1 How the gold has become dim!
The most pure gold has changed!
The stones of the sanctuary are poured out
at the head of every street.
2 The precious sons of Zion,
comparable to fine gold,
how they are esteemed as earthen pitchers,
the work of the hands of the potter!
3 Even the jackals offer their breast.
They nurse their young ones.
But the daughter of my people has become cruel,
like the ostriches in the wilderness.
4 The tongue of the nursing child clings to the roof of his mouth for thirst.
The young children ask for bread,
and no one breaks it for them.
5 Those who ate delicacies are desolate in the streets.
Those who were brought up in purple embrace dunghills.
6 For the iniquity of the daughter of my people is greater than the sin of Sodom,
which was overthrown as in a moment.
No hands were laid on her.
7 Her nobles were purer than snow.
They were whiter than milk.
They were more ruddy in body than rubies.
Their polishing was like sapphire.
8 Their appearance is blacker than a coal.
They are not known in the streets.
Their skin clings to their bones.
It is withered.
It has become like wood.
9 Those who are killed with the sword are better than those who are killed with hunger;
for these pine away, stricken through,
for lack of the fruits of the field.
10 The hands of the pitiful women have boiled their own children.
They were their food in the destruction of the daughter of my people.
11 Yahweh has accomplished his wrath.
He has poured out his fierce anger.
He has kindled a fire in Zion,
which has devoured its foundations.
12 The kings of the earth didn’t believe,
neither did all the inhabitants of the world,
that the adversary and the enemy would enter into the gates of Jerusalem.
13 It is because of the sins of her prophets
and the iniquities of her priests,
that have shed the blood of the just in the middle of her.
14 They wander as blind men in the streets.
They are polluted with blood,
So that men can’t touch their garments.
15 "Go away!" they cried to them.
"Unclean! Go away! Go away! Don’t touch!
When they fled away and wandered, men said among the nations,
"They can’t live here any more."
16 Yahweh’s anger has scattered them.
He will not pay attention to them any more.
They didn’t respect the persons of the priests.
They didn’t favor the elders.
17 Our eyes still fail,
looking in vain for our help.
In our watching we have watched for a nation that could not save.
18 They hunt our steps,
so that we can’t go in our streets.
Our end is near.
Our days are fulfilled,
for our end has come.
19 Our pursuers were swifter than the eagles of the sky.
They chased us on the mountains.
They set an ambush for us in the wilderness.
20 The breath of our nostrils,
the anointed of Yahweh,
was taken in their pits;
of whom we said,
under his shadow we will live among the nations.
21 Rejoice and be glad, daughter of Edom,
who dwells in the land of Uz.
The cup will pass through to you also.
You will be drunken,
and will make yourself naked.
22 The punishment of your iniquity is accomplished, daughter of Zion.
He will no more carry you away into captivity.
He will visit your iniquity, daughter of Edom.
He will uncover your sins.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
1 Vai, cum s-a înnegrit aurul și cum s-a schimbat aurul cel curat!
Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaș pe la toate colțurileCap. 2:19. ulițelor!
2 Cum sunt priviți acum fiii Sionului, cei aleși și prețuiți ca aurul curat altădată,
cum sunt priviți acum, vai! Ca niște vaseIs. 30:14.Ier. 19:11.2 Cor. 4:7. de pământ și ca o lucrare făcută de mâinile olarului!
3 Chiar și șacalii își apleacă țâța și dau să sugă puilor lor,
dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struțiiIov 39:14,16. din pustie.
4 LimbaPs. 22:15. sugarului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete;
copiii cerCap. 2:11,12. pâine, dar nimeni nu le-o dă.
5 Cei ce se hrăneau cu bucate alese leșină pe ulițe.
Cei ce fuseseră crescuți în purpură se bucurăIov 24:8. acum de o grămadă de gunoi!
6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei,
care a fost nimicităGen. 19:25. într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.
7 Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele;
trupul le era mai roșu decât mărgeanul; fața le era ca safirul.
8 Dar acum înfățișarea le este mai negricioasăCap. 5:10.Ioel 2:6.Naum 2:10. decât funinginea, așa că nu mai sunt cunoscuți pe ulițe,
pielea le estePs. 102:5. lipită de oase, uscată ca lemnul.
9 Cei ce pier uciși de sabie sunt mai fericiți decât cei ce pier de foame,
care cad sleiți de puteri, din lipsa roadelor câmpului!
10 FemeileCap. 2:20., cu toată milaIs. 49:15. lor, își fierb copiii,
care le slujesc caDeut. 28:57.2 Împ. 6:29. hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
11 Domnul Și-a sleit urgia, Și-a vărsatIer. 7:20. mânia aprinsă;
a aprinsDeut. 32:22.Ier. 21:14. în Sion un foc care-i mistuie temeliile.
12 Împărații pământului n-ar fi crezut și niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut
că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porțile Ierusalimului.
13 Iată rodul păcatelorIer. 5:31;6:13;14:14;23:11,21.Ezec. 22:26,28.Ţef. 3:4. prorocilor săi, a nelegiuirilor preoților săi,
careMat. 23:31,37. au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniți!
14 Rătăceau ca orbii pe ulițe, mânjițiIer. 2:34. de sânge,
așa că nimeni nu puteaNum. 19:16. să se atingă de hainele lor.
15 „Depărtați-vă, necurațilorLev. 13:45.", li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeți de noi!"
Când fugeau pribegind încoace și încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!"
16 În mânia Lui, Domnul i-a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei!
Vrăjmașul n-a căutatCap. 5:12. la fața preoților, nici n-a avut milă de cei bătrâni.
17 Și acolo ni se sfârșeau ochii2 Împ. 24:7.Is. 20:5;30:6,7.Ier. 37:7.Ezec. 29:16. și așteptam zadarnic ajutor!
Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuși nu ne-a izbăvit.
18 Ne pândeau pașii2 Împ. 25:4,5., ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre;
ni se apropia sfârșitulEzec. 7:2,3,6.Amos 8:2., ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârșitul!
19 Prigonitorii noștri erau mai iuțiDeut. 28:49.Ier. 4:13. decât vulturii cerului.
Ne-au fugărit pe munți și ne-au pândit în pustie.
20 SuflareaGen. 2:7. Cap. 2:9. vieții noastre, unsul Domnului, a fost prinsIer. 52:6.Ezec. 12:13;19:4,8. în gropile lor, el,
despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri."
21 Bucură-teEcl. 11:9. și saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuiești în țara Uț!
Dar și la tine va trece potirulIer. 25:15,16,21.Obad. 10. și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!
22 Fiica Sionului, nelegiuireaIs. 40:2. îți este ispășită:
El nu te va mai trimite în robie.
Dar ție, fiica Edomului, îți vaPs. 137:7. pedepsi nelegiuirea
și îți va da pe față păcatele.
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/qHG3xNP8jqR-HqIiucz0L)