1 E o rei Salomão amou muitas mulheres estrangeiras, além da filha de Faraó: moabitas, amonitas, edomitas, sidônias e heteias, 2 Das nações de que o Senhor tinha falado aos filhos de Israel: Não chegareis a elas, e elas não chegarão a vós; de outra maneira seguramente perverterão o vosso coração para seguirdes os seus deuses. A estas se uniu Salomão com amor. 3 E tinha setecentas mulheres, princesas, e trezentas concubinas; e suas mulheres lhe perverteram o coração. 4 Porque sucedeu que, no tempo da velhice de Salomão, suas mulheres lhe perverteram o coração para seguir outros deuses; e o seu coração não era perfeito para com o Senhor seu Deus, como o coração de Davi, seu pai, 5 Porque Salomão seguiu a Astarote, deusa dos sidônios, e Milcom, a abominação dos amonitas. 6 Assim fez Salomão o que parecia mau aos olhos do Senhor; e não perseverou em seguir ao Senhor, como Davi, seu pai. 7 Então edificou Salomão um alto a Quemós, a abominação dos moabitas, sobre o monte que está diante de Jerusalém, e a Moloque, a abominação dos filhos de Amom. 8 E assim fez para com todas as suas mulheres estrangeiras, as quais queimavam incenso e sacrificavam a seus deuses.

9 Pelo que o Senhor se indignou contra Salomão; porquanto desviara o seu coração do Senhor Deus de Israel, o qual duas vezes lhe aparecera. 10 E acerca deste assunto lhe tinha dado ordem que não seguisse a outros deuses; porém não guardou o que o Senhor lhe ordenara. 11 Assim disse o Senhor a Salomão: Pois que houve isto em ti, que não guardaste a minha aliança e os meus estatutos que te mandei, certamente rasgarei de ti este reino, e o darei a teu servo.

12 Todavia nos teus dias não o farei, por amor de Davi, teu pai; da mão de teu filho o rasgarei; 13 Porém todo o reino não rasgarei; uma tribo darei a teu filho, por amor de meu servo Davi, e por amor a Jerusalém, que tenho escolhido.

14 Levantou, pois, o Senhor contra Salomão um adversário, Hadade, o edomeu; ele era da descendência do rei em Edom. 15 Porque sucedeu que, estando Davi em Edom, e subindo Joabe, o capitão do exército, a enterrar os mortos, feriu a todo o homem em Edom 16 (Porque Joabe ficou ali seis meses com todo o Israel, até que destruiu a todo o homem em Edom). 17 Hadade, porém, fugiu, ele e alguns homens edomeus, dos servos de seu pai, com ele, para ir ao Egito; era, porém, Hadade muito jovem. 18 E levantaram-se de Midiã, e foram a Parã, e tomaram consigo homens de Parã, e foram ao Egito ter com Faraó, rei do Egito, o qual lhe deu uma casa, e lhe prometeu sustento, e lhe deu uma terra. 19 E achou Hadade grande graça diante de Faraó, de maneira que lhe deu por mulher a irmã de sua mulher, a irmã de Tafnes, a rainha. 20 E a irmã de Tafnes deu-lhe um filho, Genubate, o qual Tafnes criou na casa de Faraó; e Genubate estava na casa de Faraó, entre os filhos de Faraó.

21 Ouvindo, pois, Hadade, no Egito, que Davi adormecera com seus pais, e que Joabe, capitão do exército, era morto, disse Hadade a Faraó: Despede-me, para que vá à minha terra.

22 Porém Faraó lhe disse: Pois que te falta comigo, que procuras partir para a tua terra? E disse ele: Nada, mas todavia despede-me.

23 Também Deus lhe levantou outro adversário, a Rezom, filho de Eliada, que tinha fugido de seu senhor Hadadezer, rei de Zobá, 24 Contra quem também ajuntou homens, e foi capitão de um esquadrão, quando Davi os matou; e, indo-se para Damasco, habitaram ali, e reinaram em Damasco. 25 E foi adversário de Israel, por todos os dias de Salomão, e isto além do mal que Hadade fazia; porque detestava a Israel, e reinava sobre a Síria.

