1 God remembered Noah, all the animals, and all the livestock that were with him in the ship; and God made a wind to pass over the earth. The waters subsided. 2 The deep’s fountains and the sky’s windows were also stopped, and the rain from the sky was restrained. 3 The waters continually receded from the earth. After the end of one hundred fifty days the waters receded. 4 The ship rested in the seventh month, on the seventeenth day of the month, on Ararat’s mountains. 5 The waters receded continually until the tenth month. In the tenth month, on the first day of the month, the tops of the mountains were visible.

6 At the end of forty days, Noah opened the window of the ship which he had made, 7 and he sent out a raven. It went back and forth, until the waters were dried up from the earth. 8 He himself sent out a dove to see if the waters were abated from the surface of the ground, 9 but the dove found no place to rest her foot, and she returned into the ship to him, for the waters were on the surface of the whole earth. He put out his hand, and took her, and brought her to him into the ship. 10 He waited yet another seven days; and again he sent the dove out of the ship. 11 The dove came back to him at evening and, behold, in her mouth was a freshly plucked olive leaf. So Noah knew that the waters were abated from the earth. 12 He waited yet another seven days, and sent out the dove; and she didn’t return to him any more.

13 In the six hundred first year, in the first month, the first day of the month, the waters were dried up from the earth. Noah removed the covering of the ship, and looked. He saw that the surface of the ground was dry. 14 In the second month, on the twenty-seventh day of the month, the earth was dry.

15 God spoke to Noah, saying, 16 "Go out of the ship, you, your wife, your sons, and your sons’ wives with you. 17 Bring out with you every living thing that is with you of all flesh, including birds, livestock, and every creeping thing that creeps on the earth, that they may breed abundantly in the earth, and be fruitful, and multiply on the earth."

18 Noah went out, with his sons, his wife, and his sons’ wives with him. 19 Every animal, every creeping thing, and every bird, whatever moves on the earth, after their families, went out of the ship.

20 Noah built an altar to Yahweh, and took of every clean animal, and of every clean bird, and offered burnt offerings on the altar. 21 Yahweh smelled the pleasant aroma. Yahweh said in his heart, "I will not again curse the ground any more for man’s sake because the imagination of man’s heart is evil from his youth. I will never again strike every living thing, as I have done. 22 While the earth remains, seed time and harvest, and cold and heat, and summer and winter, and day and night will not cease."

1 Dumnezeu Și-a adus aminte*Cap. 19:29.Exod 2:24.1 Sam. 2:19. de Noe, de toate viețuitoarele și de toate vitele care erau cu el în corabie și Dumnezeu*Exod 14:21. a făcut să sufle un vânt pe pământ, și apele s-au potolit. 2 Izvoarele adâncului și stăvilarele cerurilor au fost închise*Cap. 7:11. și ploaia*Iov 38:37. din cer a fost oprită. 3 Apele au scăzut de pe fața pământului, scurgându-se și împuținându-se și, după o sută cincizeci*Cap. 7:24. de zile, apele s-au micșorat. 4 În luna a șaptea, în ziua a șaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munții Ararat. 5 Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munților. 6 După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra*Cap. 6:16. corabiei pe care o făcuse. 7 A dat drumul unui corb care a ieșit, ducându-se și întorcându-se până când au secat apele de pe pământ. 8 A dat drumul și unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe fața pământului. 9 Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-și pună piciorul și s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată fața pământului. Noe a întins mâna, l-a luat și l-a băgat la el în corabie. 10 A mai așteptat alte șapte zile și iarăși a dat drumul porumbelului din corabie. 11 Porumbelul s-a întors la el spre seară și iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. 12 A mai așteptat alte șapte zile și a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. 13 În anul șase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat și iată că fața pământului se uscase. 14 În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.

15 Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe și i-a zis: 16 „Ieși din corabie, tu*Cap. 7:13. și nevastă-ta, fiii tăi și nevestele fiilor tăi cu tine! 17 Scoate afară împreună cu tine toate*Cap. 7:15. viețuitoarele de tot felul, care sunt cu tine, atât păsările, cât și vitele și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mișune pe pământ, să crească*Cap. 1:22. și să se înmulțească pe pământ." 18 Și Noe a ieșit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa și cu nevestele fiilor săi. 19 Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mișcă pe pământ, după soiurile lor, au ieșit din corabie. 20 Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele*Lev. 11. curate și din toate păsările curate și a adus arderi-de-tot pe altar. 21 Domnul a mirosit un miros*Lev. 1:9.2 Cor. 2:15.Efes. 5:2. plăcut și Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema*Cap. 3:17;6:17. pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor*Cap. 6:5.Iov 14:4;15:14.Ps. 51:5.Ier. 17:9.Mat. 15:19.Rom. 1:31;3:23. din inima omului sunt rele din tinerețea lui, și nu voi mai lovi*Cap. 9:11,15. tot ce este viu, cum am făcut. 22 Cât va fi pământul*Is. 54:9., nu vor înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua*Ier. 33:20,25. și noaptea!"