1 Prière d’Habacuc, le prophète.

(Sur le mode des complaintes.)

2 Éternel, j’ai entendu ce que tu as annoncé, je suis saisi de crainte.

Accomplis ton œuvre dans le cours des années, ô Éternel!

Dans le cours des années manifeste-la!

Mais dans ta colère souviens-toi de tes compassions!

3 Dieu vient de Théman,

Le Saint vient de la montagne de Paran… — Pause.

Sa majesté couvre les cieux,

Et sa gloire remplit la terre.

4 C’est comme l’éclat de la lumière;

Des rayons partent de sa main;

Là réside sa force.

5 Devant lui marche la peste,

Et la peste est sur ses traces.

6 Il s’arrête, et de l’œil il mesure la terre;

Il regarde, et il fait trembler les nations;

Les montagnes éternelles se brisent,

Les collines antiques s’abaissent;

Les sentiers d’autrefois s’ouvrent devant lui.

7 Je vois dans la détresse les tentes de l’Éthiopie,

Et les tentes du pays de Madian sont dans l’épouvante.

8 L’Éternel est-il irrité contre les fleuves?

Est-ce contre les fleuves que s’enflamme ta colère,

Contre la mer que se répand ta fureur,

Pour que tu sois monté sur tes chevaux,

Sur ton char de victoire?

9 Ton arc est mis à nu;

Les malédictions sont les traits de ta parole… — Pause.

Tu fends la terre pour donner cours aux fleuves.

10 A ton aspect, les montagnes tremblent;

Des torrents d’eau se précipitent;

L’abîme fait entendre sa voix,

Il lève ses mains en haut.

11 Le soleil et la lune s’arrêtent dans leur demeure,

A la lumière de tes flèches qui partent,

A la clarté de ta lance qui brille.

12 Tu parcours la terre dans ta fureur,

Tu écrases les nations dans ta colère.

13 Tu sors pour délivrer ton peuple,

Pour délivrer ton oint;

Tu brises le faîte de la maison du méchant,

Tu la détruis de fond en comble. — Pause.

14 Tu perces de tes traits la tête de ses chefs,

Qui se précipitent comme la tempête pour me disperser,

Poussant des cris de joie,

Comme s’ils dévoraient déjà le malheureux dans leur repaire.

15 Avec tes chevaux tu foules la mer,

La boue des grandes eaux.

16 J’ai entendu… Et mes entrailles sont émues.

A cette voix, mes lèvres frémissent,

Mes os se consument,

Et mes genoux chancellent:

En silence je dois attendre le jour de la détresse,

Le jour où l’oppresseur marchera contre le peuple.

17 Car le figuier ne fleurira pas,

La vigne ne produira rien,

Le fruit de l’olivier manquera,

Les champs ne donneront pas de nourriture;

Les brebis disparaîtront du pâturage,

Et il n’y aura plus de bœufs dans les étables.

18 Toutefois, je veux me réjouir en l’Éternel,

Je veux me réjouir dans le Dieu de mon salut.

19 L’Éternel, le Seigneur, est ma force;

Il rend mes pieds semblables à ceux des biches,

Et il me fait marcher sur mes lieux élevés.

Au chef des chantres. Avec instruments à cordes.

1 Rugăciunea prorocului Habacuc. (De cântat în felul cântecelor*Ps. 7:1. de jale) 2 Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însuflețește-Ți*Ps. 85:6. lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ți aminte de îndurările Tale! 3 Dumnezeu vine din Teman și Cel Sfânt*Deut. 33:2.Jud. 5:4.Ps. 68:7. vine din muntele Paran… – (Oprire) – Măreția Lui acoperă cerurile și slava Lui umple pământul. 4 Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze și acolo este ascunsă tăria Lui. 5 Înaintea Lui merge*Naum 1:3. ciuma, și molima*Ps. 18:8. calcă pe urmele Lui. 6 Se oprește și măsoară pământul cu ochiul; privește și face pe neamuri să tremure; munții*Naum 1:5. cei veșnici*Gen. 49:26. se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veșnice. 7 Văd corturile Etiopiei pline de groază și se cutremură colibele din țara Madianului. 8 S-a mâniat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat*Deut. 33:26,27.Ps. 68:4;104:3. Vers. 15. pe caii Tăi și Te-ai suit în carul Tău de biruință? 9 Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgețile Cuvântului Tău… – (Oprire) – Tu despici pământul ca să dai drumul*Ps. 78:15,16;105:41. râurilor. 10 La vederea Ta, se cutremură*Exod 19:16,18.Jud. 5:4,5.Ps. 68:8;77:18;114:4. munții; se năpustesc râuri de apă; adâncul își ridică glasul și își înalță valurile*Exod 14:22.Ios. 3:16. în sus. 11 Soarele*Ios. 10:12,13. și luna se opresc în locuința lor de lumina săgeților*Ios. 10:11.Ps. 18:14;77:17,18. Tale, care pornesc, de strălucirea suliței Tale, care lucește. 12 Tu cutreieri pământul în urgia Ta, zdrobești neamurile în mânia Ta*Ier. 51:33.Amos 1:3.Mica 4:13.. 13 Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău, să izbăvești pe unsul Tău; sfărâmi*Ios. 10:24;11:8,12.Ps. 68:21. acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii până în vârf. – (Oprire) – 14 Străpungi cu săgețile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoțând strigăte de bucurie, ca și cum ar fi și mâncat pe cel nenorocit în culcuș. 15 Cu caii Tăi mergi*Ps. 77:19. Vers. 8. pe mare, pe spuma apelor mari. 16 Când am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul*Ps. 119:120.Ier. 23:9.; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase și-mi tremură genunchii. Căci aș putea oare aștepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului? 17 Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, 18 eu*Iov 13:15. tot mă voi bucura*Is. 41:16;61:10. în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! 19 Domnul Dumnezeu este tăria*Ps. 27:1. mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor*2 Sam. 22:34.Ps. 18:33. și mă face să merg pe înălțimile mele*Deut. 32:13;33:29.. –

Către mai-marele cântăreților. De cântat cu instrumente cu coarde.