1 When he went into the house of one of the rulers of the Pharisees on a Sabbath to eat bread, they were watching him. 2 Behold, a certain man who had dropsy was in front of him. 3 Jesus, answering, spoke to the lawyers and Pharisees, saying, "Is it lawful to heal on the Sabbath?"
4 But they were silent.
He took him, and healed him, and let him go. 5 He answered them, "Which of you, if your son or an ox fell into a well, wouldn’t immediately pull him out on a Sabbath day?"
6 They couldn’t answer him regarding these things.
7 He spoke a parable to those who were invited, when he noticed how they chose the best seats, and said to them, 8 "When you are invited by anyone to a wedding feast, don’t sit in the best seat, since perhaps someone more honorable than you might be invited by him, 9 and he who invited both of you would come and tell you, ‘Make room for this person.’ Then you would begin, with shame, to take the lowest place. 10 But when you are invited, go and sit in the lowest place, so that when he who invited you comes, he may tell you, ‘Friend, move up higher.’ Then you will be honored in the presence of all who sit at the table with you. 11 For everyone who exalts himself will be humbled, and whoever humbles himself will be exalted."
12 He also said to the one who had invited him, "When you make a dinner or a supper, don’t call your friends, nor your brothers, nor your kinsmen, nor rich neighbors, or perhaps they might also return the favor, and pay you back. 13 But when you make a feast, ask the poor, the maimed, the lame, or the blind; 14 and you will be blessed, because they don’t have the resources to repay you. For you will be repaid in the resurrection of the righteous."
15 When one of those who sat at the table with him heard these things, he said to him, "Blessed is he who will feast in God’s Kingdom!"
16 But he said to him, "A certain man made a great supper, and he invited many people. 17 He sent out his servant at supper time to tell those who were invited, ‘Come, for everything is ready now.’ 18 They all as one began to make excuses.
"The first said to him, ‘I have bought a field, and I must go and see it. Please have me excused.’
19 "Another said, ‘I have bought five yoke of oxen, and I must go try them out. Please have me excused.’
20 "Another said, ‘I have married a wife, and therefore I can’t come.’
21 "That servant came, and told his lord these things. Then the master of the house, being angry, said to his servant, ‘Go out quickly into the streets and lanes of the city, and bring in the poor, maimed, blind, and lame.’
22 "The servant said, ‘Lord, it is done as you commanded, and there is still room.’
23 "The lord said to the servant, ‘Go out into the highways and hedges, and compel them to come in, that my house may be filled. 24 For I tell you that none of those men who were invited will taste of my supper.’"
25 Now great multitudes were going with him. He turned and said to them, 26 "If anyone comes to me, and doesn’t disregard his own father, mother, wife, children, brothers, and sisters, yes, and his own life also, he can’t be my disciple. 27 Whoever doesn’t bear his own cross and come after me, can’t be my disciple. 28 For which of you, desiring to build a tower, doesn’t first sit down and count the cost, to see if he has enough to complete it? 29 Or perhaps, when he has laid a foundation and isn’t able to finish, everyone who sees begins to mock him, 30 saying, ‘This man began to build and wasn’t able to finish.’ 31 Or what king, as he goes to encounter another king in war, will not sit down first and consider whether he is able with ten thousand to meet him who comes against him with twenty thousand? 32 Or else, while the other is yet a great way off, he sends an envoy and asks for conditions of peace. 33 So therefore, whoever of you who doesn’t renounce all that he has, he can’t be my disciple.
34 "Salt is good, but if the salt becomes flat and tasteless, with what do you season it? 35 It is fit neither for the soil nor for the manure pile. It is thrown out. He who has ears to hear, let him hear."
1 Într'o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii Fariseilor, ca să prînzească. Fariseii Îl pîndeau de aproape.
2 Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică.
3 Isus a luat cuvîntul, şi a zis învăţătorilor Legii şi Fariseilor: ,,Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?``
4 Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mînă pe omul acela, l -a vindecat, şi i -a dat drumul.
5 Pe urmă, le -a zis: ,,Cine dintre voi, dacă -i cade copilul sau boul în fîntînă, nu -l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?``
6 Şi n'au putut să -I răspundă nimic la aceste vorbe.
7 Apoi, cînd a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintîi, le -a spus o pildă. Şi le -a zis:
8 ,,Cînd eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintîi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decît tine,
9 şi cel ce te -a poftit şi pe tine şi pe el, să vină să-ţi zică: ,Dă locul tău omului acestuia.` Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.
10 Ci, cînd eşti poftit, du-te şi aşează-te în locul cel mai depe urmă; pentruca, atunci cînd va veni cel ce te -a poftit, să-ţi zică: ,Prietene, mută-te mai sus.` Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.
11 Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.``
12 A zis şi celui ce -L poftise: ,,Cînd dai un prînz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rîndul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
13 Ci, cînd dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.
14 Şi va fi ferice de tine, pentrucă ei n'au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.``
15 Unul din ceice şedeau la masă cu El, cînd a auzit aceste vorbe, I -a zis; ,,Ferice de acela care va prînzi în Împărăţia lui Dumnezeu!``
16 Şi Isus i -a răspuns: ,,Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.
17 La ceasul cinei, a trimes pe robul său să spună celor poftiţi: ,Veniţi, căci iată că toate sînt gata.`
18 Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se desvinovăţească. Cel dintîi i -a zis: ,Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să -l văd; rogu-te să mă ierţi.`
19 Un altul a zis: ,Am cumpărat cinci părechi de boi şi mă duc să -i încerc: iartă-mă, te rog.`
20 Un altul a zis: ,Tocmai acum m'am însurat, şi de aceea nu pot veni.`
21 Cînd s'a întors robul, a spus stăpînului său aceste lucruri. Atunci stăpînul casei s'a mîniat, şi a zis robului său: ,Du-te degrab în pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.`
22 La urmă, robul a zis: ,Stăpîne, s'a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.`
23 Şi stăpînul a zis robului: ,Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce -i vei găsi, sileşte -i să intre, ca să mi se umple casa.
24 Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi, nu va gusta din cina mea.``
25 Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S'a întors, şi le -a zis:
26 ,,Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăş viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27 Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
28 Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întîi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să -l sfîrşească?
29 Pentruca nu cumva, dupăce i -a pus temelia, să nu -l poată sfîrşi, şi toţi ceice -l vor vedea, să înceapă să rîdă de el,
30 şi să zică: ,Omul acesta a început să zidească, şi n'a putut isprăvi.`
31 Sau care împărat, cînd merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întîi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celuice vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32 Altfel, pe cînd celalt împărat este încă departe, îi trimete o solie să ceară pace.
33 Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
34 Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?
35 Atunci nu mai este bună nici pentru pămînt, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă.``