1 When the kingdom of Rehoboam was established and he was strong, he abandoned Yahweh’s law, and all Israel with him. 2 In the fifth year of King Rehoboam, Shishak king of Egypt came up against Jerusalem, because they had trespassed against Yahweh, 3 with twelve hundred chariots and sixty thousand horsemen. The people were without number who came with him out of Egypt: the Lubim, the Sukkiim, and the Ethiopians. 4 He took the fortified cities which belonged to Judah, and came to Jerusalem. 5 Now Shemaiah the prophet came to Rehoboam and to the princes of Judah, who were gathered together to Jerusalem because of Shishak, and said to them, "Yahweh says, ‘You have forsaken me, therefore I have also left you in the hand of Shishak.’"

6 Then the princes of Israel and the king humbled themselves; and they said, "Yahweh is righteous."

7 When Yahweh saw that they humbled themselves, Yahweh’s word came to Shemaiah, saying, "They have humbled themselves. I will not destroy them, but I will grant them some deliverance, and my wrath won’t be poured out on Jerusalem by the hand of Shishak. 8 Nevertheless they will be his servants, that they may know my service, and the service of the kingdoms of the countries."

9 So Shishak king of Egypt came up against Jerusalem and took away the treasures of Yahweh’s house and the treasures of the king’s house. He took it all away. He also took away the shields of gold which Solomon had made. 10 King Rehoboam made shields of bronze in their place, and committed them to the hands of the captains of the guard, who kept the door of the king’s house. 11 As often as the king entered into Yahweh’s house, the guard came and bore them, then brought them back into the guard room. 12 When he humbled himself, Yahweh’s wrath turned from him, so as not to destroy him altogether. Moreover, there were good things found in Judah.

13 So King Rehoboam strengthened himself in Jerusalem and reigned; for Rehoboam was forty-one years old when he began to reign, and he reigned seventeen years in Jerusalem, the city which Yahweh had chosen out of all the tribes of Israel to put his name there. His mother’s name was Naamah the Ammonitess. 14 He did that which was evil, because he didn’t set his heart to seek Yahweh.

15 Now the acts of Rehoboam, first and last, aren’t they written in the histories of Shemaiah the prophet and of Iddo the seer, in the genealogies? There were wars between Rehoboam and Jeroboam continually. 16 Rehoboam slept with his fathers, and was buried in David’s city; and Abijah his son reigned in his place.

1 Când*Cap. 11:17. s-a întărit Roboam în domnie și a căpătat putere, a părăsit*1 Împ. 14:22-24. Legea Domnului, și tot Israelul a părăsit-o împreună cu el. 2 În al cincilea*1 Împ. 14:24,25. an al domniei lui Roboam, Șișac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului, pentru că păcătuiseră împotriva Domnului. 3 Avea o mie două sute de care și șaizeci de mii de călăreți și, împreună cu el, a venit din Egipt un popor fără număr, dintre libieni*Cap. 16:8., suchieni și etiopieni. 4 A luat cetățile întărite ale lui Iuda și a ajuns până la Ierusalim. 5 Atunci, prorocul*Cap. 11:2. Șemaia s-a dus la Roboam și la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră în Ierusalim la apropierea lui Șișac, și le-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Voi*Cap. 15:2. M-ați părăsit; vă părăsesc și Eu și vă dau în mâinile lui Șișac.’" 6 Căpeteniile lui Israel și împăratul s-au smerit*Iac. 4:10. și au zis: „Domnul este*Exod 9:27. drept!" 7 Și, dacă a văzut Domnul că s-au smerit, cuvântul Domnului a*1 Împ. 21:28,29. vorbit astfel lui Șemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor și mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Șișac, 8 dar îi vor fi supuși*Is. 26:13. și vor ști ce înseamnă să-Mi slujească Mie*Deut. 28:47,48. sau să slujească împărățiilor altor țări." 9 Șișac, împăratul Egiptului, s-a suit*1 Împ. 14:25,26. împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului și vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile de aur pe care le făcuse*1 Împ. 10:16,17. Cap. 9:15,16. Solomon. 10 Împăratul Roboam a făcut în locul lor niște scuturi de aramă și le-a dat în grija căpeteniilor*2 Sam. 8:18. alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului. 11 Ori de câte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau și le purtau înaintea lui, apoi le aduceau iarăși în odaia alergătorilor. 12 Pentru că Roboam se smerise, Domnul Și-a abătut mânia de la el și nu l-a nimicit de tot. Și tot mai era ceva bun în Iuda. 13 Împăratul Roboam s-a întărit în Ierusalim și a domnit. Avea patruzeci și unu*1 Împ. 14:21. de ani când a ajuns împărat și a domnit șaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea*Cap. 6:6. pe care o alesese Domnul din toate semințiile lui Israel ca să-Și pună Numele în ea. Mama sa se numea Naama, Amonita. 14 El a făcut lucruri rele, pentru că nu și-a pus inima să caute pe Domnul. 15 Faptele lui Roboam, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea prorocului Șemaia și a prorocului Ido*Cap. 9:29;13:22., în cărțile spițelor de neam?

Totdeauna a fost război*1 Împ. 14:30. între Roboam și Ieroboam. 16 Roboam a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în cetatea lui David. Și, în locul lui, a domnit fiul său Abia*1 Împ. 14:31..