1 Unde s-a dus iubitul tău,

cea mai* frumoasă dintre femei?

Încotro a apucat iubitul tău,

ca să-l căutăm și noi împreună cu tine? –

2 Iubitul meu s-a coborât la grădina lui, la stratul de miresme,

ca să-și pască turma în grădini și să culeagă crini.

3 Eu sunt a* iubitului meu și iubitul meu este al meu;

el își paște turma între crini. –

4 Frumoasă ești, iubito, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul,

dar cumplită* ca niște oști sub steagurile lor.

5 Întoarce-ți ochii de la mine,

căci mă tulbură.

Perii tăi sunt ca* o turmă de capre

care poposesc pe coama Galaadului.

6 Dinții* tăi sunt ca o turmă de oi

care ies din scăldătoare,

toate cu gemeni,

și niciuna din ele nu este stearpă.

7 Obrazul tău este ca* o jumătate de rodie,

sub marama ta…

8 Am șaizeci de împărătese, optzeci de țiitoare

și fete fără număr,

9 dar numai una singură este porumbița mea, neprihănita mea;

ea este singură la mama sa,

cea mai aleasă a celei ce a născut-o.

Fetele o văd și o numesc fericită;

împărătesele și țiitoarele, de asemenea, o laudă. –

10 „Cine este aceea care se ivește ca zorile,

frumoasă ca luna,

curată ca soarele,

dar cumplită* ca niște oști sub steagurile lor?" –

11 M-am coborât în grădina cu nuci

să* văd verdeața din vale,

să văd dacă a înmugurit via

și dacă au înflorit rodiile.

12 Dar, fără să bag de seamă, dorința mea m-a dus

la carele poporului unui om ales. –

13 Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito!

Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. –

Ce aveți voi să vă uitați la Sulamita

ca la niște fete ce joacă în cor*?