1 C’est pourquoi, laissant les éléments de la parole de Christ, tendons à ce qui est parfait, sans poser de nouveau le fondement du renoncement aux œuvres mortes, 2 de la foi en Dieu, de la doctrine des baptêmes, de l’imposition des mains, de la résurrection des morts, et du jugement éternel. 3 C’est ce que nous ferons, *Ac 18:21.1 Co 4:19.Ja 4:15.si Dieu le permet. 4 *Mt 12:31.Hé 10:26.1 Jn 5:16.Car il est impossible que ceux qui ont été une fois éclairés, qui ont goûté le don céleste, qui ont eu part au Saint-Esprit, 5 qui ont goûté la bonne parole de Dieu et les puissances du siècle à venir, 6 et qui sont tombés, soient encore renouvelés et amenés à la repentance, puisqu’ils crucifient pour leur part le Fils de Dieu et l’exposent à l’ignominie. 7 Lorsqu’une terre est abreuvée par la pluie qui tombe souvent sur elle, et qu’elle produit une herbe utile à ceux pour qui elle est cultivée, elle participe à la bénédiction de Dieu; 8 mais, si elle produit des épines et des chardons, elle est réprouvée et près d’être maudite, et on finit par y mettre le feu.

9 Quoique nous parlions ainsi, bien-aimés, nous attendons, pour ce qui vous concerne, des choses meilleures et favorables au salut. 10 *Pr 14:31.Mt 10:42;25:40.Mc 9:41.Jn 13:20.Car Dieu n’est pas injuste, pour oublier votre travail et l’amour que vous avez montré pour son nom, ayant rendu et rendant encore des services aux saints. 11 Nous désirons que chacun de vous montre le même zèle pour conserver jusqu’à la fin une pleine espérance, 12 en sorte que vous ne vous relâchiez point, et que vous imitiez ceux qui, par la foi et la persévérance, héritent des promesses. 13 Lorsque Dieu fit la promesse à Abraham, ne pouvant jurer par un plus grand que lui, il jura par lui-même, 14 et dit: *Ge 12:3;17:4;22:16.Ps 105:9.Lu 1:73.Certainement je te bénirai et je multiplierai ta postérité. 15 Et c’est ainsi qu’Abraham, ayant persévéré, obtint l’effet de la promesse. 16 Or les hommes jurent par celui qui est plus grand qu’eux, et *Ex 22:11.le serment est une garantie qui met fin à tous leurs différends. 17 C’est pourquoi Dieu, voulant montrer avec plus d’évidence aux héritiers de la promesse l’immuabilité de sa résolution, intervint par un serment, 18 afin que, par deux choses immuables, dans lesquelles il est impossible que Dieu mente, nous trouvions un puissant encouragement, nous dont le seul refuge a été de saisir l’espérance qui nous était proposée. 19 Cette espérance, nous la possédons comme une ancre de l’âme, sûre et solide; elle pénètre au-delà du voile, 20 là où Jésus est entré pour nous comme précurseur, ayant été fait *Hé 3:1;4:14;8:1;9:11.souverain sacrificateur pour toujours, selon l’ordre de Melchisédek.

1 De aceea, să lăsăm*Filip. 3:12-14. Cap. 5:12. adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte*Cap. 9:14. și a credinței în Dumnezeu, 2 învățătura despre*Fapte 19:4,5. botezuri, despre*Fapte 8:14-17;19:6. punerea mâinilor, despre învierea morților*Fapte 17:31,32. și despre*Fapte 24:25.Rom. 2:16. judecata veșnică. 3 Și vom face lucrul acesta, dacă*Fapte 18:21.1 Cor. 4:19. va voi Dumnezeu. 4 Căci cei ce au fost luminați*Mat. 12:31,32. Cap. 10:26.2 Pet. 2:20,21.1 Ioan 5:16. odată și au gustat darul*Cap. 10:32. ceresc și s-au făcut părtași*Ioan 4:10;6:32.Efes. 2:8. Duhului Sfânt 5 și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor*Gal. 3:2,5. Cap. 2:4., 6 și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși*Cap. 2:5. și aduși la pocăință, fiindcă*Cap. 10:29. ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit. 7 Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare*Ps. 65:10. de la Dumnezeu. 8 Dar*Is. 5:6., dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat și sfârșește prin a i se pune foc. 9 Măcar că vorbim astfel, preaiubiților, totuși de la voi așteptăm lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea. 10 Căci*Prov. 14:31.Mat. 10:42;25:40.Ioan 13:20. Dumnezeu*Rom. 3:4.2 Tes. 1:6,7. nu este nedrept ca să uite osteneala*1 Tes. 1:3. voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care ați ajutorat*Rom. 15:25.2 Cor. 8:4;9:1,12.2 Tim. 1:18. și ajutorați pe sfinți. 11 Dorim însă ca fiecare*Cap. 3:6,14. din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o*Col. 2:2. deplină nădejde, 12 așa încât să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc*Cap. 10:36. făgăduințele. 13 Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a*Gen. 22:16,17.Ps. 105:9.Luca 1:73. jurat pe Sine Însuși 14 și a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta și îți voi înmulți foarte mult sămânța." 15 Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobândit făgăduința. 16 Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul*Exod 22:11. este o chezășie care pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei. 17 De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor*Cap. 11:9. făgăduinței nestrămutarea*Rom. 11:29. hotărârii Lui, a venit cu un jurământ, 18 pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă*Cap. 12:1. înainte, 19 pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită, care*Lev. 16:15. Cap. 9:7. pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, 20 unde*Cap. 4:14;8:1;9:24. Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut*Cap. 3:1;5:6,10;7:17. „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec".