1 How has the Lord covered the daughter of Zion with a cloud in his anger!
He has cast the beauty of Israel down from heaven to the earth,
and hasn’t remembered his footstool in the day of his anger.
2 The Lord has swallowed up all the dwellings of Jacob
without pity.
He has thrown down in his wrath the strongholds of the daughter of Judah.
He has brought them down to the ground.
He has profaned the kingdom and its princes.
3 He has cut off all the horn of Israel in fierce anger.
He has drawn back his right hand from before the enemy.
He has burned up Jacob like a flaming fire,
which devours all around.
4 He has bent his bow like an enemy.
He has stood with his right hand as an adversary.
He has killed all that were pleasant to the eye.
In the tent of the daughter of Zion, he has poured out his wrath like fire.
5 The Lord has become as an enemy.
He has swallowed up Israel.
He has swallowed up all her palaces.
He has destroyed his strongholds.
He has multiplied mourning and lamentation in the daughter of Judah.
6 He has violently taken away his tabernacle,
as if it were a garden.
He has destroyed his place of assembly.
Yahweh has caused solemn assembly and Sabbath to be forgotten in Zion.
In the indignation of his anger, he has despised the king and the priest.
7 The Lord has cast off his altar.
He has abhorred his sanctuary.
He has given the walls of her palaces into the hand of the enemy.
They have made a noise in Yahweh’s house,
as in the day of a solemn assembly.
8 Yahweh has purposed to destroy the wall of the daughter of Zion.
He has stretched out the line.
He has not withdrawn his hand from destroying;
He has made the rampart and wall lament.
They languish together.
9 Her gates have sunk into the ground.
He has destroyed and broken her bars.
Her king and her princes are among the nations where the law is not.
Yes, her prophets find no vision from Yahweh.
10 The elders of the daughter of Zion sit on the ground.
They keep silence.
They have cast up dust on their heads.
They have clothed themselves with sackcloth.
The virgins of Jerusalem hang down their heads to the ground.
11 My eyes fail with tears.
My heart is troubled.
My bile is poured on the earth,
because of the destruction of the daughter of my people,
because the young children and the infants swoon in the streets of the city.
12 They ask their mothers,
"Where is grain and wine?"
when they swoon as the wounded in the streets of the city,
when their soul is poured out into their mothers’ bosom.
13 What shall I testify to you?
What shall I liken to you, daughter of Jerusalem?
What shall I compare to you,
that I may comfort you, virgin daughter of Zion?
For your breach is as big as the sea.
Who can heal you?
14 Your prophets have seen false and foolish visions for you.
They have not uncovered your iniquity,
to reverse your captivity,
but have seen for you false revelations and causes of banishment.
15 All that pass by clap their hands at you.
They hiss and wag their head at the daughter of Jerusalem, saying,
"Is this the city that men called ‘The perfection of beauty,
the joy of the whole earth’?"
16 All your enemies have opened their mouth wide against you.
They hiss and gnash their teeth.
They say, "We have swallowed her up.
Certainly this is the day that we looked for.
We have found it.
We have seen it."
17 Yahweh has done that which he planned.
He has fulfilled his word that he commanded in the days of old.
He has thrown down,
and has not pitied.
He has caused the enemy to rejoice over you.
He has exalted the horn of your adversaries.
18 Their heart cried to the Lord.
O wall of the daughter of Zion,
let tears run down like a river day and night.
Give yourself no relief.
Don’t let your eyes rest.
19 Arise, cry out in the night,
at the beginning of the watches!
Pour out your heart like water before the face of the Lord.
Lift up your hands toward him for the life of your young children,
who faint for hunger at the head of every street.
20 "Look, Yahweh, and see to whom you have done thus!
Should the women eat their offspring,
the children that they held and bounced on their knees?
Should the priest and the prophet be killed in the sanctuary of the Lord?
21 "The youth and the old man lie on the ground in the streets.
My virgins and my young men have fallen by the sword.
You have killed them in the day of your anger.
You have slaughtered, and not pitied.
22 "You have called, as in the day of a solemn assembly, my terrors on every side.
There was no one that escaped or remained in the day of Yahweh’s anger.
My enemy has consumed those whom I have cared for and brought up.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
1 Vai, în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului!
AMat. 11:23. azvârlit din cer pe pământ podoaba2 Sam. 1:19. lui Israel
și nu Și-a mai adus aminte de scaunul1 Cron. 28:2.Ps. 99:5;132:7. picioarelor Lui în ziua mâniei Lui!
2 Domnul a nimicit fără milăVers. 17,21. Cap. 3:43. toate locuințele lui Iacov.
În urgia Lui, a dărâmat întăriturile fiicei lui Iuda
și le-a prăvălit la pământ;
a făcut de ocarăPs. 89:39. împărăția și căpeteniile ei.
3 În mânia Lui aprinsă, a doborât toată puterea lui Israel;
Și-a tras înapoiPs. 74:11. de la el dreapta înaintea vrăjmașului
și a aprinsPs. 89:46. în Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur împrejur.
4 Și-a încordatIs. 63:10. Vers. 5. arcul ca un vrăjmaș, Și-a ridicat dreapta ca un asupritor
și a prăpădit totEzec. 24:25. ce era plăcut privirilor;
Și-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
5 Ca un vrăjmaș a ajunsVers. 4.Ier. 30:14. Domnul: a nimicit pe Israel,
i-a dărâmat2 Împ. 25:9.Ier. 52:13. toate palatele, i-a prăbușit întăriturile
și a umplut pe fiica lui Iuda de jale și suspin.
