1 Now Jacob saw that there was grain in Egypt, and Jacob said to his sons, "Why do you look at one another?" 2 He said, "Behold, I have heard that there is grain in Egypt. Go down there, and buy for us from there, so that we may live, and not die." 3 Joseph’s ten brothers went down to buy grain from Egypt. 4 But Jacob didn’t send Benjamin, Joseph’s brother, with his brothers; for he said, "Lest perhaps harm happen to him." 5 The sons of Israel came to buy among those who came, for the famine was in the land of Canaan. 6 Joseph was the governor over the land. It was he who sold to all the people of the land. Joseph’s brothers came, and bowed themselves down to him with their faces to the earth. 7 Joseph saw his brothers, and he recognized them, but acted like a stranger to them, and spoke roughly with them. He said to them, "Where did you come from?"

They said, "From the land of Canaan, to buy food."

8 Joseph recognized his brothers, but they didn’t recognize him. 9 Joseph remembered the dreams which he dreamed about them, and said to them, "You are spies! You have come to see the nakedness of the land."

10 They said to him, "No, my lord, but your servants have come to buy food. 11 We are all one man’s sons; we are honest men. Your servants are not spies."

12 He said to them, "No, but you have come to see the nakedness of the land!"

13 They said, "We, your servants, are twelve brothers, the sons of one man in the land of Canaan; and behold, the youngest is today with our father, and one is no more."

14 Joseph said to them, "It is like I told you, saying, ‘You are spies!’ 15 By this you shall be tested. By the life of Pharaoh, you shall not go out from here, unless your youngest brother comes here. 16 Send one of you, and let him get your brother, and you shall be bound, that your words may be tested, whether there is truth in you, or else by the life of Pharaoh surely you are spies." 17 He put them all together into custody for three days.

18 Joseph said to them the third day, "Do this, and live, for I fear God. 19 If you are honest men, then let one of your brothers be bound in your prison; but you go, carry grain for the famine of your houses. 20 Bring your youngest brother to me; so will your words be verified, and you won’t die."

They did so. 21 They said to one another, "We are certainly guilty concerning our brother, in that we saw the distress of his soul, when he begged us, and we wouldn’t listen. Therefore this distress has come upon us." 22 Reuben answered them, saying, "Didn’t I tell you, saying, ‘Don’t sin against the child,’ and you wouldn’t listen? Therefore also, behold, his blood is required." 23 They didn’t know that Joseph understood them; for there was an interpreter between them. 24 He turned himself away from them, and wept. Then he returned to them, and spoke to them, and took Simeon from among them, and bound him before their eyes. 25 Then Joseph gave a command to fill their bags with grain, and to restore each man’s money into his sack, and to give them food for the way. So it was done to them.

26 They loaded their donkeys with their grain, and departed from there. 27 As one of them opened his sack to give his donkey food in the lodging place, he saw his money. Behold, it was in the mouth of his sack. 28 He said to his brothers, "My money is restored! Behold, it is in my sack!" Their hearts failed them, and they turned trembling to one another, saying, "What is this that God has done to us?" 29 They came to Jacob their father, to the land of Canaan, and told him all that had happened to them, saying, 30 "The man, the lord of the land, spoke roughly with us, and took us for spies of the country. 31 We said to him, ‘We are honest men. We are no spies. 32 We are twelve brothers, sons of our father; one is no more, and the youngest is today with our father in the land of Canaan.’ 33 The man, the lord of the land, said to us, ‘By this I will know that you are honest men: leave one of your brothers with me, and take grain for the famine of your houses, and go your way. 34 Bring your youngest brother to me. Then I will know that you are not spies, but that you are honest men. So I will deliver your brother to you, and you shall trade in the land.’"

35 As they emptied their sacks, behold, each man’s bundle of money was in his sack. When they and their father saw their bundles of money, they were afraid. 36 Jacob, their father, said to them, "You have bereaved me of my children! Joseph is no more, Simeon is no more, and you want to take Benjamin away. All these things are against me."

37 Reuben spoke to his father, saying, "Kill my two sons, if I don’t bring him to you. Entrust him to my care, and I will bring him to you again."

38 He said, "My son shall not go down with you; for his brother is dead, and he only is left. If harm happens to him along the way in which you go, then you will bring down my gray hairs with sorrow to Sheol."*42:38 Sheol is the place of the dead.

1 Când a auzit Iacov*Fapte 7:12. că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce stați și vă uitați unii la alții?" 2 Și a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; coborâți-vă și cumpărați-ne grâu de acolo, ca să trăim*Cap. 43:8.Ps. 118:17.Is. 38:1. și să nu murim." 3 Zece frați ai lui Iosif s-au coborât în Egipt ca să cumpere grâu. 4 Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să*Vers. 38. nu i se întâmple vreo nenorocire. 5 Fiii lui Israel au venit să cumpere și ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru același lucru, căci în Canaan*Fapte 7:11. era foamete.

