1 Oracle sur Damas.

Voici, Damas ne sera plus une ville,

Elle ne sera qu’un monceau de ruines.

2 Les villes d’Aroër sont abandonnées,

Elles sont livrées aux troupeaux;

Ils s’y couchent, et personne ne les effraie.

3 C’en est fait de la forteresse d’Éphraïm,

Et du royaume de Damas, et du reste de la Syrie:

Il en sera comme de la gloire des enfants d’Israël,

Dit l’Éternel des armées.

4 En ce jour, la gloire de Jacob sera affaiblie,

Et la graisse de sa chair s’évanouira.

5 Il en sera comme quand le moissonneur récolte les blés,

Et que son bras coupe les épis;

Comme quand on ramasse les épis,

Dans la vallée de Rephaïm.

6 Il en restera un grappillage, comme quand on secoue l’olivier,

Deux, trois olives, au haut de la cime,

Quatre, cinq, dans ses branches à fruits,

Dit l’Éternel, le Dieu d’Israël.

7 En ce jour, l’homme regardera vers son créateur,

Et ses yeux se tourneront vers le Saint d’Israël;

8 Il ne regardera plus vers les autels,

Ouvrage de ses mains,

Et il ne contemplera plus ce que ses doigts ont fabriqué,

Les idoles d’Astarté et les statues du soleil.

9 En ce jour, ses villes fortes seront

Comme des débris dans la forêt et sur la cime des montagnes,

Abandonnés devant les enfants d’Israël:

Et ce sera un désert.

10 Car tu as oublié le Dieu de ton salut,

Tu ne t’es pas souvenu du rocher de ton refuge.

Aussi tu as fait des plantations d’agrément,

Tu as planté des ceps étrangers;

11 Lorsque tu les plantas, tu les entouras d’une haie,

Et bientôt tu les fis venir en fleurs.

Mais la récolte a fui, au moment de la jouissance:

Et la douleur est sans remède.

12 Oh! Quelle rumeur de peuples nombreux!

Ils mugissent comme mugit la mer.

Quel tumulte de nations!

Elles grondent comme grondent les eaux puissantes.

13 Les nations grondent comme grondent les grandes eaux…

Il les menace, et elles fuient au loin,

Chassées *Job 21:18.Ps 1:4;35:5;83:14.Os 13:3.comme la balle des montagnes au souffle du vent,

Comme la poussière par un tourbillon.

14 Quand vient le soir, voici, c’est une ruine soudaine;

Avant le matin, ils ne sont plus!

Voilà le partage de ceux qui nous dépouillent,

Le sort de ceux qui nous pillent.

1 Prorocie*Ier. 49:23.Amos 1:3.Zah. 9:1. împotriva Damascului:

„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături; 2 cetățile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre pășune turmelor, care se culcă nestingherite*Ier. 7:33. acolo. 3 S-a isprăvit cu cetățuia*Cap. 7:16;8:4. lui Efraim și s-a sfârșit cu împărăția Damascului, dar rămășița Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel", zice Domnul oștirilor. 4 „În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită și grăsimea*Cap. 10:16. cărnii lui va pieri. 5 Se va*Ier. 51:33. întâmpla ca atunci când strânge secerătorul grâul și brațul lui taie spicele; da, ca la strânsul spicelor în valea Refaim; 6 vor*Cap. 24:13. mai rămâne doar câteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe vârful crengilor, patru sau cinci în ramurile cu roade", zice Domnul Dumnezeul lui Israel. 7 În ziua aceea, omul se va uita*Mica 7:7. spre Făcătorul său și ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel; 8 nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, și nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteei și la stâlpii închinați soarelui. 9 În ziua aceea, cetățile lui întărite vor fi ca dărâmăturile din pădure și de pe vârful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie! 10 Căci ai uitat pe Dumnezeul*Ps. 68:19. mântuirii tale și nu ți-ai adus aminte de Stânca scăpării tale. De aceea ți-ai sădit răsaduri plăcute și ai sădit butuci străini. 11 Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard și, în curând, i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei, și durerea este fără leac. 12 Vai, ce vuiet de popoare multe, care urlă cum*Ier. 6:23. urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc niște ape puternice! 13 Neamurile mugesc cum mugesc apele mari… Dar când le mustră*Ps. 9:5. Dumnezeu, ele fug departe, izgonite*Ps. 83:13.Osea 13:3. ca pleava de pe munți la suflarea vântului, ca țărâna luată de vârtej. 14 Spre seară, vine o prăpădenie neașteptată și până dimineața nu mai sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie și soarta celor ce ne jefuiesc.