la terre, mais ils ne le purent, parce que la mer s’agitait toujours plus contre eux. 14 Alors ils invoquèrent l’Éternel, et dirent: O Éternel, ne nous fais pas périr à cause de la vie de cet homme, et ne nous charge pas du sang innocent! Car toi, Éternel, tu fais ce que tu veux. 15 Puis ils prirent Jonas, et le jetèrent dans la mer. Et la fureur de la mer s’apaisa. 16 Ces hommes furent saisis d’une grande crainte de l’Éternel, et ils offrirent un sacrifice à l’Éternel, et firent des vœux.

1 Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona*2 Împ. 14:25., fiul lui Amitai, astfel: 2 „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare*Gen. 10:11,12. Cap. 3:2,3;4:11., și strigă împotriva ei! Căci răutatea*Gen. 18:20,21.Ezra 9:6.Iac. 5:4.Apoc. 18:5. ei s-a suit până la Mine!" 3 Și Iona s-a sculat*Cap. 4:2. să fugă la Tars, departe de Fața Domnului. S-a coborât la Iafo*Ios. 19:46.2 Cron. 2:16.Fapte 9:36. și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe*Gen. 4:16.Iov 1:12;2:7. de Fața Domnului. 4 Dar Domnul*Ps. 107:25. a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme. 5 Corăbierii s-au temut, a strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat*Fapte 27:18,19,38. în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborât în fundul*1 Sam. 24:3. corabiei, s-a culcat și a adormit dus. 6 Cârmaciul s-a apropiat de el și i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te și cheamă*Ps. 107:28. pe Dumnezeul tău! Poate că*Ioel 2:14. Dumnezeu va voi să se gândească la noi, și nu vom pieri!" 7 Și au zis unul către altul: „Veniți să tragem la sorți*Ios. 7:14,16.1 Sam. 10:20,21;14:41,42.Prov. 16:33.Fapte 1:26., ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!" Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Iona. 8 Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne*Ios. 7:19.1 Sam. 14:43. din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?" 9 El le-a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care*Ps. 146:6.Fapte 17:24. a făcut marea și uscatul!" 10 Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?" Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el. 11 Ei i-au zis: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?" Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. 12 El le-a răspuns: „Luați-mă*Ioan 11:50. și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!" 13 Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau*Prov. 21:30., pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. 14 Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra*Deut. 21:8. cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci*Ps. 115:3. ce vrei!" 15 Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării*Ps. 89:9.Luca 8:24. s-a potolit. 16 Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică*Marcu 4:41.Fapte 5:11. de Domnul și au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruințe. 17 Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona și*Mat. 12:40;16:4.Luca 11:30. Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.