1 The Ziphites came to Saul to Gibeah, saying, "Doesn’t David hide himself in the hill of Hachilah, which is before the desert?" 2 Then Saul arose and went down to the wilderness of Ziph, having three thousand chosen men of Israel with him, to seek David in the wilderness of Ziph. 3 Saul encamped in the hill of Hachilah, which is before the desert, by the way. But David stayed in the wilderness, and he saw that Saul came after him into the wilderness. 4 David therefore sent out spies, and understood that Saul had certainly come. 5 Then David arose and came to the place where Saul had encamped; and David saw the place where Saul lay, with Abner the son of Ner, the captain of his army. Saul lay within the place of the wagons, and the people were encamped around him.

6 Then David answered and said to Ahimelech the Hittite, and to Abishai the son of Zeruiah, brother of Joab, saying, "Who will go down with me to Saul to the camp?"

Abishai said, "I will go down with you." 7 So David and Abishai came to the people by night; and, behold, Saul lay sleeping within the place of the wagons, with his spear stuck in the ground at his head; and Abner and the people lay around him. 8 Then Abishai said to David, "God has delivered up your enemy into your hand today. Now therefore please let me strike him with the spear to the earth at one stroke, and I will not strike him the second time."

9 David said to Abishai, "Don’t destroy him, for who can stretch out his hand against Yahweh’s anointed, and be guiltless?" 10 David said, "As Yahweh lives, Yahweh will strike him; or his day shall come to die, or he shall go down into battle and perish. 11 Yahweh forbid that I should stretch out my hand against Yahweh’s anointed; but now please take the spear that is at his head and the jar of water, and let’s go."

12 So David took the spear and the jar of water from Saul’s head, and they went away. No man saw it, or knew it, nor did any awake; for they were all asleep, because a deep sleep from Yahweh had fallen on them. 13 Then David went over to the other side, and stood on the top of the mountain far away, a great space being between them; 14 and David cried to the people, and to Abner the son of Ner, saying, "Don’t you answer, Abner?"

Then Abner answered, "Who are you who calls to the king?"

15 David said to Abner, "Aren’t you a man? Who is like you in Israel? Why then have you not kept watch over your lord the king? For one of the people came in to destroy your lord the king. 16 This thing isn’t good that you have done. As Yahweh lives, you are worthy to die, because you have not kept watch over your lord, Yahweh’s anointed. Now see where the king’s spear is, and the jar of water that was at his head."

17 Saul recognized David’s voice, and said, "Is this your voice, my son David?"

David said, "It is my voice, my lord, O king." 18 He said, "Why does my lord pursue his servant? For what have I done? What evil is in my hand? 19 Now therefore, please let my lord the king hear the words of his servant. If it is so that Yahweh has stirred you up against me, let him accept an offering. But if it is the children of men, they are cursed before Yahweh; for they have driven me out today that I shouldn’t cling to Yahweh’s inheritance, saying, ‘Go, serve other gods!’ 20 Now therefore, don’t let my blood fall to the earth away from the presence of Yahweh; for the king of Israel has come out to seek a flea, as when one hunts a partridge in the mountains."

21 Then Saul said, "I have sinned. Return, my son David; for I will no more do you harm, because my life was precious in your eyes today. Behold, I have played the fool, and have erred exceedingly."

22 David answered, "Behold the spear, O king! Let one of the young men come over and get it. 23 Yahweh will give to every man his righteousness and his faithfulness; because Yahweh delivered you into my hand today, and I wouldn’t stretch out my hand against Yahweh’s anointed. 24 Behold, as your life was respected today in my eyes, so let my life be respected in Yahweh’s eyes, and let him deliver me out of all oppression."

25 Then Saul said to David, "You are blessed, my son David. You will both do mightily, and will surely prevail."

So David went his way, and Saul returned to his place.