26 Até Jeroboão, filho de Nebate, efrateu, de Zereda, servo de Salomão (cuja mãe era mulher viúva, por nome Zerua), também levantou a mão contra o rei. 27 E esta foi a causa por que levantou a mão contra o rei: Salomão tinha edificado a Milo, e cerrou as aberturas da cidade de Davi, seu pai. 28 E o homem Jeroboão era forte e valente; e vendo Salomão a este jovem, que era laborioso, ele o pôs sobre todo o cargo da casa de José. 29 Sucedeu, pois, naquele tempo que, saindo Jeroboão de Jerusalém, o profeta Aías, o silonita, o encontrou no caminho, e ele estava vestido com uma roupa nova, e os dois estavam sós no campo. 30 E Aías pegou na roupa nova que tinha sobre si, e a rasgou em doze pedaços. 31 E disse a Jeroboão: Toma para ti os dez pedaços, porque assim diz o Senhor Deus de Israel: Eis que rasgarei o reino da mão de Salomão, e a ti darei as dez tribos.

32 Porém ele terá uma tribo, por amor de Davi, meu servo, e por amor de Jerusalém, a cidade que escolhi de todas as tribos de Israel. 33 Porque me deixaram, e adoraram Astarote, deusa dos sidônios, a Quemós, deus dos moabitas, e a Milcom, deus dos filhos de Amom; e não andaram pelos meus caminhos, para fazerem o que é reto aos meus olhos, a saber, os meus estatutos e os meus juízos, como Davi, seu pai. 34 Porém não tomarei nada deste reino da sua mão; mas por príncipe o ponho por todos os dias da sua vida, por amor de Davi, meu servo, a quem escolhi, o qual guardou os meus mandamentos e os meus estatutos. 35 Mas da mão de seu filho tomarei o reino, e darei a ti, as dez tribos dele. 36 E a seu filho darei uma tribo; para que Davi, meu servo, sempre tenha uma lâmpada diante de mim em Jerusalém, a cidade que escolhi para pôr ali o meu nome. 37 E te tomarei, e reinarás sobre tudo o que desejar a tua alma; e serás rei sobre Israel. 38 E há de ser que, se ouvires tudo o que eu te mandar, e andares pelos meus caminhos, e fizeres o que é reto aos meus olhos, guardando os meus estatutos e os meus mandamentos, como fez Davi, meu servo, eu serei contigo, e te edificarei uma casa firme, como edifiquei a Davi, e te darei Israel. 39 E por isso afligirei a descendência de Davi; todavia não para sempre.

40 Assim Salomão procurou matar Jeroboão; porém Jeroboão se levantou, e fugiu para o Egito, a ter com Sisaque, rei do Egito; e esteve no Egito até que Salomão morreu.

41 Quanto ao mais dos atos de Salomão, e a tudo quanto fez, e à sua sabedoria, porventura não está escrito no livro dos feitos de Salomão? 42 E o tempo que reinou Salomão, em Jerusalém, sobre todo o Israel foi quarenta anos. 43 E adormeceu Salomão com seus pais, e foi sepultado na cidade de Davi, seu pai; e Roboão, seu filho, reinou em seu lugar.

