1 How the city sits solitary,
that was full of people!
She has become as a widow,
who was great among the nations!
She who was a princess among the provinces
has become a slave!
2 She weeps bitterly in the night.
Her tears are on her cheeks.
Among all her lovers
she has no one to comfort her.
All her friends have dealt treacherously with her.
They have become her enemies.
3 Judah has gone into captivity because of affliction
and because of great servitude.
She dwells among the nations.
She finds no rest.
All her persecutors overtook her in her distress.
4 The roads to Zion mourn,
because no one comes to the solemn assembly.
All her gates are desolate.
Her priests sigh.
Her virgins are afflicted,
and she herself is in bitterness.
5 Her adversaries have become the head.
Her enemies prosper;
for Yahweh1:5 "Yahweh" is God’s proper Name, sometimes rendered "LORD" (all caps) in other translations. has afflicted her for the multitude of her transgressions.
Her young children have gone into captivity before the adversary.
6 All majesty has departed from the daughter of Zion.
Her princes have become like deer that find no pasture.
They have gone without strength before the pursuer.
7 Jerusalem remembers in the days of her affliction and of her miseries
all her pleasant things that were from the days of old;
when her people fell into the hand of the adversary,
and no one helped her.
The adversaries saw her.
They mocked at her desolations.
8 Jerusalem has grievously sinned.
Therefore she has become unclean.
All who honored her despise her,
because they have seen her nakedness.
Yes, she sighs and turns backward.
9 Her filthiness was in her skirts.
She didn’t remember her latter end.
Therefore she has come down astoundingly.
She has no comforter.
"See, Yahweh, my affliction;
for the enemy has magnified himself."
10 The adversary has spread out his hand on all her pleasant things;
for she has seen that the nations have entered into her sanctuary,
concerning whom you commanded that they should not enter into your assembly.
11 All her people sigh.
They seek bread.
They have given their pleasant things for food to refresh their soul.
"Look, Yahweh, and see,
for I have become despised."
12 "Is it nothing to you, all you who pass by?
Look, and see if there is any sorrow like my sorrow,
which is brought on me,
with which Yahweh has afflicted me in the day of his fierce anger.
13 "From on high has he sent fire into my bones,
and it prevails against them.
He has spread a net for my feet.
He has turned me back.
He has made me desolate and I faint all day long.
14 "The yoke of my transgressions is bound by his hand.
They are knit together.
They have come up on my neck.
He made my strength fail.
The Lord1:14 The word translated "Lord" is "Adonai." has delivered me into their hands,
against whom I am not able to stand.
15 "The Lord has set at nothing all my mighty men within me.
He has called a solemn assembly against me to crush my young men.
The Lord has trodden the virgin daughter of Judah as in a wine press.
16 "For these things I weep.
My eye, my eye runs down with water,
because the comforter who should refresh my soul is far from me.
My children are desolate,
because the enemy has prevailed."
17 Zion spreads out her hands.
There is no one to comfort her.
Yahweh has commanded concerning Jacob,
that those who are around him should be his adversaries.
Jerusalem is among them as an unclean thing.
18 "Yahweh is righteous,
for I have rebelled against his commandment.
Please hear all you peoples,
and see my sorrow.
My virgins and my young men have gone into captivity.
19 "I called for my lovers,
but they deceived me.
My priests and my elders gave up the spirit in the city,
while they sought food for themselves to refresh their souls.
20 "Look, Yahweh; for I am in distress.
My heart is troubled.
My heart turns over within me,
for I have grievously rebelled.
Abroad, the sword bereaves.
At home, it is like death.
21 "They have heard that I sigh.
There is no one to comfort me.
All my enemies have heard of my trouble.
They are glad that you have done it.
You will bring the day that you have proclaimed,
and they will be like me.
22 "Let all their wickedness come before you.
Do to them as you have done to me for all my transgressions.
For my sighs are many,
and my heart is faint.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
1 Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta atât de plină de popor altădată!
A rămasIs. 47:7,8. ca o văduvă!
Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntașăEzra 4:20. printre țări,
a ajuns roabă astăzi!
2 Plânge amarnic noapteaIer. 13:17. și-i curg lacrimiIov 7:3.Ps. 6:6. pe obraji.
NiciunulIer. 4:30;30:14. Vers. 19. din toțiVers. 9,16,17,21. cei ce o iubeau n-o mângâie;
toți prietenii ei au părăsit-o
și i s-au făcut vrăjmași.
