1 Jacob went on his way, and the angels of God met him. 2 When he saw them, Jacob said, "This is God’s army." He called the name of that place Mahanaim.*32:2 "Mahanaim" means "two camps".

3 Jacob sent messengers in front of him to Esau, his brother, to the land of Seir, the field of Edom. 4 He commanded them, saying, "This is what you shall tell my lord, Esau: ‘This is what your servant, Jacob, says. I have lived as a foreigner with Laban, and stayed until now. 5 I have cattle, donkeys, flocks, male servants, and female servants. I have sent to tell my lord, that I may find favor in your sight.’" 6 The messengers returned to Jacob, saying, "We came to your brother Esau. He is coming to meet you, and four hundred men are with him." 7 Then Jacob was greatly afraid and was distressed. He divided the people who were with him, along with the flocks, the herds, and the camels, into two companies. 8 He said, "If Esau comes to the one company, and strikes it, then the company which is left will escape." 9 Jacob said, "God of my father Abraham, and God of my father Isaac, Yahweh, who said to me, ‘Return to your country, and to your relatives, and I will do you good,’ 10 I am not worthy of the least of all the loving kindnesses, and of all the truth, which you have shown to your servant; for with just my staff I crossed over this Jordan; and now I have become two companies. 11 Please deliver me from the hand of my brother, from the hand of Esau; for I fear him, lest he come and strike me and the mothers with the children. 12 You said, ‘I will surely do you good, and make your offspring as the sand of the sea, which can’t be counted because there are so many.’"

13 He stayed there that night, and took from that which he had with him a present for Esau, his brother: 14 two hundred female goats and twenty male goats, two hundred ewes and twenty rams, 15 thirty milk camels and their colts, forty cows, ten bulls, twenty female donkeys and ten foals. 16 He delivered them into the hands of his servants, every herd by itself, and said to his servants, "Pass over before me, and put a space between herd and herd." 17 He commanded the foremost, saying, "When Esau, my brother, meets you, and asks you, saying, ‘Whose are you? Where are you going? Whose are these before you?’ 18 Then you shall say, ‘They are your servant, Jacob’s. It is a present sent to my lord, Esau. Behold, he also is behind us.’" 19 He commanded also the second, and the third, and all that followed the herds, saying, "This is how you shall speak to Esau, when you find him. 20 You shall say, ‘Not only that, but behold, your servant, Jacob, is behind us.’" For, he said, "I will appease him with the present that goes before me, and afterward I will see his face. Perhaps he will accept me."

21 So the present passed over before him, and he himself stayed that night in the camp.

22 He rose up that night, and took his two wives, and his two servants, and his eleven sons, and crossed over the ford of the Jabbok. 23 He took them, and sent them over the stream, and sent over that which he had. 24 Jacob was left alone, and wrestled with a man there until the breaking of the day. 25 When he saw that he didn’t prevail against him, the man touched the hollow of his thigh, and the hollow of Jacob’s thigh was strained as he wrestled. 26 The man said, "Let me go, for the day breaks."

Jacob said, "I won’t let you go unless you bless me."

27 He said to him, "What is your name?"

He said, "Jacob".

28 He said, "Your name will no longer be called Jacob, but Israel; for you have fought with God and with men, and have prevailed."

29 Jacob asked him, "Please tell me your name."

He said, "Why is it that you ask what my name is?" So he blessed him there.

30 Jacob called the name of the place Peniel;*32:30 Peniel means "face of God". for he said, "I have seen God face to face, and my life is preserved." 31 The sun rose on him as he passed over Peniel, and he limped because of his thigh. 32 Therefore the children of Israel don’t eat the sinew of the hip, which is on the hollow of the thigh, to this day, because he touched the hollow of Jacob’s thigh in the sinew of the hip.