1 Zifiții s-au dus la Saul la Ghibea și au zis: „Iată că David*Cap. 23:19. Ps. 54, titlu. este ascuns pe dealul Hachila, în fața pustiei." 2 Saul s-a sculat și s-a coborât în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleși din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif. 3 A tăbărât pe dealul Hachila, în fața pustiei, lângă drum. David era în pustie și, înțelegând că Saul merge în urmărirea lui în pustie, 4 a trimis niște iscoade și a aflat că, în adevăr, Saul venise. 5 Atunci, David s-a sculat și a venit la locul unde tăbărâse Saul și a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner*Cap. 14:50;17:55., fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberei și poporul era tăbărât în jurul lui. 6 David a luat cuvântul și, vorbind lui Ahimelec, Hetitul, și lui Abișai, fiul Țeruiei*1 Cron. 2:16. și fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se coboare*Jud. 7:10,11. cu mine în tabără la Saul?" Și Abișai a răspuns: „Eu mă voi coborî cu tine." 7 David și Abișai s-au dus noaptea la popor. Și iată că Saul era culcat și dormea în cort, în mijlocul taberei, și sulița lui era înfiptă în pământ, la capul lui. Abner și poporul lui erau culcați în jurul lui. 8 Abișai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmașul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu sulița mea și să-l pironesc dintr-o lovitură în pământ, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta." 9 Dar David a zis lui Abișai: „Nu-l omorî! Căci cine*Cap. 24:6,7.2 Sam. 1:16. ar putea pune mâna pe unsul Domnului și să rămână nepedepsit?" 10 Și David a zis: „Viu este Domnul că numai Domnul*Cap. 25:38.Ps. 94:1,2,23.Luca 18:7.Rom. 12:19. îl poate lovi; fie că-i va veni ziua*Gen. 47:29.Deut. 31:14.Iov 7:1;14:5.Ps. 37:13. să moară, fie că se va coborî*Cap. 31:6. într-un câmp de bătaie și va pieri. 11 Să*Cap. 24:6,12. mă ferească Domnul să pun mâna pe unsul Domnului! Ia numai sulița de la căpătâiul lui, urciorul cu apă și să plecăm." 12 David a luat dar sulița și urciorul cu apă de la căpătâiul lui Saul și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic și nimeni nu s-a deșteptat, căci Domnul îi cufundase pe toți într-un somn adânc*Gen. 2:21;15:12.. 13 David a trecut de cealaltă parte și a ajuns departe pe vârful muntelui, la o mare depărtare de tabără. 14 Și a strigat poporului și lui Abner, fiul lui Ner: „N-auzi tu, Abner?" Abner a răspuns: „Cine ești tu, care strigi către împăratul?" 15 Și David a zis lui Abner: „Oare nu ești tu bărbat? Și cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci n-ai păzit pe împărat, stăpânul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpânul tău. 16 Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul că sunteți vrednici de moarte, căci n-ați vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este sulița împăratului și urciorul de apă, care erau la căpătâiul lui." 17 Saul a cunoscut glasul lui David și a zis: „Glasul tău*Cap. 24:16. este, fiul meu David?" Și David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!" 18 Și a zis: „Pentru ce*Cap. 24:9,11. urmărește domnul meu pe robul său? Ce-am făcut și cu ce sunt vinovat? 19 Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său. Dacă Domnul este Cel ce te ațâță*2 Sam. 16:11;24:1. împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi, dar dacă oamenii te ațâță, blestemați să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc*Deut. 4:28.Ps. 120:5. azi ca să mă dezlipească de moștenirea*2 Sam. 14:16;20:19. Domnului, zicându-mi: ‘Du-te de slujește unor dumnezei străini!’ 20 O, să nu-mi cadă sângele pe pământ departe de Fața Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice*Cap. 24:14., cum ar urmări o potârniche în munți." 21 Saul a zis: „Am păcătuit*Cap. 15:24;24:17.; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ți voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viața mea a fost scumpă*Cap. 18:30. înaintea ta. Am lucrat ca un nebun și am făcut o mare greșeală." 22 David a răspuns: „Iată sulița împăratului; să vină unul din oamenii tăi s-o ia. 23 Domnul va*Ps. 7:8;18:20. răsplăti fiecăruia după dreptatea lui și după credincioșia lui, căci Domnul te dăduse azi în mâinile mele, și eu n-am vrut să pun mâna pe unsul Domnului. 24 Și după cum azi viața ta a avut un mare preț înaintea mea, tot așa și viața mea va avea un mare preț înaintea Domnului și El mă va izbăvi din orice necaz." 25 Saul a zis lui David: „Fii binecuvântat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari și vei*Gen. 32:28. birui." David și-a văzut de drum, și Saul s-a întors acasă.