1 Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –

2 Ca un crin în mijlocul spinilor,

așa este iubita mea între fete. –

3 Ca un măr între copacii pădurii,

așa este preaiubitul meu între tineri.

Cu așa drag stau la umbra lui

și rodul* lui este dulce pentru cerul gurii mele.

4 El m-a dus în casa de ospăț

și dragostea era steagul fluturat peste mine.

5 Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere,

căci sunt bolnavă de dragostea lui.

6 Să-și pună mâna stângă* sub capul meu

și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! –

7 Vă jur*, fiice ale Ierusalimului,

pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp:

nu stârniți, nu treziți dragostea

până nu vine ea! –

8 Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine

sărind peste munți, săltând pe dealuri.

9 Preaiubitul meu seamănă cu* o căprioară sau cu puiul de cerboaică.

Iată-l că este după zidul nostru,

se uită pe fereastră,

privește printre zăbrele.

10 Preaiubitul meu vorbește și-mi zice:

„Scoală-te*, iubito, și vino, frumoaso!

11 Căci iată că a trecut iarna;

a încetat ploaia și s-a dus.

12 Se arată florile pe câmp,

a venit vremea cântării

și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.

13 Se pârguiesc roadele în smochin

și viile înflorite

își răspândesc mirosul.

Scoală-te*, iubito, și vino, frumoaso!

14 Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor,

arată-mi* fața ta și fă-mă să-ți aud glasul!

Căci glasul tău este dulce și fața ta, plăcută." –

15 Prindeți-ne vulpile*, vulpile cele mici, care strică viile,

căci viile noastre sunt în floare! –

16 Preaiubitul meu este al* meu, și eu sunt a lui;

el își paște turma între crini.

17 Până* la răcoarea zilei și până la lungirea umbrelor,

întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară* sau ca puiul de cerb

peste munții ce ne despart!