1 L’Éternel dit à Moïse: Va vers Pharaon, *Ex 4:21;9:34.car j’ai endurci son cœur et le cœur de ses serviteurs, pour faire éclater mes signes au milieu d’eux. 2 C’est aussi pour que tu racontes à ton fils et au fils de ton fils comment j’ai traité les Égyptiens, et quels signes j’ai fait éclater au milieu d’eux. Et vous saurez que je suis l’Éternel. 3 Moïse et Aaron allèrent vers Pharaon, et lui dirent: Ainsi parle l’Éternel, le Dieu des Hébreux: Jusqu’à quand refuseras-tu de t’humilier devant moi? Laisse aller mon peuple, afin qu’il me serve. 4 Si tu refuses de laisser aller mon peuple, voici, je ferai venir demain des sauterelles dans toute l’étendue de ton pays. 5 Elles couvriront la surface de la terre, et l’on ne pourra plus voir la terre; elles dévoreront le reste de ce qui est échappé, ce que vous a laissé la grêle, elles dévoreront tous les arbres qui croissent dans vos champs; 6 elles rempliront tes maisons, les maisons de tous tes serviteurs et les maisons de tous les Égyptiens. Tes pères et les pères de tes pères n’auront rien vu de pareil depuis qu’ils existent sur la terre jusqu’à ce jour. Moïse se retira, et sortit de chez Pharaon. 7 Les serviteurs de Pharaon lui dirent: Jusqu’à quand cet homme sera-t-il pour nous un piège? Laisse aller ces gens, et qu’ils servent l’Éternel, leur Dieu. Ne vois-tu pas encore que l’Égypte périt? 8 On fit revenir vers Pharaon Moïse et Aaron: Allez, leur dit-il, servez l’Éternel, votre Dieu. Qui sont ceux qui iront? 9 Moïse répondit: Nous irons avec nos enfants et nos vieillards, avec nos fils et nos filles, avec nos brebis et nos bœufs; car c’est pour nous une fête en l’honneur de l’Éternel. 10 Pharaon leur dit: Que l’Éternel soit avec vous, tout comme je vais vous laisser aller, vous et vos enfants! Prenez garde, car le malheur est devant vous! 11 Non, non: allez, vous les hommes, et servez l’Éternel, car c’est là ce que vous avez demandé. Et on les chassa de la présence de Pharaon. 12 L’Éternel dit à Moïse: Étends ta main sur le pays d’Égypte, et que les sauterelles montent sur le pays d’Égypte; qu’elles dévorent toute l’herbe de la terre, tout ce que la grêle a laissé. 13 Moïse étendit sa verge sur le pays d’Égypte; et l’Éternel fit souffler un vent d’orient sur le pays toute cette journée et toute la nuit. Quand ce fut le matin, *Ps 78:46;105:34,35.le vent d’orient avait apporté les sauterelles. 14 Les sauterelles montèrent sur le pays d’Égypte, et se posèrent dans toute l’étendue de l’Égypte; elles étaient en si grande quantité qu’il n’y avait jamais eu et qu’il n’y aura jamais rien de semblable. 15 Elles couvrirent la surface de toute la terre, et la terre fut dans l’obscurité; elles dévorèrent toute l’herbe de la terre et tout le fruit des arbres, tout ce que la grêle avait laissé; et il ne resta aucune verdure aux arbres ni à l’herbe des champs, dans tout le pays d’Égypte. 16 Aussitôt Pharaon appela Moïse et Aaron, et dit: J’ai péché contre l’Éternel, votre Dieu, et contre vous. 17 Mais pardonne mon péché pour cette fois seulement; et priez l’Éternel, votre Dieu, afin qu’il éloigne de moi encore cette plaie mortelle. 18 Moïse sortit de chez Pharaon, et il pria l’Éternel. 19 L’Éternel fit souffler un vent d’occident très fort, qui emporta les sauterelles, et les précipita dans la mer Rouge; il ne resta pas une seule sauterelle dans toute l’étendue de l’Égypte. 20 L’Éternel endurcit le cœur de Pharaon, et Pharaon ne laissa point aller les enfants d’Israël.

21 L’Éternel dit à Moïse: Étends ta main vers le ciel, et qu’il y ait des ténèbres sur le pays d’Égypte, et que l’on puisse les toucher. 22 Moïse étendit sa main vers le ciel; et *Ps 105:27,28.il y eut d’épaisses ténèbres dans tout le pays d’Égypte, pendant trois jours. 23 On ne se voyait pas les uns les autres, et personne ne se leva de sa place pendant trois jours. Mais il y avait de la lumière dans les lieux où habitaient tous les enfants d’Israël. 24 Pharaon appela Moïse, et dit: Allez, servez l’Éternel. Il n’y aura que vos brebis et vos bœufs qui resteront, et vos enfants pourront aller avec vous. 25 Moïse répondit: Tu mettras toi-même entre nos mains de quoi faire les sacrifices et les holocaustes que nous offrirons à l’Éternel, notre Dieu. 26 Nos troupeaux iront avec nous, et il ne restera pas un ongle; car c’est là ce que nous prendrons pour servir l’Éternel, notre Dieu; et jusqu’à ce que nous soyons arrivés, nous ne savons pas ce que nous choisirons pour offrir à l’Éternel. 27 L’Éternel endurcit le cœur de Pharaon, et Pharaon ne voulut point les laisser aller. 28 Pharaon dit à Moïse: Sors de chez moi! Garde-toi de paraître encore en ma présence, car le jour où tu paraîtras en ma présence, tu mourras. 29 Tu l’as dit! Répliqua Moïse, *Hé 11:27.je ne paraîtrai plus en ta présence.

