1 Cântarea* cântărilor, făcută de Solomon.

2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui!

Căci* toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,

3 mirodeniile tale au un miros plăcut.

Numele tău este ca o mireasmă vărsată.

De aceea te iubesc pe tine fetele!

4 Trage-mă* după tine! Și haidem să alergăm*!

Împăratul mă duce* în odăile lui…

Ne vom veseli și ne vom bucura de tine;

vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul!

Pe drept ești iubit.

5 Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului,

cum sunt corturile Chedarului

și cum sunt covoarele lui Solomon.

6 Nu vă uitați că sunt așa de negricioasă,

căci m-a ars* soarele.

Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine

și m-au pus păzitoare la vii.

Dar via frumuseții mele n-am păzit-o.

7 Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea,

unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază?

Căci de ce să umblu ca o rătăcită

pe la turmele tovarășilor tăi? –

8 Dacă nu știi, o, tu, cea* mai frumoasă dintre femei,

ieși pe urmele oilor

și paște-ți iezii lângă colibele păstorilor!

9 Cu* iapa înhămată la carele lui Faraon

te asemăn eu pe tine, scumpa* mea.

10 Ce frumoși îți sunt obrajii* în mijlocul lănțișoarelor de la gât

și ce frumos îți este gâtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare!

11 Îți vom face deci lănțișoare de aur,

cu stropituri de argint. –

12 Cât stă împăratul la masa lui,

nardul meu își răspândește mirosul.

13 Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir

care se odihnește între țâțele mele.

14 Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniță

din viile din En-Ghedi. –

15 Ce frumoasă* ești, iubito, uite ce frumoasă ești,

cu ochii tăi de porumbiță! –

16 Ce frumos ești, preaiubitule, ce plăcut ești!

Verdeața este patul nostru! –

17 Cedrii sunt grinzile caselor noastre

și chiparoșii sunt pardoselile noastre. –