1 L’Éternel dit à Moïse: Dis à Aaron: Étends ta main avec ta verge sur les rivières, sur les ruisseaux et sur les étangs, et fais monter les grenouilles sur le pays d’Égypte. 2 Aaron étendit sa main sur les eaux de l’Égypte; et les grenouilles montèrent et couvrirent le pays d’Égypte. 3 Mais les magiciens en firent autant par leurs enchantements. Ils firent monter les grenouilles sur le pays d’Égypte. 4 Pharaon appela Moïse et Aaron, et dit: Priez l’Éternel, afin qu’il éloigne les grenouilles de moi et de mon peuple; et je laisserai aller le peuple, pour qu’il offre des sacrifices à l’Éternel. 5 Moïse dit à Pharaon: Glorifie-toi sur moi! Pour quand prierai-je l’Éternel en ta faveur, en faveur de tes serviteurs et de ton peuple, afin qu’il retire les grenouilles loin de toi et de tes maisons? Il n’en restera que dans le fleuve. 6 Il répondit: Pour demain. Et Moïse dit: Il en sera ainsi, afin que tu saches que nul n’est semblable à l’Éternel, notre Dieu. 7 Les grenouilles s’éloigneront de toi et de tes maisons, de tes serviteurs et de ton peuple; il n’en restera que dans le fleuve. 8 Moïse et Aaron sortirent de chez Pharaon. Et Moïse cria à l’Éternel au sujet des grenouilles dont il avait frappé Pharaon. 9 L’Éternel fit ce que demandait Moïse; et les grenouilles périrent dans les maisons, dans les cours et dans les champs. 10 On les entassa par monceaux, et le pays fut infecté. 11 Pharaon, voyant qu’il y avait du relâche, *Ex 7:14.endurcit son cœur, et il n’écouta point Moïse et Aaron, selon ce que l’Éternel avait dit.

12 L’Éternel dit à Moïse: Dis à Aaron: Étends ta verge, et frappe la poussière de la terre. Elle se changera en poux, dans tout le pays d’Égypte. 13 Ils firent ainsi. Aaron étendit sa main, avec sa verge, et il frappa la poussière de la terre; et elle fut changée en poux sur les hommes et sur les animaux. *Ps 105:31.Toute la poussière de la terre fut changée en poux, dans tout le pays d’Égypte. 14 Les magiciens employèrent leurs enchantements pour produire les poux; mais ils ne purent pas. Les poux étaient sur les hommes et sur les animaux. 15 Et les magiciens dirent à Pharaon: C’est le doigt de Dieu! Le cœur de Pharaon s’endurcit, et il n’écouta point Moïse et Aaron, selon ce que l’Éternel avait dit.

16 L’Éternel dit à Moïse: Lève-toi de bon matin, et présente-toi devant Pharaon; il sortira pour aller près de l’eau. Tu lui diras: Ainsi parle l’Éternel: Laisse aller mon peuple, afin qu’il me serve. 17 Si tu ne laisses pas aller mon peuple, je vais envoyer les mouches venimeuses contre toi, contre tes serviteurs, contre ton peuple et contre tes maisons; les maisons des Égyptiens seront remplies de mouches, et le sol en sera couvert. 18 Mais, en ce jour-là, je distinguerai le pays de Gosen où habite mon peuple, et là il n’y aura point de mouches, afin que tu saches que moi, l’Éternel, je suis au milieu de ce pays. 19 J’établirai une distinction entre mon peuple et ton peuple. Ce signe sera pour demain. 20 L’Éternel fit ainsi. *Ps 105:31.Il vint une quantité de mouches venimeuses dans la maison de Pharaon et de ses serviteurs, et *Ps 78:45.tout le pays d’Égypte fut dévasté par les mouches. 21 Pharaon appela Moïse et Aaron et dit: Allez, offrez des sacrifices à votre Dieu dans le pays. 22 Moïse répondit: Il n’est point convenable de faire ainsi; *Ge 43:32;46:34.car nous offririons à l’Éternel, notre Dieu, des sacrifices qui sont en abomination aux Égyptiens. Et si nous offrons, sous leurs yeux, des sacrifices qui sont en abomination aux Égyptiens, ne nous lapideront-ils pas? 23 Nous ferons trois journées de marche dans le désert, et nous offrirons des sacrifices à l’Éternel, notre Dieu, selon ce qu’il nous dira. 24 Pharaon dit: Je vous laisserai aller, pour offrir à l’Éternel, votre Dieu, des sacrifices dans le désert: seulement, vous ne vous éloignerez pas, en y allant. Priez pour moi. 25 Moïse répondit: Je vais sortir de chez toi, et je prierai l’Éternel. Demain, les mouches s’éloigneront de Pharaon, de ses serviteurs et de son peuple. Mais, que Pharaon ne trompe plus, en refusant de laisser aller le peuple, pour offrir des sacrifices à l’Éternel. 26 Moïse sortit de chez Pharaon, et il pria l’Éternel. 27 L’Éternel fit ce que demandait Moïse; et les mouches s’éloignèrent de Pharaon, de ses serviteurs et de son peuple. Il n’en resta pas une. 28 Mais *Ex 8:15.Pharaon, cette fois encore, endurcit son cœur, et il ne laissa point aller le peuple.

