1 Agrippa said to Paul, "You may speak for yourself."

Then Paul stretched out his hand, and made his defense. 2 "I think myself happy, King Agrippa, that I am to make my defense before you today concerning all the things that I am accused by the Jews, 3 especially because you are expert in all customs and questions which are among the Jews. Therefore I beg you to hear me patiently.

4 "Indeed, all the Jews know my way of life from my youth up, which was from the beginning among my own nation and at Jerusalem; 5 having known me from the first, if they are willing to testify, that after the strictest sect of our religion I lived a Pharisee. 6 Now I stand here to be judged for the hope of the promise made by God to our fathers, 7 which our twelve tribes, earnestly serving night and day, hope to attain. Concerning this hope I am accused by the Jews, King Agrippa! 8 Why is it judged incredible with you if God does raise the dead?

9 "I myself most certainly thought that I ought to do many things contrary to the name of Jesus of Nazareth. 10 I also did this in Jerusalem. I both shut up many of the saints in prisons, having received authority from the chief priests; and when they were put to death I gave my vote against them. 11 Punishing them often in all the synagogues, I tried to make them blaspheme. Being exceedingly enraged against them, I persecuted them even to foreign cities.

12 "Whereupon as I traveled to Damascus with the authority and commission from the chief priests, 13 at noon, O king, I saw on the way a light from the sky, brighter than the sun, shining around me and those who traveled with me. 14 When we had all fallen to the earth, I heard a voice saying to me in the Hebrew language, ‘Saul, Saul, why are you persecuting me? It is hard for you to kick against the goads.’

15 "I said, ‘Who are you, Lord?’

"He said, ‘I am Jesus, whom you are persecuting. 16 But arise, and stand on your feet, for I have appeared to you for this purpose: to appoint you a servant and a witness both of the things which you have seen and of the things which I will reveal to you; 17 delivering you from the people and from the Gentiles, to whom I send you, 18 to open their eyes, that they may turn from darkness to light and from the power of Satan to God, that they may receive remission of sins and an inheritance among those who are sanctified by faith in me.’

19 "Therefore, King Agrippa, I was not disobedient to the heavenly vision, 20 but declared first to them of Damascus, at Jerusalem, and throughout all the country of Judea, and also to the Gentiles, that they should repent and turn to God, doing works worthy of repentance. 21 For this reason the Jews seized me in the temple and tried to kill me. 22 Having therefore obtained the help that is from God, I stand to this day testifying both to small and great, saying nothing but what the prophets and Moses said would happen, 23 how the Christ must suffer, and how, by the resurrection of the dead, he would be first to proclaim light both to these people and to the Gentiles."

24 As he thus made his defense, Festus said with a loud voice, "Paul, you are crazy! Your great learning is driving you insane!"

25 But he said, "I am not crazy, most excellent Festus, but boldly declare words of truth and reasonableness. 26 For the king knows of these things, to whom also I speak freely. For I am persuaded that none of these things is hidden from him, for this has not been done in a corner. 27 King Agrippa, do you believe the prophets? I know that you believe."

28 Agrippa said to Paul, "With a little persuasion are you trying to make me a Christian?"

29 Paul said, "I pray to God, that whether with little or with much, not only you, but also all that hear me today, might become such as I am, except for these bonds."

30 The king rose up with the governor and Bernice, and those who sat with them. 31 When they had withdrawn, they spoke to one another, saying, "This man does nothing worthy of death or of bonds." 32 Agrippa said to Festus, "This man might have been set free if he had not appealed to Caesar."

