1 Joseph fell on his father’s face, wept on him, and kissed him. 2 Joseph commanded his servants, the physicians, to embalm his father; and the physicians embalmed Israel. 3 Forty days were used for him, for that is how many days it takes to embalm. The Egyptians wept for Israel for seventy days.

4 When the days of weeping for him were past, Joseph spoke to Pharaoh’s staff, saying, "If now I have found favor in your eyes, please speak in the ears of Pharaoh, saying, 5 ‘My father made me swear, saying, "Behold, I am dying. Bury me in my grave which I have dug for myself in the land of Canaan." Now therefore, please let me go up and bury my father, and I will come again.’"

6 Pharaoh said, "Go up, and bury your father, just like he made you swear."

7 Joseph went up to bury his father; and with him went up all the servants of Pharaoh, the elders of his house, all the elders of the land of Egypt, 8 all the house of Joseph, his brothers, and his father’s house. Only their little ones, their flocks, and their herds, they left in the land of Goshen. 9 Both chariots and horsemen went up with him. It was a very great company. 10 They came to the threshing floor of Atad, which is beyond the Jordan, and there they lamented with a very great and severe lamentation. He mourned for his father seven days. 11 When the inhabitants of the land, the Canaanites, saw the mourning in the floor of Atad, they said, "This is a grievous mourning by the Egyptians." Therefore its name was called Abel Mizraim, which is beyond the Jordan. 12 His sons did to him just as he commanded them, 13 for his sons carried him into the land of Canaan, and buried him in the cave of the field of Machpelah, which Abraham bought with the field, as a possession for a burial site, from Ephron the Hittite, near Mamre. 14 Joseph returned into Egypt—he, and his brothers, and all that went up with him to bury his father, after he had buried his father.

15 When Joseph’s brothers saw that their father was dead, they said, "It may be that Joseph will hate us, and will fully pay us back for all the evil which we did to him." 16 They sent a message to Joseph, saying, "Your father commanded before he died, saying, 17 ‘You shall tell Joseph, "Now please forgive the disobedience of your brothers, and their sin, because they did evil to you."’ Now, please forgive the disobedience of the servants of the God of your father." Joseph wept when they spoke to him. 18 His brothers also went and fell down before his face; and they said, "Behold, we are your servants." 19 Joseph said to them, "Don’t be afraid, for am I in the place of God? 20 As for you, you meant evil against me, but God meant it for good, to save many people alive, as is happening today. 21 Now therefore don’t be afraid. I will provide for you and your little ones." He comforted them, and spoke kindly to them.

22 Joseph lived in Egypt, he, and his father’s house. Joseph lived one hundred ten years. 23 Joseph saw Ephraim’s children to the third generation. The children also of Machir, the son of Manasseh, were born on Joseph’s knees. 24 Joseph said to his brothers, "I am dying, but God will surely visit you, and bring you up out of this land to the land which he swore to Abraham, to Isaac, and to Jacob." 25 Joseph took an oath from the children of Israel, saying, "God will surely visit you, and you shall carry up my bones from here." 26 So Joseph died, being one hundred ten years old, and they embalmed him, and he was put in a coffin in Egypt.

1 Iosif s-a aruncat*Cap. 46:4. pe fața tatălui său, l-a plâns*2 Împ. 13:14. și l-a sărutat. 2 A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze*Vers. 26.2 Cron. 16:14.Mat. 26:12.Marcu 14:8;16:1.Luca 24:1.Ioan 12:7;19:39,40. pe tatăl său, și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3 Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuințate cu îmbălsămarea lui. Și egiptenii l-au plâns*Num. 20:29.Deut. 34:8. șaptezeci de zile. 4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa*Est. 4:2. lui Faraon și le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneți, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu: 5 ‘Tatăl meu*Cap. 47:29. m-a pus să jur, zicând: «Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care*2 Cron. 11:14.Is. 22:16.Mat. 27:60. mi l-am săpat în țara Canaan.» Aș vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu, și după aceea mă voi întoarce.’" 6 Faraon a răspuns: „Suie-te și îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci." 7 Iosif s-a suit ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toți slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toți bătrânii țării Egiptului, 8 toată casa lui Iosif, frații săi și casa tatălui său; n-au lăsat în ținutul Gosen decât pruncii, oile și boii. 9 Împreună cu Iosif mai erau care și călăreți, așa că alaiul era foarte mare. 10 Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere*2 Sam. 1:17.Fapte 8:2. mare și jalnică, și Iosif a ținut în cinstea tatălui său un bocet*1 Sam. 31:13.Iov 2:13. de șapte zile. 11 Locuitorii țării, canaaniții, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad și au zis: „Iată un mare bocet printre egipteni!" De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Mițraim (Jalea egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. 12 Astfel au împlinit fiii*Cap. 49:29,30.Fapte 7:16. lui Iacov poruncile tatălui lor. 13 L-au dus în țara Canaan și l-au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care-l*Cap. 23:16. cumpărase Avraam de la hetitul Efron ca moșie de înmormântare și care este față în față cu Mamre. 14 Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu frații săi și cu toți cei ce se suiseră cu el ca să îngroape pe tatăl său.

15 Când au văzut frații lui Iosif că tatăl lor a murit, au*Iov 15:21,22. zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi și ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?" 16 Și au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: 17 ‘Așa să vorbiți lui Iosif: «O, iartă nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut*Prov. 28:13. Cap. 49:25. rău!»’ Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!" Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. 18 Frații lui au venit și s-au aruncat*Cap. 37:7,10. ei înșiși cu fața la pământ înaintea lui și i-au zis: „Suntem robii tăi." 19 Iosif le-a zis: „Fiți fără*Cap. 45:5. teamă, căci sunt*Deut. 32:35.2 Împ. 5:7.Iov 34:29.Rom. 12:19.Evr. 10:30. eu oare în locul lui Dumnezeu? 20 Voi*Ps. 56:5.Is. 10:7., negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu*Cap. 45:5,7.Fapte 3:13-15. a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume să scape viața unui popor în mare număr. 21 Fiți dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni*Cap. 47:12.Mat. 5:44. pe voi și pe copiii voștri." Și i-a mângâiat și le-a îmbărbătat inimile.

22 Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său, și a trăit o sută zece ani. 23 Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea*Iov 42:16. neam; și fiii*Num. 32:39. lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut*Cap. 30:3. pe genunchii lui. 24 Iosif a zis fraților săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu*Cap. 15:14;46:4;48:21.Exod 3:16,17.Evr. 11:22. vă va cerceta și vă va face să vă suiți din țara aceasta în țara pe care a jurat*Cap. 15:18;26:3;35:12;46:4. că o va da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov." 25 Iosif*Exod 13:19.Ios. 24:32.Fapte 7:16. a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luați și oasele mele de aici." 26 Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat*Vers. 2. și l-au pus într-un sicriu în Egipt.