1 Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon și spune-i: ‘Așa vorbește Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi*Cap. 3:12,18. slujească. 2 Dacă nu*Cap. 7:14;9:2. vrei să-l lași să plece, am să aduc broaște*Apoc. 16:13. pe toată întinderea țării tale. 3 Râul va mișuna de broaște; ele se vor sui și vor intra în casa ta, în odaia*Ps. 105:30. ta de dormit și în patul tău, în casa slujitorilor tăi și în casele poporului tău, în cuptoarele și în postăvile de frământat pâinea. 4 Ba încă broaștele se vor sui și pe tine, pe poporul tău și pe toți slujitorii tăi.»’" 5 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron*Cap. 7:19.: ‘Întinde-ți mâna cu toiagul peste râuri, peste pâraie și peste iazuri și scoate broaște din ele peste țara Egiptului!’" 6 Aaron și-a întins mâna peste apele Egiptului și au ieșit*Ps. 78:45;105:30. broaștele și au acoperit țara Egiptului. 7 Dar*Cap. 7:11. și vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos și ei broaște peste toată țara Egiptului. 8 Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis*Cap. 9:28;10:17.Num. 21:7.1 Împ. 13:6.Fapte 8:24.: „Rugați-vă Domnului să depărteze broaștele de la mine și de la poporul meu, și am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului." 9 Moise a zis lui Faraon: „Hotărăște-mi când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaștele de la tine și din casele tale! Nu vor mai rămâne decât în râu." 10 El a răspuns: „Mâine." Și Moise a zis: „Așa va fi, ca să știi că nimeni*Cap. 9:14.Deut. 33:26.2 Sam. 7:22.1 Cron. 17:20.Ps. 86:8.Is. 46:9.Ier. 10:6,7. nu este ca Domnul Dumnezeul nostru. 11 Broaștele se vor depărta de la tine și din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu." 12 Moise și Aaron au ieșit de la Faraon. Și Moise*Vers. 30. Cap. 9:33;10:18;32:11.Iac. 5:16,17,18. a strigat către Domnul cu privire la broaștele cu care lovise pe Faraon. 13 Domnul a făcut cum cerea Moise, și broaștele au pierit în case, în curți și în ogoare. 14 Le-au strâns grămezi, și țara s-a împuțit. 15 Faraon, văzând că are*Ecl. 8:11. răgaz să răsufle în voie, și-a*Cap. 7:14. împietrit inima și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.

16 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ‘Întinde-ți toiagul și lovește țărâna pământului, și se va preface în păduchi*8:16 Sau: țânțari., în toată țara Egiptului.’" 17 Așa au făcut. Aaron și-a întins mâna cu toiagul și a lovit țărâna pământului, și s-a prefăcut în*Ps. 105:31. păduchi pe toți oamenii și pe toate dobitoacele. Toată țărâna pământului s-a prefăcut în păduchi în toată țara Egiptului. 18 Vrăjitorii*Cap. 7:11. au căutat să facă și ei păduchi prin vrăjitoriile lor, dar n-au*Luca 10:18.2 Tim. 3:8,9. putut. Păduchii erau pe oameni și pe dobitoace. 19 Și vrăjitorii au zis lui Faraon: „Aici este*1 Sam. 6:3,9.Ps. 8:3.Mat. 12:28.Luca 11:20. degetul lui Dumnezeu!" Dar inima*Vers. 15. lui Faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.

20 Domnul a zis lui Moise*Cap. 7:15.: „Scoală-te dis-de-dimineață și du-te înaintea lui Faraon când are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: ‘Așa vorbește Domnul*Vers. 1.: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 21 Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muște câinești împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău și împotriva caselor tale; casele egiptenilor vor fi pline de muște și pământul va fi acoperit de ele. 22 Dar*Cap. 9:4,6,26;10:23;11:6,7;12:13. în ziua aceea voi deosebi ținutul Gosen, unde locuiește poporul Meu, și acolo nu vor fi muște, pentru ca să cunoști că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ținutului acestuia. 23 Voi face o deosebire între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.»’" 24 Domnul a făcut așa. A venit*Ps. 78:45;105:31. un roi de muște câinești în casa lui Faraon și a slujitorilor lui și toată țara Egiptului a fost pustiită de muște câinești. 25 Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Duceți-vă de aduceți jertfe Dumnezeului vostru aici în țară." 26 Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem așa, căci am aduce Domnului Dumnezeului nostru jertfe care sunt o urâciune pentru egipteni. Și dacă am aduce sub ochii lor jertfe care sunt o*Gen. 43:32;46:34.Deut. 7:25,26;12:31. urâciune pentru egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre? 27 Vom face mai bine un drum de*Cap. 3:18. trei zile în pustie și acolo vom aduce jertfe Domnului Dumnezeului nostru, după cum*Cap. 3:12. ne va spune." 28 Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecați ca să aduceți jertfe Domnului Dumnezeului vostru în pustie; numai să nu vă depărtați prea mult, dacă plecați*Vers. 8. Cap. 9:28.1 Împ. 13:6.. Rugați-vă pentru mine." 29 Moise a răspuns: „Am să ies de la tine și am să mă rog Domnului. Mâine, muștele se vor depărta de la Faraon, de la slujitorii lui și de la poporul lui. Dar să nu ne*Vers. 15. mai înșele Faraon, nevrând să lase pe popor să plece ca să aducă jertfe Domnului." 30 Moise a ieșit de la Faraon și s-a*Vers. 12. rugat Domnului. 31 Domnul a făcut cum cerea Moise, și muștele s-au depărtat de la Faraon, de la slujitorii lui și de la poporul lui; n-a mai rămas una. 32 Dar Faraon și de data aceasta și-a împietrit*Vers. 15. Cap. 4:21. inima și n-a lăsat pe popor să plece.