1 E foi Roboão para Siquém; porque todo o Israel se reuniu em Siquém, para o fazerem rei. 2 Sucedeu que, Jeroboão, filho de Nebate, achando-se ainda no Egito, para onde fugira de diante do rei Salomão, e Jeroboão habitava no Egito, 3 E mandaram chamá-lo; veio, pois, Jeroboão e toda a congregação de Israel, e falaram a Roboão, dizendo:

4 Teu pai agravou o nosso jugo; agora, pois, alivia tu a dura servidão de teu pai, e o pesado jugo que nos impôs, e nós te serviremos.

5 E ele lhes disse: Ide-vos até ao terceiro dia, e então voltai a mim. E o povo se foi.

6 E teve o rei Roboão conselho com os anciãos que estiveram na presença de Salomão, seu pai, quando este ainda vivia, dizendo: Como aconselhais vós que se responda a este povo?

7 E eles lhe falaram, dizendo: Se hoje fores servo deste povo, e o servires, e respondendo-lhe, lhe falares boas palavras, todos os dias serão teus servos.

8 Porém ele deixou o conselho que os anciãos lhe tinham dado, e teve conselho com os jovens que haviam crescido com ele, que estavam diante dele. 9 E disse-lhes: Que aconselhais vós que respondamos a este povo, que me falou, dizendo: Alivia o jugo que teu pai nos impôs?

10 E os jovens que haviam crescido com ele lhe falaram, dizendo: Assim dirás a este povo que te falou: Teu pai fez pesadíssimo o nosso jugo, mas tu o alivia de sobre nós; assim lhe falarás: Meu dedo mínimo é mais grosso do que os lombos de meu pai.

11 Assim que, se meu pai vos carregou de um jugo pesado, ainda eu aumentarei o vosso jugo; meu pai vos castigou com açoites, porém eu vos castigarei com escorpiões.

12 Veio, pois, Jeroboão e todo o povo, ao terceiro dia, a Roboão, como o rei havia ordenado, dizendo: Voltai a mim ao terceiro dia. 13 E o rei respondeu ao povo duramente; porque deixara o conselho que os anciãos lhe haviam dado. 14 E lhe falou conforme ao conselho dos jovens, dizendo: Meu pai agravou o vosso jugo, porém eu ainda aumentarei o vosso jugo; meu pai vos castigou com açoites, porém eu vos castigarei com escorpiões.

15 O rei, pois, não deu ouvidos ao povo; porque esta revolta vinha do Senhor, para confirmar a palavra que o Senhor tinha falado pelo ministério de Aías, o silonita, a Jeroboão, filho de Nebate.

16 Vendo, pois, todo o Israel que o rei não lhe dava ouvidos, tornou-lhe o povo a responder, dizendo: Que parte temos nós com Davi? Não há para nós herança no filho de Jessé. Às tuas tendas, ó Israel! Provê agora a tua casa, ó Davi. Então Israel se foi às suas tendas.

17 No tocante, porém, aos filhos de Israel que habitavam nas cidades de Judá, também sobre eles reinou Roboão.

18 Então o rei Roboão enviou a Adorão, que estava sobre os tributos; e todo o Israel o apedrejou, e ele morreu; mas o rei Roboão se animou a subir ao carro para fugir para Jerusalém. 19 Assim se rebelaram os israelitas contra a casa de Davi, até ao dia de hoje.

20 E sucedeu que, ouvindo todo o Israel que Jeroboão tinha voltado, enviaram, e o chamaram para a congregação, e o fizeram rei sobre todo o Israel; e ninguém seguiu a casa de Davi senão somente a tribo de Judá.