1 Iacov și-a văzut de drum și l-au întâlnit îngerii*Ps. 91:11.Evr. 1:14. lui Dumnezeu. 2 Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra*Ios. 5:14.Ps. 103:21;148:2.Luca 2:13. lui Dumnezeu!" De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită). 3 Iacov a trimis înainte niște soli la fratele său Esau, în țara Seir*Cap. 33:14,16., în ținutul lui*Cap. 36:6-8.Deut. 2:5.Ios. 24:4. Edom. 4 El le-a dat porunca următoare: „Iată*Prov. 15:1. ce să spuneți domnului meu Esau: ‘Așa vorbește robul tău Iacov: «Am locuit la Laban și am rămas la el până acum; 5 am*Cap. 30:43. boi, măgari, oi, robi și roabe și trimit să dea de știre lucrul acesta domnului meu, ca*Cap. 33:8,15. să capăt trecere înaintea ta.»’" 6 Solii s-au întors înapoi la Iacov și au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau, și el vine*Cap. 33:1. înaintea ta cu patru sute de oameni." 7 Iacov s-a înspăimântat*Cap. 35:3. foarte mult și l-a apucat groaza. A împărțit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii și cămilele 8 și a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere și o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape."

9 Iacov*Ps. 50:15. a zis: „Dumnezeul*Cap. 28:13. tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care*Cap. 31:3,13. mi-ai zis: ‘Întoarce-te în țara ta și în locul tău de naștere și voi îngriji ca să-ți meargă bine!’ 10 Eu sunt prea mic pentru toate îndurările*Cap. 24:27. și pentru toată credincioșia pe care ai arătat-o față de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul*Iov 8:7. meu, și iată că acum fac două tabere. 11 Izbăvește-mă*Ps. 59:1,2., Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame*Osea 10:14. și pe copii. 12 Și Tu*Cap. 28:13-15. ai zis: ‘Eu voi îngriji ca să-ți meargă bine și-ți voi face sămânța ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.’"

13 Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el și a pus deoparte, ca dar*Cap. 43:11.Prov. 18:16. pentru fratele său Esau: 14 două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de măgărițe și zece măgăruși. 16 Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă, deosebit, și a poruncit robilor săi: „Treceți înaintea mea și lăsați o depărtare între fiecare turmă." 17 A dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni fratele meu Esau și te va întreba: ‘Al cui ești? Unde te duci? Și a cui este turma aceasta dinaintea ta?’ 18 să răspunzi: ‘A robului tău Iacov; ea este un dar trimis domnului meu Esau, și el însuși vine în urma noastră.’" 19 A dat aceeași poruncă celui de al doilea, celui de al treilea și tuturor celor ce mânau turmele: „Așa să vorbiți domnului meu Esau când îl veți întâlni. 20 Să spuneți: ‘Iată, robul tău Iacov vine și el după noi.’" Căci își zicea el: „Îl voi potoli*Prov. 21:14. cu darul acesta care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea față în față, și poate că mă va primi cu bunăvoință." 21 Astfel, darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea. 22 Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe și pe cei unsprezece copii ai lui și a trecut*Deut. 3:16. vadul Iabocului. 23 I-a luat, i-a trecut pârâul și a trecut tot ce avea.

24 Iacov însă a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat*Osea 12:3,4.Efes. 6:12. cu el până în revărsatul zorilor. 25 Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura*Mat. 26:41.2 Cor. 12:7. coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. 26 Omul acela*Luca 24:28. a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile." Dar Iacov a răspuns: „Nu Te*Osea 12:4. voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta." 27 Omul acela i-a zis: „Cum îți este numele?" „Iacov", a răspuns el. 28 Apoi a zis: „Numele*Cap. 35:10.2 Împ. 17:34. tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat*Osea 12:3,4. cu Dumnezeu și cu oameni*Cap. 25:31;27:33. și ai fost biruitor." 29 Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău." El a răspuns: „Pentru ce*Jud. 13:18. Îmi ceri numele?" Și l-a binecuvântat acolo. 30 Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Fața lui Dumnezeu); „căci", a zis el, „am*Cap. 16:13.Exod 24:11;33:20.Deut. 5:24.Jud. 6:22;13:22.Is. 6:5. văzut pe Dumnezeu față în față, și totuși am scăpat cu viață". 31 Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă. 32 Iată de ce, până în ziua de azi, israeliții nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei, căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.