6 Iosif era mai-mare în țară; el vindea grâu la tot poporul din țară*Cap. 41:41.. Frații lui Iosif au venit și s-au aruncat*Cap. 37:7. cu fața la pământ înaintea lui. 7 Iosif, cum a văzut pe frații săi, i-a cunoscut, dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru și le-a zis: „De unde veniți?" Ei au răspuns: „Venim din țara Canaan ca să cumpărăm merinde." 8 Iosif a cunoscut pe frații săi, dar ei nu l-au cunoscut. 9 Iosif și-a adus aminte*Cap. 37:5,9. de visele pe care le visase cu privire la ei și le-a zis: „Voi sunteți iscoade; ați venit numai ca să cercetați locurile slabe ale țării." 10 Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu, robii tăi au venit să cumpere hrană. 11 Noi toți suntem fiii aceluiași om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade." 12 El le-a zis: „Ba nu, ați venit să cercetați locurile slabe ale țării." 13 Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fii ai aceluiași om, din țara Canaan; și, iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este*Cap. 37:30;44:20.Plâng. 5:7. în viață." 14 Iosif le-a zis: „V-am spus că sunteți iscoade. 15 Iată cum veți fi încercați. Pe viața*1 Sam. 1:26;17:55. lui Faraon că nu veți ieși de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr! 16 Trimiteți pe unul din voi să aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneți la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare și voi ști dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viața lui Faraon că sunteți niște iscoade." 17 Și i-a aruncat pe toți trei zile în temniță. 18 A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceți lucrul acesta, și veți trăi. Eu*Lev. 25:43.Neem. 5:15. mă tem de Dumnezeu! 19 Dacă sunteți oameni de treabă, să rămână unul din frații voștri închis în temnița voastră, iar ceilalți plecați, luați grâu ca să vă hrăniți familiile 20 și aduceți-mi*Vers. 34. Cap. 44:23;48:5. pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare și să scăpați de moarte." Și așa au făcut. 21 Ei au zis atunci unul către altul: „Da, am fost vinovați*Iov 36:8,9.Osea 5:15. față de fratele nostru, căci am văzut neliniștea sufletului lui când ne ruga, și nu l-am ascultat! Pentru aceea*Prov. 21:13.Mat. 7:2. vine peste noi necazul acesta." 22 Ruben a luat cuvântul și le-a zis: „Nu vă spuneam*Cap. 37:21. eu să nu faceți o astfel de nelegiuire față de băiatul acesta? Dar n-ați ascultat. Acum iată că ni se cere*Cap. 9:5.1 Împ. 2:32.2 Cron. 24:22.Ps. 9:12.Luca 11:50,51. socoteală pentru sângele lui." 23 Ei nu știau că Iosif îi înțelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci. 24 Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plângă. În urmă s-a întors și le-a vorbit, apoi a luat dintre ei pe Simeon și a pus să-l lege cu lanțuri în fața lor.

25 Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui și să li se dea merinde pentru drum. Și așa*Mat. 5:44.Rom. 12:17,20,21. s-a făcut. 26 Ei și-au încărcat grâul pe măgari și au plecat. 27 Unul*Cap. 43:21. dintre ei și-a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului în locul unde au rămas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului 28 și a zis fraților săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi și iată-l în sacul meu." Atunci li s-a tăiat inima și au zis unul altuia, tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?" 29 S-au întors la tatăl lor Iacov, în țara Canaan, și i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis: 30 „Omul acela, care este domnul țării, ne-a vorbit*Vers. 7. aspru și ne-a luat drept iscoade. 31 Noi i-am spus: ‘Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade. 32 Suntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, și cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în țara Canaan.’ 33 Și omul acela, care este domnul țării, ne-a zis: ‘Iată cum*Vers. 15,19,20. voi cunoaște dacă sunteți oameni de treabă. Lăsați la mine pe unul din frații voștri, luați merinde pentru familiile voastre, plecați 34 și aduceți-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi ști astfel că nu sunteți iscoade, ci sunteți oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru și veți putea să străbateți*Cap. 34:10. țara în voie.’" 35 Când și-au golit sacii, iată că legătura*Cap. 34:21. cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei și tatăl lor au văzut legăturile cu argintul și s-au temut. 36 Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiți*Cap. 43:14. de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este și voiți să luați și pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!" 37 Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amândoi fiii mei dacă nu-ți voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea și ți-l voi aduce înapoi." 38 Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate coborî împreună cu voi; căci fratele*Vers. 13. Cap. 37:33;44:28. lui a murit și el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire*Vers. 4. Cap. 44:29. în călătoria pe care o faceți, cu durere îmi veți coborî perii mei cei albi*Cap. 37:35;44:31. în Locuința morților."