1 Împăratul*Neem. 13:26. Solomon a iubit*Deut. 17:17. multe femei străine, afară de fata lui Faraon: moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite, 2 care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intrați*Exod 34:16.Deut. 7:3,4. la ele și nici ele să nu intre la voi, căci v-ar întoarce negreșit inimile înspre dumnezeii lor." De aceste neamuri s-a alipit Solomon târât de iubire. 3 A avut de neveste șapte sute de crăiese împărătești și trei sute de țiitoare, și nevestele i-au abătut inima. 4 Când a îmbătrânit Solomon, nevestele*Deut. 17:17.Neem. 13:26. i-au plecat inima spre alți dumnezei și inima*Cap. 8:61. nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima*Cap. 9:4. tatălui său David. 5 Solomon s-a dus după Astarteea*Vers. 33.Jud. 2:13.2 Împ. 23:13., zeița sidonienilor, și după Milcom, urâciunea amoniților. 6 Și Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului și n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David. 7 Atunci*Num. 33:52., Solomon a zidit pe muntele*2 Împ. 23:13. din fața Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoș*Num. 21:29.Jud. 11:24., urâciunea Moabului, pentru Moloh, urâciunea fiilor lui Amon. 8 Așa a făcut pentru toate nevestele lui străine, care aduceau tămâie și jertfe dumnezeilor lor. 9 Domnul S-a mâniat pe Solomon pentru că își abătuse inima*Vers. 2,3. de la Domnul Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase*Cap. 3:5;9:2. de două ori. 10 În privința aceasta îi spusese*Cap. 6:12;9:6. să nu meargă după alți dumnezei, dar Solomon n-a păzit poruncile Domnului. 11 Și Domnul a zis lui Solomon: „Fiindcă ai făcut așa și n-ai păzit legământul Meu și legile Mele pe care ți le-am dat, voi rupe*Vers. 31. Cap. 12:15,16. împărăția de la tine și o voi da slujitorului tău. 12 Numai nu voi face lucrul acesta în timpul vieții tale, pentru tatăl tău David. Ci din mâna fiului tău o voi rupe. 13 Nu voi*2 Sam. 7:15.Ps. 89:33. rupe însă toată împărăția; voi lăsa o seminție*Cap. 12:20. fiului tău, din pricina robului Meu David și din pricina Ierusalimului, pe*Deut. 12:11. care l-am ales."

14 Domnul*1 Cron. 5:26. a ridicat un vrăjmaș lui Solomon: pe Hadad, Edomitul, din neamul împărătesc al Edomului. 15 Pe vremea când a bătut David Edomul*2 Sam. 8:14.1 Cron. 18:12,13., Ioab, căpetenia oștirii, suindu-se să îngroape morții, a ucis toată partea*Num. 24:19.Deut. 20:13. bărbătească din Edom; 16 a rămas acolo șase luni cu tot Israelul, până ce a nimicit toată partea bărbătească. 17 Atunci, Hadad a fugit cu niște edomiți, slujitori ai tatălui său, și s-a dus în Egipt. Hadad era încă un băiat pe atunci. 18 Plecând din Madian, s-au dus la Paran, au luat cu ei niște oameni din Paran și au ajuns în Egipt, la Faraon, împăratul Egiptului. Faraon a dat o casă lui Hadad, i-a purtat grijă de mâncare și i-a dat moșii. 19 Hadad a căpătat trecere înaintea lui Faraon până acolo încât Faraon i-a dat de nevastă pe sora nevestei lui, sora împărătesei Tahpenes. 20 Sora Tahpenesei i-a născut pe fiul său Ghenubat. Tahpenes l-a înțărcat în casa lui Faraon; și Ghenubat a fost în casa lui Faraon, în mijlocul copiilor lui Faraon. 21 Când a auzit*Cap. 2:10,34. Hadad, în Egipt, că David a adormit cu părinții lui și că Ioab, căpetenia oștirii, murise, a zis lui Faraon: „Lasă-mă să mă duc în țara mea." 22 Și Faraon i-a zis: „Ce-ți lipsește la mine, de dorești să te duci în țara ta?" El a răspuns: „Nimic, dar lasă-mă să plec." 23 Dumnezeu a ridicat un alt vrăjmaș lui Solomon: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la stăpânul său Hadadezer*2 Sam. 8:3.*11:23 Sau: Hadarezer., împăratul din Țoba. 24 El strânsese niște oameni la el și se făcuse capul cetei când*2 Sam. 8:3;10:8,18. a măcelărit David oștile stăpânului său. S-au dus la Damasc și s-au așezat acolo și au domnit la Damasc. 25 El a fost un vrăjmaș al lui Israel în tot timpul vieții lui Solomon, în același timp când îi făcea rău Hadad și ura pe Israel. El a împărățit peste Siria.

