1 Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea

și pleacă urechea la învățătura mea,

2 ca să fii cu chibzuință

și buzele tale să aibă* cunoștință.

3 Căci* buzele femeii străine strecoară miere

și cerul gurii ei este mai lunecos* decât untdelemnul,

4 dar* la urmă este amară ca pelinul,

ascuțită* ca o sabie cu două tăișuri.

5 Picioarele* ei coboară la moarte,

pașii ei dau în Locuința morților.

6 Așa că ea nu poate găsi calea vieții,

rătăcește în căile ei și nu știe unde merge.

7 Și acum, fiule, ascultă-mă

și nu te abate de la cuvintele gurii mele:

8 depărtează-te de drumul care duce la ea

și nu te apropia de ușa casei ei,

9 ca nu cumva să-ți dai altora vlaga ta

și unui om fără milă anii tăi,

10 ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta

și tu să te trudești pentru casa altuia,

11 ca nu cumva să gemi, la urmă,

când carnea și trupul ți se vor istovi

12 și să zici: „Cum am putut eu să urăsc* certarea

și cum a disprețuit inima* mea mustrarea?

13 Cum am putut să n-ascult glasul învățătorilor mei

și să nu iau aminte la cei ce mă învățau?

14 Cât pe ce să mă nenorocesc de tot

în mijlocul poporului și adunării!"

15 Bea apă din fântâna ta

și din izvoarele puțului tău!

16 Ce, vrei să ți se verse izvoarele afară?

Și să-ți curgă râurile pe piețele de obște?

17 Lasă-le să fie numai pentru tine,

și nu pentru străinii de lângă tine.

18 Izvorul tău să fie binecuvântat

și bucură-te de nevasta* tinereții tale!

19 Cerboaică* iubită, căprioară plăcută:

fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei,

fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

20 Și pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o* străină

și ai îmbrățișa sânul unei necunoscute?

21 Căci* căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului

și El vede toate cărările lui.

22 Cel rău este prins în înseși* nelegiuirile lui

și este apucat de legăturile păcatului lui.

23 El va muri din lipsă de înfrânare*,

se va poticni din prea multa lui nebunie.