1 He commanded the steward of his house, saying, "Fill the men’s sacks with food, as much as they can carry, and put each man’s money in his sack’s mouth. 2 Put my cup, the silver cup, in the sack’s mouth of the youngest, with his grain money." He did according to the word that Joseph had spoken. 3 As soon as the morning was light, the men were sent away, they and their donkeys. 4 When they had gone out of the city, and were not yet far off, Joseph said to his steward, "Up, follow after the men. When you overtake them, ask them, ‘Why have you rewarded evil for good? 5 Isn’t this that from which my lord drinks, and by which he indeed divines? You have done evil in so doing.’" 6 He overtook them, and he spoke these words to them.

7 They said to him, "Why does my lord speak such words as these? Far be it from your servants that they should do such a thing! 8 Behold, the money, which we found in our sacks’ mouths, we brought again to you out of the land of Canaan. How then should we steal silver or gold out of your lord’s house? 9 With whomever of your servants it is found, let him die, and we also will be my lord’s slaves."

10 He said, "Now also let it be according to your words. He with whom it is found will be my slave; and you will be blameless."

11 Then they hurried, and each man took his sack down to the ground, and each man opened his sack. 12 He searched, beginning with the oldest, and ending at the youngest. The cup was found in Benjamin’s sack. 13 Then they tore their clothes, and each man loaded his donkey, and returned to the city.

14 Judah and his brothers came to Joseph’s house, and he was still there. They fell on the ground before him. 15 Joseph said to them, "What deed is this that you have done? Don’t you know that such a man as I can indeed do divination?"

16 Judah said, "What will we tell my lord? What will we speak? How will we clear ourselves? God has found out the iniquity of your servants. Behold, we are my lord’s slaves, both we and he also in whose hand the cup is found."

17 He said, "Far be it from me that I should do so. The man in whose hand the cup is found, he will be my slave; but as for you, go up in peace to your father."

18 Then Judah came near to him, and said, "Oh, my lord, please let your servant speak a word in my lord’s ears, and don’t let your anger burn against your servant; for you are even as Pharaoh. 19 My lord asked his servants, saying, ‘Have you a father, or a brother?’ 20 We said to my lord, ‘We have a father, an old man, and a child of his old age, a little one; and his brother is dead, and he alone is left of his mother; and his father loves him.’ 21 You said to your servants, ‘Bring him down to me, that I may set my eyes on him.’ 22 We said to my lord, ‘The boy can’t leave his father, for if he should leave his father, his father would die.’ 23 You said to your servants, ‘Unless your youngest brother comes down with you, you will see my face no more.’ 24 When we came up to your servant my father, we told him the words of my lord. 25 Our father said, ‘Go again and buy us a little food.’ 26 We said, ‘We can’t go down. If our youngest brother is with us, then we will go down: for we may not see the man’s face, unless our youngest brother is with us.’ 27 Your servant, my father, said to us, ‘You know that my wife bore me two sons. 28 One went out from me, and I said, "Surely he is torn in pieces;" and I haven’t seen him since. 29 If you take this one also from me, and harm happens to him, you will bring down my gray hairs with sorrow to Sheol.’*44:29 Sheol is the place of the dead. 30 Now therefore when I come to your servant my father, and the boy is not with us; since his life is bound up in the boy’s life; 31 it will happen, when he sees that the boy is no more, that he will die. Your servants will bring down the gray hairs of your servant, our father, with sorrow to Sheol.*44:31 Sheol is the place of the dead. 32 For your servant became collateral for the boy to my father, saying, ‘If I don’t bring him to you, then I will bear the blame to my father forever.’ 33 Now therefore, please let your servant stay instead of the boy, my lord’s slave; and let the boy go up with his brothers. 34 For how will I go up to my father, if the boy isn’t with me?—lest I see the evil that will come on my father."

