1 L’Éternel dit à Moïse: Vois, je te fais Dieu pour Pharaon: et Aaron, ton frère, sera ton prophète. 2 Toi, tu diras tout ce que je t’ordonnerai; et *Ex 4:14.Aaron, ton frère, parlera à Pharaon, pour qu’il laisse aller les enfants d’Israël hors de son pays. 3 Et moi, j’endurcirai le cœur de Pharaon, et je multiplierai mes signes et mes miracles dans le pays d’Égypte. 4 Pharaon ne vous écoutera point. Je mettrai ma main sur l’Égypte, et je ferai sortir du pays d’Égypte mes armées, mon peuple, les enfants d’Israël, par de grands jugements. 5 Les Égyptiens connaîtront que je suis l’Éternel, lorsque j’étendrai ma main sur l’Égypte, et que je ferai sortir du milieu d’eux les enfants d’Israël. 6 Moïse et Aaron firent ce que l’Éternel leur avait ordonné; ils firent ainsi. 7 Moïse était âgé de quatre-vingts ans, et Aaron de quatre-vingt-trois ans, lorsqu’ils parlèrent à Pharaon.

8 L’Éternel dit à Moïse et à Aaron: 9 Si Pharaon vous parle, et vous dit: Faites un miracle! Tu diras à Aaron: Prends ta verge, et jette-la devant Pharaon. Elle deviendra un serpent. 10 Moïse et Aaron allèrent auprès de Pharaon, et ils firent ce que l’Éternel avait ordonné. Aaron jeta sa verge devant Pharaon et devant ses serviteurs; et elle devint un serpent. 11 Mais Pharaon appela des sages et des enchanteurs; et les magiciens d’Égypte, eux aussi, en firent autant par leurs enchantements. 12 Ils jetèrent tous leurs verges, et elles devinrent des serpents. Et la verge d’Aaron engloutit leurs verges. 13 Le cœur de Pharaon s’endurcit, et il n’écouta point Moïse et Aaron *Ex 7:3.selon ce que l’Éternel avait dit.

14 L’Éternel dit à Moïse: Pharaon a le cœur endurci; il refuse de laisser aller le peuple. 15 Va vers Pharaon dès le matin; il sortira pour aller près de l’eau, et tu te présenteras devant lui au bord du fleuve. Tu prendras à ta main la verge qui a été changée en serpent, 16 et tu diras à Pharaon: L’Éternel, le Dieu des Hébreux, m’a envoyé auprès de toi, pour te dire: Laisse aller mon peuple, afin qu’il me serve dans le désert. Et voici, jusqu’à présent tu n’as point écouté. 17 Ainsi parle l’Éternel: A ceci tu connaîtras que je suis l’Éternel. Je vais frapper les eaux du fleuve avec la verge qui est dans ma main; et elles seront changées en sang. 18 Les poissons qui sont dans le fleuve périront, le fleuve se corrompra, et les Égyptiens s’efforceront en vain de boire l’eau du fleuve. 19 L’Éternel dit à Moïse: Dis à Aaron: Prends ta verge, et étends ta main sur les eaux des Égyptiens, sur leurs rivières, sur leurs ruisseaux, sur leurs étangs, et sur tous leurs amas d’eaux. Elles deviendront du sang: et il y aura du sang dans tout le pays d’Égypte, dans les vases de bois et dans les vases de pierre. 20 Moïse et Aaron firent ce que l’Éternel avait ordonné. Aaron leva la verge, et *Ex 17:5.il frappa les eaux qui étaient dans le fleuve, sous les yeux de Pharaon et sous les yeux de ses serviteurs; *Ps 78:44;105:29.et toutes les eaux du fleuve furent changées en sang. 21 Les poissons qui étaient dans le fleuve périrent, le fleuve se corrompit, les Égyptiens ne pouvaient plus boire l’eau du fleuve, et il y eut du sang dans tout le pays d’Égypte. 22 Mais les magiciens d’Égypte en firent autant par leurs enchantements. Le cœur de Pharaon s’endurcit, et il n’écouta point Moïse et Aaron, selon ce que l’Éternel avait dit. 23 Pharaon s’en retourna, et alla dans sa maison; et il ne prit pas même à cœur ces choses. 24 Tous les Égyptiens creusèrent aux environs du fleuve, pour trouver de l’eau à boire; car ils ne pouvaient boire de l’eau du fleuve. 25 Il s’écoula sept jours, après que l’Éternel eut frappé le fleuve.

26 L’Éternel dit à Moïse: Va vers Pharaon, et tu lui diras: Ainsi parle l’Éternel: Laisse aller mon peuple, afin qu’il me serve. 27 Si tu refuses de le laisser aller, je vais frapper par des grenouilles toute l’étendue de ton pays. 28 Le fleuve fourmillera de grenouilles; elles monteront, et elles entreront dans ta maison, dans ta chambre à coucher et dans ton lit, dans la maison de tes serviteurs et dans celles de ton peuple, dans tes fours et dans tes pétrins. 29 Les grenouilles monteront sur toi, sur ton peuple, et sur tous tes serviteurs.