26 Și Ieroboam*Cap. 12:2.2 Cron. 13:6., slujitorul lui Solomon, a ridicat mâna împotriva împăratului. El era fiul lui Nebat, efratit din Țereda, și avea ca mamă pe o văduvă numită Țerua. 27 Iată cu ce prilej a ridicat*2 Sam. 20:21. el mâna împotriva împăratului. Solomon*Cap. 9:24. zidea Milo și închidea spărturile cetății tatălui său, David. 28 Ieroboam era tare și viteaz; și Solomon, văzând pe tânărul acesta la lucru, i-a dat privegherea peste toți oamenii de corvoadă din casa lui Iosif. 29 În vremea aceea, Ieroboam, ieșind din Ierusalim, a fost întâlnit pe drum de prorocul Ahia*Cap. 14:2. din Silo, îmbrăcat cu o haină nouă. Erau amândoi singuri pe câmp. 30 Ahia a apucat haina nouă pe care o avea pe el, a rupt-o*1 Sam. 15:27;24:5. în douăsprezece bucăți 31 și a zis lui Ieroboam: „Ia-ți zece bucăți! Căci așa vorbește*Vers. 11,13. Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi rupe împărăția din mâna lui Solomon și-ți voi da zece seminții. 32 Dar el va avea o seminție, din pricina robului Meu David și din pricina Ierusalimului, cetatea pe care am ales-o din toate semințiile lui Israel. 33 Și aceasta, pentru că*Vers. 5-7. M-au părăsit și s-au închinat înaintea Astarteei, zeița sidonienilor, înaintea lui Chemoș, dumnezeul Moabului, și înaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, și pentru că n-au umblat în căile Mele, ca să facă ce este drept înaintea Mea și să păzească legile și poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl lui Solomon. 34 Nu voi lua din mâna lui toată împărăția, căci îl voi ține domn în tot timpul vieții lui, pentru robul Meu David, pe care l-am ales și care a păzit poruncile și legile Mele. 35 Dar*Cap. 12:16,17. voi lua împărăția din mâna fiului său și-ți voi da zece seminții din ea; 36 voi lăsa o seminție fiului său, pentru ca robul Meu David*Cap. 15:4.2 Împ. 8:19.Ps. 132:17. să aibă totdeauna o lumină înaintea Mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o să pun în ea Numele Meu. 37 Pe tine te voi lua și vei domni peste tot ce-ți va dori sufletul, vei fi împăratul lui Israel. 38 Dacă vei asculta de tot ce-ți voi porunci, dacă vei umbla în căile Mele și dacă vei face ce este drept înaintea Mea, păzind legile și poruncile Mele, cum a făcut robul Meu David, voi fi*Ios. 1:5. cu tine, îți voi*2 Sam. 7:11,27. zidi o casă trainică, așa cum am zidit lui David, și-ți voi da ție pe Israel. 39 Voi smeri prin aceasta sămânța lui David, dar nu pentru totdeauna.’" 40 Solomon a căutat să omoare pe Ieroboam. Și Ieroboam s-a sculat și a fugit în Egipt, la Șișac, împăratul Egiptului; a locuit în Egipt până la moartea lui Solomon.

41 Celelalte*2 Cron. 9:29. fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el și înțelepciunea lui nu sunt scrise oare în cartea faptelor lui Solomon? 42 Solomon a domnit patruzeci de ani*2 Cron. 9:30. la Ierusalim peste tot Israelul. 43 Apoi Solomon a adormit*2 Cron. 9:31. cu părinții lui și a fost îngropat în cetatea tatălui său David. În locul lui a domnit fiul său Roboam*Mat. 1:7..