3 Iuda a plecatIer. 52:27. în pribegie din pricina apăsării și muncilor grele.
LocuieșteDeut. 28:64,65. Cap. 2:9. în mijlocul neamurilor și nu găsește odihnă!
Toți prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.
4 Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători,
toate porțile lui sunt pustii, preoții lui oftează;
fecioarele lui sunt mâhnite și el însuși este plin de amărăciune.
5 AsupritoriiDeut. 28:43,44. lui sar biruitori, vrăjmașii lui sunt mulțumiți.
Căci Domnul l-a smerit din pricina mulțimiiIer. 30:14,15.Dan. 9:7,16. păcatelor lui;
copiiiIer. 52:28. lui au mers în robie înaintea asupritorului.
6 S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei.
Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi care nu găsesc pășune
și merg fără putere înaintea celui ce-i gonește.
7 În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce aminte
de toate bunătățile de care a avut parte din zilele străbune;
când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,
iar vrăjmașii se uitau la el și râdeau de prăbușirea lui.
8 Greu a păcătuit1 Împ. 8:46. Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă.
Toți cei ce-l prețuiau îl disprețuiesc acum, văzându-i goliciuneaIer. 13:22,26.Ezec. 16:37;23:29.Osea 2:10.,
și el însuși se întoarce în altă parte și oftează.
9 Necurăția stătea lipită pe poala hainei lui
și nu se gândeaDeut. 32:29.Is. 47:7. la sfârșitul său.
A căzut greu de tot. NimeniVers. 2,17,21. nu-l mângâie.
„Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!"
10 Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el maiVers. 7. scump;
ba încă a văzut cum, în Locașul lui cel Sfânt, au intratIer. 51:51. neamurile,
cărora Tu le porunciseși să nu intreDeut. 23:3.Neem. 13:1. în adunarea Ta!
11 Tot poporul lui cautăIer. 38:9;52:6. Cap. 2:12;4:4. pâine suspinând;
și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și țină viața.
„Uită-Te, Doamne, și privește cât de înjosit sunt!"
12 „O, voi, care treceți pe lângă mine,
priviți și vedeți dacăDan. 9:12. este vreo durere ca durerea mea,
ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!
13 Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde;
mi-a întins unEzec. 12:13;17:20. laț sub picioare și m-a dat înapoi.
M-a lovit cu pustiire și cu o lâncezeală de toate zilele!
14 Mâna Lui a legat jugulDeut. 28:48. nelegiuirilor mele,
care stau împletite și legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea.
Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.
15 Domnul a trântit la pământ pe toți vitejii din mijlocul meu;
a strâns o oștire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;
ca în teasc a călcatIs. 63:3.Apoc. 14:19,20;19:15. Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
16 De aceea plâng, îmi varsă lacrimiIer. 13:17;14:17. Cap. 2:18. ochii,
căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să măVers. 2,9. mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viața;
fiii mei sunt zdrobiți, căci vrăjmașul a biruit."
17 SionulIer. 4:31. întinde mâinile rugător, și nimeniVers. 2,9. nu-l mângâie.
Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmași;
Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.
18 „Domnul este dreptNeem. 9:33.Dan. 9:7,14., căci m-am răzvrătit1 Sam. 12:14,15. împotriva poruncilor Lui.
Ascultați, toate popoarele, și vedeți-mi durerea!
Fecioarele și tinerii mei s-au dus în robie.
19 Mi-am chemat prietenii, dar m-au înșelatVers. 2.Ier. 30:14.,
preoții și bătrânii mei au murit în cetate,
căutândVers. 11. hrană ca să-și țină viața.
20 Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meuIov 30:27.Is. 16:11.Ier. 4:19;48:36. Cap. 2:11.Osea 11:8. fierbe,
mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător.
Afară, sabia m-aDeut. 32:25.Ezec. 7:15. lăsat fără copii; în casă, moartea.
21 M-au auzit suspinând, dar nimeniVers. 2. nu m-a mângâiat.
Toți vrăjmașii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o,
dar vei aduce, vei vestiIs. 13.Ier. 46. ziua când și ei vor fi ca mine.
22 Adu toată răutatea lor înainteaPs. 109:15. Ta
și fă-le cum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele!
Căci suspinele mele sunt multe și inima îmi esteCap. 5:17. bolnavă."
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/qHG3xNP8jqR-HqIiucz0L)