1 Domnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu*Cap. 4:16.Ier. 1:10. pentru Faraon, și fratele tău, Aaron, va fi prorocul*Cap. 4:16. tău. 2 Tu vei spune tot*Cap. 4:15. ce-ți voi porunci Eu, iar fratele tău, Aaron, va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din țara lui. 3 Eu voi împietri*Cap. 4:21. inima lui Faraon și Îmi voi înmulți*Cap. 11:9. semnele*Cap. 4:7. și minunile în țara Egiptului. 4 Totuși Faraon n-are să v-asculte. Apoi Îmi voi întinde*Cap. 10:1;11:9. mâna asupra Egiptului și voi scoate din țara Egiptului oștile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin*Cap. 6:6. mari judecăți. 5 Egiptenii vor cunoaște*Vers. 17. Cap. 8:22;14:4,18.Ps. 9:16. că Eu sunt Domnul când Îmi voi întinde*Cap. 3:20. mâna asupra Egiptului și când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel." 6 Moise și Aaron au făcut*Vers. 2. ce le poruncise Domnul: așa au făcut. 7 Moise era în vârstă de optzeci*Deut. 29:5;31:2;34:7.Fapte 7:23,30. de ani, iar Aaron, de optzeci și trei de ani când au vorbit lui Faraon.

8 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: 9 „Dacă vă va vorbi Faraon și vă va zice*Is. 7:11.Ioan 2:18;6:30.: ‘Faceți o minune!’, să zici lui Aaron: ‘Ia-ți*Cap. 4:2,17. toiagul și aruncă-l înaintea lui Faraon.’ Și toiagul se va preface într-un șarpe." 10 Moise și Aaron s-au dus la Faraon și au făcut cum*Vers. 9. poruncise Domnul. Aaron și-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor lui, și toiagul*Cap. 4:3. s-a prefăcut într-un șarpe. 11 Dar Faraon a chemat pe niște înțelepți*Gen. 41:8. și pe niște vrăjitori*2 Tim. 3:8., și vrăjitorii Egiptului au făcut*Vers. 22. Cap. 8:7,18. și ei la fel prin vrăjitoriile lor. 12 Toți și-au aruncat toiegele și s-au prefăcut în șerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13 Inima lui Faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după*Cap. 4:21. Vers. 4. cum spusese Domnul.

14 Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima*Cap. 8:15;10:1,20,27. împietrită: nu vrea să lase poporul să plece. 15 Du-te la Faraon dis-de-dimineață, când are să iasă să se ducă la apă, și să te înfățișezi înaintea lui pe malul râului. Să-ți iei în mână toiagul*Cap. 4:2,3. Vers. 10. care a fost prefăcut în șarpe 16 și să zici lui Faraon: ‘Domnul Dumnezeul*Cap. 3:18. evreilor m-a trimis la tine să-ți spun: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca*Cap. 3:12,18;5:1,3. să-Mi slujească în pustie.» Dar iată că până acum n-ai ascultat. 17 Acum, așa vorbește Domnul: «Iată cum vei cunoaște*Cap. 5:2. Vers. 5. că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea, și ele se vor preface*Cap. 4:9. în sânge*Apoc. 16:4,6.. 18 Peștii din râu vor pieri, râul se va împuți, așa că le va fi greață*Vers. 24. egiptenilor să bea din apa râului.»’" 19 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ‘Ia-ți toiagul și întinde-ți*Cap. 8:5,6,16;9:22;10:12,21;14:21,26. mâna peste apele egiptenilor, peste râurile lor, peste pâraiele lor, peste iazurile lor și peste toate bălțile lor. Ele se vor preface în sânge și va fi sânge în toată țara Egiptului, atât în vasele de lemn, cât și în vasele de piatră.’" 20 Moise și Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat*Cap. 17:5. toiagul și a lovit apele*Ps. 78:44;105:29. râului sub ochii lui Faraon și sub ochii slujitorilor lui, și toate apele râului s-au prefăcut în sânge. 21 Peștii din râu au pierit, râul s-a împuțit, așa că egiptenii nu mai puteau*Vers. 18. să bea apa râului și a fost sânge în toată țara Egiptului. 22 Dar vrăjitorii*Vers. 11. Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum*Vers. 3. spusese Domnul. 23 Faraon s-a întors de la râu și s-a dus acasă, dar nu și-a pus la inimă aceste lucruri. 24 Toți egiptenii au săpat în împrejurimile râului ca să găsească apă de băut, căci nu puteau să bea din apa râului. 25 Au trecut șapte zile după ce a lovit Domnul râul.