21 Vindo, pois, Roboão a Jerusalém, reuniu toda a casa de Judá e a tribo de Benjamim, cento e oitenta mil escolhidos, destros para a guerra, para pelejar contra a casa de Israel, para restituir o reino a Roboão, filho de Salomão. 22 Porém veio a palavra de Deus a Semaías, homem de Deus, dizendo:

23 Fala a Roboão, filho de Salomão, rei de Judá, e a toda a casa de Judá, e a Benjamim, e ao restante do povo, dizendo: 24 Assim diz o Senhor: Não subireis nem pelejareis contra vossos irmãos, os filhos de Israel; volte cada um para a sua casa, porque eu é que fiz esta obra. E ouviram a palavra do Senhor, e voltaram segundo a palavra do Senhor.

25 E Jeroboão edificou a Siquém, no monte de Efraim, e habitou ali; e saiu dali, e edificou a Penuel. 26 E disse Jeroboão no seu coração: Agora tornará o reino à casa de Davi. 27 Se este povo subir para fazer sacrifícios na casa do Senhor, em Jerusalém, o coração deste povo se tornará a seu senhor, a Roboão, rei de Judá; e me matarão, e tornarão a Roboão, rei de Judá.

28 Assim o rei tomou conselho, e fez dois bezerros de ouro; e lhes disse: Muito trabalho vos será o subir a Jerusalém; vês aqui teus deuses, ó Israel, que te fizeram subir da terra do Egito.

29 E pôs um em Betel, e colocou o outro em Dã. 30 E este feito se tornou em pecado; pois que o povo ia até Dã para adorar o bezerro. 31 Também fez casa nos altos; e constituiu sacerdotes dos mais baixos do povo, que não eram dos filhos de Levi. 32 E fez Jeroboão uma festa no oitavo mês, no dia décimo quinto do mês, como a festa que se fazia em Judá, e sacrificou no altar; semelhantemente fez em Betel, sacrificando aos bezerros que fizera; também em Betel estabeleceu sacerdotes dos altos que fizera. 33 E sacrificou no altar que fizera em Betel, no dia décimo quinto do oitavo mês, que ele tinha imaginado no seu coração; assim fez a festa aos filhos de Israel, e sacrificou no altar, queimando incenso.

CAPITOLELE 12—22

1 Roboam*2 Cron. 10:1. s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat. 2 Când a auzit lucrul acesta, Ieroboam*Cap. 11:26., fiul lui Nebat, era tot în Egipt*Cap. 11:40., unde fugise de împăratul Solomon, și în Egipt locuia. 3 Au trimis să-l cheme. Atunci, Ieroboam și toată adunarea lui Israel au venit la Roboam și i-au vorbit așa: 4 „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul*1 Sam. 8:11-18. Cap. 4:7.; acum, tu ușurează această aspră robie și jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Și îți vom sluji." 5 El le-a zis: „Duceți-vă și întoarceți-vă la mine peste trei zile." Și poporul a plecat. 6 Împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care fuseseră pe lângă tatăl său, Solomon, în timpul vieții lui și a zis: „Ce mă sfătuiți să răspund poporului acestuia?" 7 Și iată ce i-au zis ei: „Dacă*2 Cron. 10:7.Prov. 15:1. vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer și dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îți vor sluji pe vecie." 8 Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii și s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el și care erau împrejurul lui. 9 El a zis: „Ce mă sfătuiți să răspund poporului acestuia, care-mi vorbește așa: ‘Ușurează-ne jugul pe care l-a pus peste noi tatăl tău’?" 10 Și iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu el: „Să spui așa poporului acestuia care ți-a vorbit astfel: ‘Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, tu ușurează-ni-l!’ Să le vorbești așa: ‘Degetul meu cel mic va fi mai gros decât coapsele tatălui meu. 11 Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu vi-l voi face și mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.’" 12 Ieroboam și tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum zisese împăratul: „Întoarceți-vă la mine peste trei zile!" 13 Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii 14 și le-a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face și mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane." 15 Astfel, împăratul n-a ascultat pe popor, căci lucrul acesta a fost cârmuit*Vers. 24.Jud. 14:4.2 Cron. 10:15;22:7;25:20. de Domnul în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese*Cap. 11:11,31. Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat. 16 Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce*2 Sam. 20:1. parte avem noi cu David? Noi n-avem moștenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ți de casă, Davide!" Și Israel s-a dus în corturile lui. 17 Copiii lui Israel*Cap. 11:13,36. care locuiau în cetățile lui Iuda au fost singurii peste care a domnit Roboam. 18 Atunci, împăratul Roboam a trimis*Cap. 4:6;5:14. la ei pe Adoram, care era mai-mare peste biruri. Dar Adoram a fost ucis cu pietre de tot Israelul și a murit. Și împăratul Roboam s-a grăbit să se suie într-un car, ca să fugă la Ierusalim. 19 Astfel s-a dezlipit*2 Împ. 17:21. Israel de casa lui David până în ziua de azi. 20 Tot Israelul, auzind că Ieroboam s-a întors, a trimis să-l cheme în adunare și l-a făcut împărat peste tot Israelul. Seminția lui Iuda a fost singura*Cap. 11:13,32. care a mers după casa lui David. 21 Roboam*2 Cron. 11:1., ajungând la Ierusalim, a strâns toată casa lui Iuda și seminția lui Beniamin, o sută optzeci de mii de oameni aleși, buni pentru război, ca să lupte împotriva casei lui Israel și s-o aducă înapoi sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon. 22 Dar Cuvântul*2 Cron. 11:2. lui Dumnezeu a vorbit astfel lui Șemaia, omul lui Dumnezeu: 23 „Vorbește lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, și întregii case a lui Iuda și a lui Beniamin și celuilalt popor și spune-le: 24 ‘Așa vorbește Domnul: «Nu vă suiți și nu faceți război împotriva fraților voștri, copiii lui Israel! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci de la Mine*Vers. 15. s-a întâmplat lucrul acesta.»’" Ei au ascultat de Cuvântul Domnului și s-au întors acasă, după Cuvântul Domnului.