6 I-a pustiitPs. 80:12;89:40.Is. 5:5. cortul sfânt caIs. 1:8. pe o grădină,
a nimicit locul adunării sale;
DomnulCap. 1:4.Ţef. 3:18. a făcut să se uite în Sion sărbătorile și Sabatul
și, în mânia Lui năprasnică, a lepădat pe împărat și pe preot.
7 Domnul Și-a disprețuit altarul, Și-a lepădat Locașul Său cel Sfânt.
A dat în mâinile vrăjmașului zidurile palatelor Sionului;
au răsunatPs. 74:4. strigătele în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.
8 Și-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei Sionului;
a întins2 Împ. 21:13.Is. 34:11. sfoara de măsurat și nu Și-a tras mâna până nu le-a nimicit.
A cufundat în jale întăritura și zidurile, care nu mai sunt, toate, decât niște dărâmături triste.
9 Porțile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit și ruptIer. 51:30. zăvoarele.
ÎmpăratulDeut. 28:36.2 Împ. 24:15;25:7. Cap. 1:3;4:20. și căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege2 Cron. 15:3. nu mai au
și chiar prorociiPs. 74:9.Ezec. 7:26. nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.
10 Bătrânii fiicei Sionului ședIov 2:13.Is. 3:26. Cap. 3:28. pe pământ și tac;
și-au presăratIov 2:12. țărână pe cap, s-au încinsIs. 15:3.Ezec. 7:18;27:31. cu saci;
fecioarele Ierusalimului își pleacă la pământ capul.
11 Mi s-au stors ochiiPs. 6:7. Cap. 3:48. de lacrimi, îmi fierb măruntaieleCap. 1:20.,
mi se varsă ficatulIov 16:13.Ps. 22:14. pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu,
din pricina copiilorVers. 19. Cap. 4:4. și pruncilor de țâță leșinați pe ulițele cetății.
12 Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pâine și vin?"
și cădeau leșinați ca niște răniți pe ulițele cetății,
își dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
13 Cu ce să te îmbărbătez și cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?
Cu cineCap. 1:12.Dan. 9:12. să te pun alături și cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului?
Căci rana ta este mare ca marea. Cine va putea să te vindece?
14 Prorocii tăiIer. 2:8;5:31;14:14;23:16;27:14;29:8,9.Ezec. 13:2. ți-au prorocit vedenii deșarte și amăgitoare,
nu ți-au dat pe fațăIs. 58:1. nelegiuirea ca să abată astfel robia de la tine,
ci ți-au făcut prorocii mincinoase și înșelătoare.
15 Toți trecătorii1 Împ. 9:8.Ier. 18:16.Naum 3:19. bat din palmeEzec. 25:6. asupra ta,
șuieră și dau2 Împ. 19:21.Ps. 44:14. din cap împotriva fiicei Ierusalimului și zic:
„Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasăPs. 48:2;50:2. și bucuria întregului pământ?"
16 Toți vrăjmașii tăi deschidIov 16:9,10.Ps. 22:13. Cap. 3:46. gura împotriva ta,
fluieră, scrâșnesc din dinți și zic: „AmPs. 56:2. înghițit-o!
Da, aceasta este ziua pe care o așteptam; am ajuns-o și o vedemPs. 35:21.!"
17 Domnul a înfăptuit ceLev. 26:16.Deut. 28:15. hotărâse,
a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme,
a nimicitVers. 2. fără milă;
a făcut din tinePs. 38:16.Ps. 89:42. bucuria vrăjmașului,
a înălțat tăria asupritorilor tăi!
18 Inima lor strigă către Domnul:
„ZidVers. 8. al fiicei Sionului, varsăIer. 14:17. Cap. 1:16. zi și noapte șiroaie de lacrimi!
Nu-ți da niciun răgaz și ochiul tău să nu aibă odihnă!
19 Scoală-te șiPs. 119:147. gemi noaptea, când încep străjile!
Varsă-țiPs. 62:8. inima ca niște apă înaintea Domnului!
Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi,
careVers. 11. mor de foame la toateIs. 51:20. Cap. 4:1.Naum 3:10. colțurile ulițelor!"
20 „Uită-Te, Doamne, și privește! Cui i-ai făcut Tu așa?
Să mănânceLev. 26:29.Deut. 28:53.Ier. 19:9. Cap. 4:10.Ezec. 5:10. femeile rodul pântecelui lor, pruncii dezmierdați de mâinile lor?
Să fie măcelărițiVers. 13,16. preoții și prorocii în Locașul cel Sfânt al Domnului?
21 Copiii și bătrânii2 Cron. 36:17. stau culcați pe pământ în ulițe;
fecioarele și tinerii mei au căzut uciși de sabie;
i-aiCap. 3:43. ucis în ziua mâniei Tale și i-ai înjunghiat fără milă.
22 Ai chemat groazaPs. 31:13.Ier. 6:25;46:5. din toate părțile peste mine, ca la o zi de sărbătoare.
În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul și n-a rămas cu viață.
PeOsea 9:12,13. cei îngrijiți și crescuți de mine, mi i-a nimicit vrăjmașul!"
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/qHG3xNP8jqR-HqIiucz0L)