1 Mai bine o bucată* de pâine uscată cu pace

decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!

2 Un argat cu minte stăpânește peste fiul* care face rușine

și va împărți moștenirea cu frații lui.

3 Tigaia* lămurește argintul și cuptorul lămurește aurul,

dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.

4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită

și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.

5 Cine* își bate joc de sărac își bate joc de Cel ce l-a făcut;

cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

6 Copiii copiilor sunt cununa* bătrânilor

și părinții sunt slava copiilor lor.

7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;

cu cât mai puțin cuvintele mincinoase în gura unui om de viță aleasă!

8 Darurile par o* piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:

oriîncotro se întorc, izbândesc.

9 Cine* acoperă o greșeală caută dragostea,

dar* cine o pomenește mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.

10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput

decât o sută de lovituri pe cel nebun.

11 Cel rău nu caută decât răscoală,

dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

12 Mai* bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei

decât un nebun în timpul nebuniei lui.

13 Celui ce întoarce* rău pentru bine

nu-i va părăsi răul casa.

14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;

de aceea, curmă* cearta înainte de a se înteți.

15 Cel* ce iartă pe vinovat și cel ce osândește pe cel nevinovat

sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.

16 La ce slujește argintul în mâna nebunului?

Să cumpere înțelepciunea?… Dar* n-are minte!

17 Prietenul* adevărat iubește oricând

și în nenorocire ajunge ca un frate.

18 Omul* fără minte dă chezășie,

se pune chezaș pentru aproapele său.

19 Cine iubește certurile iubește păcatul

și cine-și* zidește poarta prea înaltă își caută pieirea.

20 Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea

și cel cu limba* stricată cade în nenorocire.

21 Cine* dă naștere unui nebun va avea întristare

și tatăl unui nebun nu poate să se bucure.

22 O inimă* veselă este un bun leac,

dar un* duh mâhnit usucă oasele.

23 Cel rău primește daruri pe ascuns

ca să sucească* și căile dreptății.

24 Înțelepciunea* este în fața omului priceput,

dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.

25 Un fiu nebun aduce necaz* tatălui său

și amărăciune celei ce l-a născut.

26 Nu este bine să osândești* pe cel neprihănit la o gloabă,

nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.

27 Cine* își înfrânează vorbele cunoaște știința

și cine are duhul potolit este un om priceput.

28 Chiar* și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea

și de priceput dacă și-ar ține gura.