25 Ieroboam a zidit Sihemul*Jud. 9:45. pe muntele lui Efraim și a locuit acolo; apoi a ieșit de acolo și a zidit*Jud. 8:17. Penuel. 26 Ieroboam a zis în inima sa: „Împărăția s-ar putea acum să se întoarcă la casa lui David. 27 Dacă poporul acesta se va*Deut. 12:5,6. sui la Ierusalim să aducă jertfe în Casa Domnului, inima poporului acestuia se va întoarce la domnul său, la Roboam, împăratul lui Iuda, și mă vor omorî și se vor întoarce la Roboam, împăratul lui Iuda." 28 După ce s-a sfătuit, împăratul a făcut*2 Împ. 10:29;17:16. doi viței de aur și a zis poporului: „Destul te-ai suit la Ierusalim, Israele! Iată*Exod 32:4,8. Dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului." 29 A așezat unul din acești viței la Betel*Gen. 28:19.Osea 4:15., iar pe celălalt l-a pus în Dan. 30 Și fapta aceasta a fost un prilej*Jud. 18:29. de păcătuire. Poporul se ducea să se închine înaintea unuia din viței până la*Cap. 13:34.2 Împ. 17:21. Dan. 31 Ieroboam a făcut o casă*Cap. 13:32. de înălțimi și a pus*Num. 3:10. Cap. 13:33.2 Împ. 17:32.2 Cron. 11:14,15.Ezec. 44:7,8. preoți luați din tot poporul, care nu făceau parte din fiii lui Levi. 32 A rânduit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea*Lev. 23:33,34.Num. 29:12. Cap. 8:2,5. care se prăznuia în Iuda, și a adus jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel, ca să se aducă jertfe vițeilor pe care-i făcuse el. A pus*Amos 7:13. în slujbă la Betel pe preoții înălțimilor ridicate de el. 33 Și a jertfit pe altarul pe care-l făcuse la Betel în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, lună pe care o alesese*Num. 15:39. după bunul lui plac. A hotărât-o ca sărbătoare pentru copiii lui Israel și s-a suit la altar să ardă tămâie*Cap. 13:1..