1 E aconteceu, depois disto que Naás, rei dos filhos de Amom, morreu; e seu filho reinou em seu lugar. 2 Então disse Davi: Usarei de benevolência com Hanum, filho de Naás, porque seu pai usou de benevolência comigo. Por isso Davi enviou mensageiros para o consolarem acerca de seu pai. E, chegando os servos de Davi à terra dos filhos de Amom, a Hanum, para o consolarem,

3 Disseram os príncipes dos filhos de Amom a Hanum: Pensas, porventura, que foi para honrar teu pai aos teus olhos, que Davi te mandou consoladores? Não vieram seus servos a ti, a esquadrinhar, e a transtornar, e a espiar a terra?

4 Por isso Hanum tomou os servos de Davi, e raspou-os, e cortou-lhes as vestes no meio até à coxa da perna, e os despediu. 5 E foram-se, e avisaram a Davi acerca daqueles homens; e enviou ele mensageiros a encontrá-los; porque aqueles homens estavam sobremaneira envergonhados. Disse, pois, o rei: Deixai-vos ficar em Jericó, até que vos torne a crescer a barba, e então voltai.

6 Vendo, pois, os filhos de Amom que se tinham feito odiosos para com Davi, enviou Hanum, e os filhos de Amom, mil talentos de prata para alugarem para si carros e cavaleiros da Mesopotâmia, e da Síria de Maaca, e de Zobá. 7 E alugaram para si trinta e dois mil carros, e o rei de Maaca e o seu povo, e eles vieram, e se acamparam diante de Medeba; também os filhos de Amom se ajuntaram das suas cidades, e vieram para a guerra. 8 O que ouvindo Davi, enviou Joabe e todo o exército dos homens valentes. 9 E, saindo os filhos de Amom, ordenaram a batalha à porta da cidade; porém os reis que vieram se puseram à parte no campo.

10 E, vendo Joabe que a batalha estava preparada contra ele, pela frente e pela retaguarda, separou dentre os mais escolhidos de Israel, e os ordenou contra os sírios. 11 E o resto do povo entregou na mão de Abisai, seu irmão; e puseram-se em ordem de batalha contra os filhos de Amom. 12 E disse: Se os sírios forem mais fortes do que eu, tu virás socorrer-me; e, se os filhos de Amom forem mais fortes do que tu, então eu te socorrerei.

13 Esforça-te, e esforcemo-nos pelo nosso povo, e pelas cidades do nosso Deus, e faça o Senhor o que parecer bem aos seus olhos.

14 Então se chegou Joabe, e o povo que tinha consigo, diante dos sírios, para a batalha; e fugiram de diante dele. 15 Vendo, pois, os filhos de Amom que os sírios fugiram, também eles fugiram de diante de Abisai, seu irmão, e entraram na cidade; e veio Joabe para Jerusalém.

16 E, vendo os sírios que foram derrotados diante de Israel, enviaram mensageiros, e fizeram sair os sírios que habitavam do outro lado do rio; e Sofaque, capitão do exército de Hadar-Ezer, marchava diante deles. 17 Do que avisado Davi, ajuntou a todo o Israel, e passou o Jordão, e foi ter com eles, e ordenou contra eles a batalha; e, tendo Davi ordenado a batalha contra os sírios, pelejaram contra ele. 18 Porém os sírios fugiram de diante de Israel, e feriu Davi, dos sírios, os homens de sete mil carros, e quarenta mil homens de pé; e a Sofaque, capitão do exército, matou. 19 Vendo, pois, os servos de Hadar-Ezer que tinham sido feridos diante de Israel, fizeram paz com Davi, e o serviram; e os sírios nunca mais quiseram socorrer os filhos de Amom.

1 După aceea*2 Sam. 10:1., Nahaș, împăratul fiilor lui Amon, a murit, și în locul lui a domnit fiul său. 2 David a zis: „Voi arăta bunăvoință lui Hanun, fiul lui Nahaș, căci tatăl lui a arătat bunăvoință față de mine." Și David a trimis soli să-l mângâie pentru moartea tatălui său. Când au ajuns slujitorii lui David în țara fiilor lui Amon, la Hanun, ca să-l mângâie, 3 căpeteniile fiilor lui Amon au zis lui Hanun: „Crezi că David îți trimite oameni să te mângâie, ca să cinstească pe tatăl tău? Oare n-au venit slujitorii lui la tine ca să cunoască cetatea și s-o nimicească, și ca să iscodească țara?" 4 Atunci, Hanun a luat pe slujitorii lui David, a pus să-i radă și să le taie hainele pe la mijloc, până la brâu. Apoi le-a dat drumul. 5 David, căruia au venit și i-au dat de știre despre cele întâmplate cu oamenii aceștia, a trimis niște oameni înaintea lor, căci li se făcuse mare rușine și împăratul a trimis să le spună: „Rămâneți la Ierihon până vă va crește barba și apoi să vă întoarceți." 6 Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră urâți lui David și Hanun și fiii lui Amon au trimis o mie de talanți de argint să tocmească în slujba lor care și călăreți de la sirienii din Mesopotamia și de la sirienii din Maaca și din Țoba*Cap. 18:5,9.. 7 Au tocmit treizeci și două de mii de care și pe împăratul din Maaca împreună cu poporul lui, care au venit și au tăbărât înaintea Medebei. Fiii lui Amon s-au strâns din cetățile lor și au mers la luptă. 8 La auzul acestei vești, David a trimis împotriva lor pe Ioab și toată oștirea de oameni viteji. 9 Fiii lui Amon au ieșit și s-au înșirat în linie de bătaie la intrarea cetății; împărații care veniseră au tăbărât deosebit pe câmp. 10 Ioab a văzut că avea de luptat și înainte, și înapoi. A ales atunci din toți voinicii de frunte ai lui Israel o ceată pe care a așezat-o împotriva sirienilor 11 și a pus sub porunca fratelui său Abișai cealaltă parte a poporului, ca să țină piept fiilor lui Amon. 12 El a zis: „Dacă sirienii vor fi mai tari decât mine, să-mi vii tu în ajutor și dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, îți voi veni eu în ajutor. 13 Fii tare și să ne îmbărbătăm pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru și Domnul să facă ce va crede!" 14 Ioab, cu poporul lui, a înaintat la luptă împotriva sirienilor, și ei au fugit dinaintea lui. 15 Și, când au văzut fiii lui Amon că sirienii o luaseră la fugă, au fugit și ei dinaintea lui Abișai, fratele lui Ioab, și s-au întors în cetate. Și Ioab s-a întors la Ierusalim. 16 Sirienii, văzând că fuseseră bătuți de Israel, au trimis și au adus pe sirienii care erau de cealaltă parte a râului și Șofah, căpetenia oștirii lui Hadarezer, era în fruntea lor. 17 Au dat de știre lui David, care a strâns pe tot Israelul, a trecut Iordanul, a mers împotriva lor și s-a pregătit de luptă împotriva lor. David s-a înșiruit în linie de bătaie împotriva sirienilor. Dar sirienii, după ce se bătuseră cu el, 18 au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis oamenii de la șapte mii de care și patruzeci de mii de pedestrași și a omorât pe Șofah, căpetenia oștirii. 19 Slujitorii lui Hadarezer, văzându-se bătuți de Israel, au făcut pace cu David și i s-au supus. Și sirienii n-au vrut să mai ajute pe fiii lui Amon.