1 Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon*Cap. 4:21;7:14., căci i-am împietrit inima lui și a slujitorilor lui*Cap. 7:4., ca să fac semnele Mele în mijlocul lor 2 și ca*Deut. 4:9.Ps. 44:1;71:18;78:5.Ioel 1:3. să istorisești fiului tău și fiului fiului tău cum M-am purtat cu egiptenii și ce semne am făcut în mijlocul lor. Și veți cunoaște că Eu sunt Domnul." 3 Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: ‘Până când ai de gând să nu vrei să*1 Împ. 21:29.2 Cron. 7:14;34:27.Iov 42:6.Ier. 13:18.Iac. 4:10.1 Pet. 5:6. te smerești înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 4 Dacă nu vrei să lași pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite mâine niște*Prov. 30:27.Apoc. 9:3. lăcuste pe toată întinderea țării tale. 5 Ele vor acoperi fața pământului, de nu se va mai putea vedea pământul*Cap. 9:32.Ioel 1:4;2:25.; vor mânca ce a mai rămas nevătămat, vor mânca ce v-a lăsat piatra, vor mânca toți copacii care cresc pe câmpiile voastre, 6 îți vor*Cap. 8:3,21. umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi și casele tuturor egiptenilor. Părinții tăi și părinții părinților tăi n-au văzut așa ceva de când sunt ei pe pământ până în ziua de azi.’" Moise a plecat și a ieșit de la Faraon. 7 Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Până când are să fie omul acesta o pacoste*Cap. 23:33.Ios. 23:13.1 Sam. 18:21.Ecl. 7:26.1 Cor. 7:15. pentru noi? Lasă pe oamenii aceștia să plece și să slujească Domnului Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?" 8 Au întors la Faraon pe Moise și Aaron. „Duceți-vă", le-a zis el, „și slujiți Domnului Dumnezeului vostru. Care și cine sunt cei ce vor merge?" 9 Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii și cu bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu oile și boii noștri, căci avem să ținem o sărbătoare*Cap. 5:1. în cinstea Domnului." 10 Faraon le-a zis: „Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați, pe voi și pe copiii voștri! Luați seama, căci este rău ce aveți de gând să faceți! 11 Nu, nu, ci duceți-vă voi, bărbații, și slujiți Domnului, căci așa ați cerut." Și i-au izgonit dinaintea lui Faraon. 12 Domnul a zis lui Moise*Cap. 7:19.: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului, ca să vină lăcustele peste țara Egiptului și să mănânce*Vers. 4,5. toată iarba pământului, tot ce a lăsat piatra." 13 Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului, și Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste țară toată ziua și toată noaptea aceea. Dimineața, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele. 14 Lăcustele*Ps. 78:46;105:34. au venit peste țara Egiptului și s-au așezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai*Ioel 2:2. fusese și nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste. 15 Au acoperit*Vers. 5. toată fața pământului, de nu se mai vedea pământul; au*Ps. 105:35. mâncat toată iarba de pe pământ și tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra, și n-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe câmp, în toată țara Egiptului. 16 Faraon a chemat îndată pe Moise și pe Aaron și a zis: „Am*Cap. 9:27. păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului vostru și împotriva voastră. 17 Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta și rugați*Cap. 9:28.1 Împ. 13:6. pe Domnul Dumnezeul vostru să depărteze de la mine și urgia aceasta de moarte!" 18 Moise*Cap. 8:30. a ieșit de la Faraon și s-a rugat Domnului. 19 Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele și le-a aruncat*Ioel 2:20. în Marea Roșie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului. 20 Domnul a*Cap. 4:21;11:10. împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.

21 Domnul a zis lui Moise*Cap. 9:22.: „Întinde-ți mâna spre cer, și va fi întuneric peste țara Egiptului, așa de întuneric de să se poată pipăi." 22 Moise și-a întins mâna spre cer și a fost*Ps. 105:28. întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile. 23 Nici nu se vedeau unii pe alții și nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar*Cap. 8:22. în locurile unde locuiau toți copiii lui Israel era lumină. 24 Faraon a chemat pe Moise și a*Vers. 8. zis: „Duceți-vă și slujiți Domnului! Să nu rămână în țară decât oile și boii voștri*Vers. 10.; copiii voștri vor putea merge și ei împreună cu voi." 25 Moise a răspuns: „Chiar să ne dai tu însuți jertfele și arderile-de-tot pe care le vom aduce Domnului Dumnezeului nostru, 26 și turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi și să nu rămână o unghie din ele, căci din ele vom lua ca să slujim Domnului Dumnezeului nostru, iar până vom ajunge acolo, nu știm ce vom alege ca să aducem Domnului." 27 Domnul a împietrit*Vers. 20. Cap. 4:21;14:4,8. inima lui Faraon, și Faraon n-a vrut să-i lase să plece. 28 Faraon a zis lui Moise: „Ieși de la mine! Să nu cumva să te mai arăți înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri." 29 „Da!", a răspuns Moise, „nu*Evr. 11:27. mă voi mai arăta înaintea ta."