1 Nous donc aussi, puisque nous sommes environnés d’une si grande nuée de témoins, Ro 6:4.Ép 4:22.Col 3:8.1 Pi 2:1,2.rejetons tout fardeau, et le péché qui nous enveloppe si facilement, et Ro 12:12.Hé 10:36.courons 1 Co 9:24.avec persévérance dans la carrière qui nous est ouverte, 2 ayant les regards sur Jésus, le chef et le consommateur de la foi, qui, Lu 24:26. Ph 2:8, 9, etc.1 Pi 1:11.en vue de la joie qui lui était réservée, a souffert la croix, méprisé l’ignominie, et s’est assis à la droite Hé 1:3;8:1.du trône de Dieu. 3 Considérez, en effet, celui qui a supporté contre sa personne une telle opposition de la part des pécheurs, afin que vous ne vous lassiez point, l’âme découragée.
4 1 Co 10:13.Vous n’avez pas encore résisté jusqu’au sang, en luttant contre le péché. 5 Et vous avez oublié l’exhortation qui vous est adressée comme à des fils:
Job 5:17.Pr 3:11.Ap 3:19.Mon fils, ne méprise pas le châtiment du Seigneur,
et ne perds pas courage lorsqu’il te reprend;
6 car le Seigneur châtie celui qu’il aime,
et il frappe de la verge tous ceux qu’il reconnaît pour ses fils.
7 Supportez le châtiment: c’est comme des fils que Dieu vous traite; car quel est le fils qu’un père ne châtie pas? 8 Mais si vous êtes exempts du châtiment auquel tous ont part, vous êtes donc des enfants illégitimes, et non des fils. 9 D’ailleurs, puisque nos pères selon la chair nous ont châtiés, et que nous les avons respectés, ne devons-nous pas à bien plus forte raison nous soumettre au Père des esprits, pour avoir la vie? 10 Nos pères nous châtiaient pour peu de jours, comme ils le trouvaient bon; mais Dieu nous châtie pour notre bien, afin que nous participions à sa sainteté. 11 Il est vrai que tout châtiment semble d’abord un sujet de tristesse, et non de joie; mais il produit plus tard pour ceux qui ont été ainsi exercés un fruit paisible de justice.
12 És 35:3.Fortifiez donc vos mains languissantes et vos genoux affaiblis; 13 et suivez avec vos pieds des voies droites, afin que ce qui est boiteux ne dévie pas, mais plutôt se raffermisse. 14 Ro 12:18.2 Ti 2:22.Recherchez la paix avec tous, et Mt 5:8.la sanctification, sans laquelle personne ne verra le Seigneur. 15 2 Co 6:1.Veillez à ce que nul ne se prive de la grâce de Dieu; à ce qu’aucune De 29:18.racine d’amertume, poussant des rejetons, Ac 17:13.Ga 5:12.ne produise du trouble, et que plusieurs n’en soient infectés; 16 Ép 5:3.Col 3:5.1 Th 4:3.à ce qu’il n’y ait ni impudique, ni profane Ge 25:33.comme Ésaü, qui pour un mets vendit son droit d’aînesse. 17 Ge 27:36.Vous savez que, plus tard, voulant obtenir la bénédiction, il fut rejeté, quoiqu’il la sollicitât avec larmes; car son repentir ne put avoir aucun effet.
18 Vous ne vous êtes pas approchés Ex 19:10, etc.;20:21.d’une montagne qu’on pouvait toucher Ex 19:16.De 5:22.et qui était embrasée par le feu, ni de la nuée, ni des ténèbres, ni de la tempête, 19 ni du retentissement de la trompette, ni du bruit des paroles, tel que ceux qui l’entendirent Ex 20:19.De 5:25;18:16.demandèrent qu’il ne leur en fût adressé aucune de plus, 20 car ils ne supportaient pas cette déclaration: Ex 19:13.Si même une bête touche la montagne, elle sera lapidée. 21 Et ce spectacle était si terrible que Moïse dit: Je suis épouvanté et tout tremblant! 22 Mais vous vous êtes approchés de la montagne de Sion, de la cité du Dieu vivant, Ga 4:26.Ap 3:12; 21:10, etc.la Jérusalem céleste, des myriades qui forment le chœur des anges, 23 de l’assemblée des premiers-nés Lu 10:20.inscrits dans les cieux, du juge qui est le Dieu de tous, des esprits des justes parvenus à la perfection, 24 de Jésus qui est le médiateur de la nouvelle alliance, et du sang Hé 10:22.1 Pi 1:2.de l’aspersion qui parle mieux que celui Ge 4:10.Hé 11:4.d’Abel. 25 Hé 2:3.Gardez-vous de refuser d’entendre celui qui parle; car si ceux-là n’ont pas échappé qui refusèrent d’entendre celui qui publiait les oracles sur la terre, combien moins échapperons-nous, si nous nous détournons de celui qui parle du haut des cieux, 26 lui, dont la voix alors ébranla la terre, et qui maintenant a fait cette promesse: Ag 2:7.Une fois encore j’ébranlerai non seulement la terre, mais aussi le ciel. 27 Ces mots: Une fois encore, indiquent le changement des choses ébranlées, comme étant faites pour un temps, afin que les choses inébranlables subsistent. 28 C’est pourquoi, recevant un royaume inébranlable, montrons notre reconnaissance 1 Pi 2:5.en rendant à Dieu un culte qui lui soit agréable, avec piété et avec crainte, 29 De 4:24.car notre Dieu est aussi un feu dévorant.
