1 Nu pizmui* pe oamenii cei răi

și nu* dori să fii cu ei;

2 căci* inima lor se gândește la prăpăd

și buzele lor vorbesc nelegiuiri.

3 Prin înțelepciune se înalță o casă

și prin pricepere se întărește;

4 prin știință se umplu cămările ei

de toate bunătățile de preț și plăcute.

5 Un om* înțelept este plin de putere

și cel priceput își oțelește vlaga.

6 Căci* prin măsuri chibzuite câștigi bătălia,

și prin marele număr al sfetnicilor ai biruința.

7 Înțelepciunea este prea* înaltă pentru cel nebun:

el nu va deschide gura la judecată.

8 Cine se* gândește să facă rău

se cheamă un om plin de răutate.

9 Gândul celui nebun nu este decât păcat

și batjocoritorul este o scârbă pentru oameni.

10 Dacă slăbești în ziua necazului,

mică îți este puterea.

11 Izbăvește* pe cei târâți la moarte

și scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiați.

12 Dacă zici: „Ah! n-am știut…",

crezi că nu vede Cel ce* cântărește inimile

și Cel ce veghează asupra sufletului tău?

Și nu va răsplăti El fiecăruia după* faptele lui?

13 Fiule, mănâncă* miere, căci este bună,

și fagurele de miere este dulce pentru cerul gurii tale!

14 Tot* așa și înțelepciunea este bună pentru sufletul tău:

dacă o vei găsi, ai un viitor*

și nu ți se va tăia nădejdea.

15 Nu* întinde curse, nelegiuitule, la locuința celui neprihănit

și nu-i tulbura odihna!

16 Căci* cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică,

dar* cei răi se prăbușesc în nenorocire.

17 Nu* te bucura de căderea vrăjmașului tău

și să nu ți se veselească inima când se poticnește el,

18 ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă

și să-Și întoarcă mânia de la el!

19 Nu* te mânia din pricina celor ce fac rău

și nu pizmui pe cei răi!

20 Căci* cel ce face răul n-are niciun viitor

și lumina* celor răi se stinge.

21 Fiule, teme-te* de Domnul și de împăratul

și să nu te amesteci cu cei neastâmpărați!

22 Căci deodată le va veni pieirea.

Și cine poate ști sfârșitul amândurora?

23 Iată ce mai spun înțelepții:

„Nu* este bine să ai în vedere fața oamenilor în judecăți."

24 Pe cine* zice celui rău: „Tu ești bun!"

îl blestemă popoarele și-l urăsc neamurile.

25 Dar celor ce judecă drept le merge bine

și o mare binecuvântare vine peste ei.

26 Un răspuns bun este

ca un sărut pe buze.

27 Vezi-ți* întâi de treburi afară,

îngrijește de lucrul câmpului,

și apoi apucă-te să-ți zidești casa!

28 Nu* vorbi în chip ușuratic împotriva aproapelui tău;

ori ai vrea să înșeli cu buzele tale?

29 Nu* zice: „Cum mi-a făcut el, așa am să-i fac și eu,

îi voi răsplăti după faptele lui!"

30 Am trecut pe lângă ogorul unui leneș

și pe lângă via unui om fără minte.

31 Și era* numai spini, acoperit de mărăcini,

și zidul de piatră era prăbușit.

32 M-am uitat bine și cu luare aminte

și am tras învățătură din ce am văzut.

33 „Să mai dorm puțin*, să mai ațipesc puțin,

să mai încrucișez mâinile puțin, ca să mă odihnesc…"

34 Și sărăcia vine peste tine pe neașteptate,

ca un hoț, și lipsa, ca un om înarmat.