1 Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora cât vor putea să ducă și pune argintul fiecăruia la gura sacului său. 2 Să pui și paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru prețul grâului lui." Economul a făcut cum îi poruncise Iosif. 3 Dimineața, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor. 4 Dar abia ieșiseră din cetate și nu se depărtaseră deloc de ea, când Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia și, când îi vei ajunge, să le spui: ‘Pentru ce ați răsplătit binele cu rău? 5 De ce ați furat paharul din care bea domnul meu și de care se slujește pentru ghicit? Rău ați făcut că v-ați purtat astfel.’" 6 Economul i-a ajuns și le-a spus aceste cuvinte. 7 Ei i-au răspuns: „Domnule, pentru ce vorbești astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârșit o asemenea faptă! 8 Iată, noi ți-am adus din țara Canaanului argintul*Cap. 43:21. pe care l-am găsit la gura sacilor noștri. Cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău? 9 Să moară acela*Cap. 31:32. dintre robii tăi la care se va găsi paharul și noi înșine să fim robi ai domnului nostru!" 10 El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul să fie robul meu, iar voi veți fi nevinovați." 11 Îndată, și-a coborât fiecare sacul la pământ. Fiecare și-a deschis sacul. 12 Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă și sfârșind cu cel mai tânăr, și paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin. 13 Ei și-au rupt*Cap. 37:29,34.Num. 14:6.2 Sam. 1:11. hainele, și-a încărcat fiecare măgarul și s-au întors în cetate. 14 Iuda și frații lui au ajuns la casa lui Iosif pe când era el încă acolo și s-au aruncat*Cap. 37:7. cu fața la pământ înaintea lui. 15 Iosif le-a zis: „Ce faptă ați făcut? Nu știți că un om ca mine are putere să ghicească?" 16 Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptățim? Dumnezeu a dat pe față nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi*Vers. 9. ai domnului nostru: noi și acela la care s-a găsit paharul." 17 Dar Iosif a zis: „Să mă*Prov. 17:15. ferească Dumnezeu să fac așa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi robul meu, dar voi suiți-vă înapoi în pace la tatăl vostru."

18 Atunci, Iuda s-a apropiat de Iosif și a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu și să nu te mânii*Cap. 18:30,32.Exod 32:22. pe robul tău! Căci tu ești ca Faraon. 19 Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: ‘Mai trăiește tatăl vostru și mai aveți vreun frate?’ 20 Noi am răspuns domnului meu: ‘Avem un tată bătrân și un frate tânăr, copil*Cap. 37:3. făcut la bătrânețea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit și care era de la aceeași mamă; el a rămas singur și tatăl lui îl iubește.’ 21 Tu ai spus robilor tăi: ‘Aduceți-l la mine*Cap. 42:15,20. ca să-l văd cu ochii mei.’ 22 Noi am răspuns domnului meu: ‘Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.’ 23 Tu ai spus robilor tăi: ‘Dacă*Cap. 43:3,5. nu se va coborî și fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeți fața.’ 24 Când ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu. 25 Tatăl nostru*Cap. 43:2. a zis: ‘Duceți-vă iarăși să ne cumpărați ceva merinde.’ 26 Noi am răspuns: ‘Nu putem să ne ducem, dar, dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce, căci nu putem vedea fața omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi.’ 27 Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: ‘Voi știți că nevastă-mea*Cap. 46:19. mi-a născut doi fii. 28 Unul a ieșit de la mine și cred că a fost sfâșiat, negreșit*Cap. 37:33., de fiare, căci nu l-am mai văzut până astăzi. 29 Dacă-mi mai luați și pe acesta*Cap. 42:36,38. și i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veți coborî bătrânețile în Locuința morților.’ 30 Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit*1 Sam. 18:1. sufletul lui, 31 el are să moară când va vedea că băiatul nu este, și robii tăi vor coborî cu durere în Locuința morților bătrânețile robului tău, tatăl nostru. 32 Căci robul tău s-a pus chezaș pentru copil și a zis tatălui meu: ‘Dacă*Cap. 43:9. nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna față de tatăl meu.’ 33 Îngăduie*Exod 32:32. dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu, iar băiatul să se suie înapoi cu frații săi. 34 Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!"