1 Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, săCol. 3:8.1 Pet. 2:1. dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să1 Cor. 9:24.Filip. 3:13,14. alergăm cu stăruințăRom. 12:12. Cap. 10:36. în alergarea care ne stă înainte. 2 Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, careLuca 24:26.Filip. 2:8.1 Pet. 1:11., pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șadePs. 110:1. Cap. 1:3,13;8:1.1 Pet. 3:22. la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3 Uitați-vă darMat. 10:24,25.Ioan 15:20. cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru caGal. 6:9. nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre. 4 Voi nu v-ați împotrivit încă1 Cor. 10:13. Cap. 10:32-34. până la sânge în lupta împotriva păcatului. 5 Și ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nuIov 5:17.Prov. 3:11. disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. 6 Căci Domnul pedepsește pePs. 94:12;119:75.Prov. 3:12.Iac. 1:12.Apoc. 3:19. cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește." 7 SuferițiDeut. 8:5.2 Sam. 7:14.Prov. 13:24;19:18;23:13. pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? 8 Dar, dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de carePs. 73:14.1 Pet. 5:9. toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii. 9 Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem TatăluiNum. 16:22;27:16.Iov 12:10.Ecl. 12:7.Is. 42:5;57:16.Zah. 12:1. duhurilor și să trăim? 10 Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, caLev. 11:44;19:2.1 Pet. 1:15,16. să ne facă părtași sfințeniei Lui. 11 Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roadaIac. 3:18. dătătoare de pace a neprihănirii. 12 Întăriți-văIov 4:3,4.Is. 35:3. dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; 13 croițiProv. 4:26,27. cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ciGal. 6:1. mai degrabă să fie vindecat. 14 UrmărițiPs. 34:14.Rom. 12:18;14:19.2 Tim. 2:22. pacea cu toți și sfințirea, fărăMat. 5:8.2 Cor. 7:1.Efes. 5:5. care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15 Luați seama2 Cor. 6:1. bine caGal. 5:4. nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru caDeut. 29:18. Cap. 3:12. nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea. 16 Vegheați săEfes. 5:3.Col. 3:5.1 Tes. 4:3. nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, careGen. 25:33. pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut. 17 Știți că mai pe urmă, când a vrutGen. 27:34,36,38. să capete binecuvântarea, n-aCap. 6:6. fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe. 18 Voi nu v-ați apropiat de un munteExod 19:12,18,19;20:18.Deut. 4:11;5:22.Rom. 6:14;8:15.2 Tim. 1:7. care se putea atinge și care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, 19 nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul care vorbea în așa fel că cei ce l-au auzit au cerutExod 20:19.Deut. 5:5,25;18:16. să nu li se mai vorbească 20 (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „ChiarExod 19:13. un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata." 21 ȘiExod 19:16. priveliștea aceea era așa de înfricoșătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit și tremur!"). 22 Ci v-ați apropiat deGal. 4:26.Apoc. 3:12;21:2,10. muntele Sionului, deFilip. 3:20. cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, deDeut. 33:2.Ps. 68:17.Iuda 14. zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, 23 de Biserica celor întâi născuțiExod 4:22.Iac. 1:18.Apoc. 14:4., careLuca 10:20.Filip. 4:3.Apoc. 13:8. sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, JudecătorulGen. 18:25.Ps. 94:2. tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuțiFilip. 3:12. Cap. 11:40. desăvârșiți, 24 de Isus, MijlocitorulCap. 8:6;9:15. legământului celui nou, și de sângeleExod 24:8. Cap. 10:22.1 Pet. 1:2. stropirii, care vorbește mai bine decâtGen. 4:10. Cap. 11:4. sângele lui Abel. 25 Luați seama ca nu cumva să nu voiți să ascultați pe Cel ce vă vorbește! Căci dacăCap. 2:2,3;3:17;10:28,29. n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri, 26 alExod 19:18. cărui glas a clătinat atunci pământul și care acum a făcut făgăduința aceasta: „Voi mai clătina încă o datăHag. 2:6. nu numai pământul, ci și cerul." 27 Cuvintele acestea, „încă o dată", arată că schimbareaPs. 102:26.Mat. 24:35.2 Pet. 3:10.Apoc. 21:1. lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. 28 Fiindcă am primit dar o împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică, 29 fiindcă DumnezeulExod 24:17.Deut. 4:24;9:3.Ps. 50:3;97:3.Is. 66:15.2 Tes. 1:8. Cap. 10:27. nostru este „un foc mistuitor".