1 Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!" Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel: 2 „Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt pârât de iudei, 3 căci tu cunoști foarte bine toate obiceiurile și neînțelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculți cu îngăduință. 4 Viața mea, din cele dintâi zile ale tinereții mele, este cunoscută de toți iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu. 5 Dacă vor să mărturisească, ei știu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă*Cap. 22:3;23:6;24:15,21.Filip. 3:5. a religiei noastre. 6 Și*Cap. 23:6. acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinței*Gen. 3:15;22:18;26:4;49:10.Deut. 18:15.2 Sam. 7:12.Ps. 132:11.Is. 4:2;7:14;9:6;40:10.Ier. 23:5;33:14-16.Ezec. 34:23;37:24.Dan. 9:24.Mica 7:20. Cap. 13:32.Rom. 15:8.Tit 2:13. pe care a făcut-o Dumnezeu părinților noștri 7 și a cărei împlinire o așteaptă cele douăsprezece*Iac. 1:1. seminții ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi*Luca 2:37.1 Tes. 3:10.1 Tim. 5:5. și noapte. Pentru această nădejde*Filip. 3:11., împărate, sunt pârât eu de iudei! 8 Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morții? 9 Și*Ioan 16:2.1 Tim. 1:13. eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, 10 și așa*Cap. 8:3.Gal. 1:13. am și făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniță pe mulți sfinți, căci am primit puterea aceasta de la*Cap. 9:14,21;22:5. preoții cei mai de seamă; și, când erau osândiți la moarte, îmi dădeam și eu votul împotriva lor. 11 I-am pedepsit adesea în toate sinagogile*Cap. 22:19. și îmi dădeam toată silința ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile străine. 12 În*Cap. 9:3;22:6. acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere și învoire de la preoții cei mai de seamă. 13 Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu și împrejurul tovarășilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. 14 Am căzut cu toții la pământ, și eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești? Îți este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui țepuș.’15 ‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigonești.16 Dar scoală-te și stai în picioare, căci M-am arătat ție ca*Cap. 22:15.să te pun slujitor și martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât și al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.17 Te-am ales din mijlocul norodului acestuia și din mijlocul neamurilor, la*Cap. 22:21.care te trimit,18 ca să*Is. 35:5;42:7.Luca 1:79.Ioan 8:12.2 Cor. 4:4.Efes. 1:18.1 Tes. 5:5.le deschizi ochii, să*2 Cor. 6:14.Efes. 4:18;5:8.Col. 1:13.1 Pet. 2:9,25.se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu și să*Luca 1:77.primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenirea*Efes. 1:11.Col. 1:12.împreună cu cei*Cap. 20:32.sfințiți.’19 De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cerești. 20 Ci am*Cap. 9:20,22,29;11:26;13:14,16-21. propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea și la neamuri, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte*Mat. 3:8. vrednice de pocăința lor. 21 Iată de ce au pus iudeii*Cap. 21:30,31. mâna pe mine în Templu și au căutat să mă omoare. 22 Dar, mulțumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viață până în ziua aceasta și am mărturisit înaintea celor mici și celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce*Luca 24:27,44. Cap. 24:14; 28:23.Rom. 3:21. au spus prorocii și Moise*Ioan 5:46. că are să se întâmple, 23 și anume că*Luca 24:26,46. Hristosul trebuie să pătimească și că*1 Cor. 15:20.Col. 1:18.Apoc. 1:5., după ce va fi Cel dintâi din învierea morților, va*Luca 2:32. vesti lumină norodului și neamurilor." 24 Pe când vorbea el astfel, ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, ești*2 Împ. 9:11.Ioan 10:20.1 Cor. 1:23;2:13,14;4:10. nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie." 25 „Nu sunt nebun, preaalesule Festus", a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și chibzuite. 26 Împăratul știe aceste lucruri și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredințat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colț! 27 Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Știu că crezi." 28 Și Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creștin!" 29 „Fie curând*1 Cor. 7:7., fie târziu", a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să fiți așa cum sunt eu, afară de lanțurile acestea."

30 Împăratul, dregătorul, Berenice și toți cei ce ședeau împreună cu ei s-au sculat. 31 Și când au plecat, ziceau*Cap. 23:9,29;25:25. unii către alții: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare." 32 Și Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă*Cap. 25:11. n-ar fi cerut să fie judecat de Cezar."