1 Então congregou Salomão os anciãos de Israel, e todos os cabeças das tribos, os chefes dos pais dos filhos de Israel, diante de si em Jerusalém; para fazerem subir a arca da aliança do Senhor da cidade de Davi, que é Sião. 2 E todos os homens de Israel se congregaram ao rei Salomão, na ocasião da festa, no mês de Etanim, que é o sétimo mês. 3 E vieram todos os anciãos de Israel; e os sacerdotes alçaram a arca. 4 E trouxeram a arca do Senhor para cima, e o tabernáculo da congregação, juntamente com todos os objetos sagrados que havia no tabernáculo; assim os trouxeram para cima os sacerdotes e os levitas. 5 E o rei Salomão, e toda a congregação de Israel que se congregara a ele, estava com ele diante da arca, sacrificando ovelhas e vacas, que não se podiam contar nem numerar pela sua quantidade. 6 Assim trouxeram os sacerdotes a arca da aliança do Senhor ao seu lugar, ao oráculo da casa, ao lugar santíssimo, até debaixo das asas dos querubins. 7 Porque os querubins estendiam ambas as asas sobre o lugar da arca; e os querubins cobriam, por cima, a arca e os seus varais. 8 E os varais sobressaíram tanto, que as pontas dos varais se viam desde o santuário diante do oráculo, porém de fora não se viam; e ficaram ali até ao dia de hoje. 9 Na arca nada havia, senão só as duas tábuas de pedra, que Moisés ali pusera junto a Horebe, quando o Senhor fez a aliança com os filhos de Israel, saindo eles da terra do Egito.

10 E sucedeu que, saindo os sacerdotes do santuário, uma nuvem encheu a casa do Senhor. 11 E os sacerdotes não podiam permanecer em pé para ministrar, por causa da nuvem, porque a glória do Senhor enchera a casa do Senhor.

12 Então falou Salomão: O Senhor disse que ele habitaria nas trevas.

13 Certamente te edifiquei uma casa para morada, assento para a tua eterna habitação.

14 Então virou o rei o seu rosto, e abençoou toda a congregação de Israel; e toda a congregação de Israel estava em pé. 15 E disse: Bendito seja o Senhor Deus de Israel, que falou pela sua boca a Davi, meu pai, e pela sua mão o cumpriu, dizendo:

16 Desde o dia em que eu tirei o meu povo Israel do Egito, não escolhi cidade alguma de todas as tribos de Israel, para edificar alguma casa para ali estabelecer o meu nome; porém escolhi a Davi, para que presidisse sobre o meu povo Israel.

17 Também Davi, meu pai, propusera em seu coração o edificar casa ao nome do Senhor Deus de Israel. 18 Porém o Senhor disse a Davi, meu pai: Porquanto propuseste no teu coração o edificar casa ao meu nome, bem fizeste em o propor no teu coração. 19 Todavia tu não edificarás esta casa; porém teu filho, que sair de teus lombos, edificará esta casa ao meu nome. 20 Assim confirmou o Senhor a sua palavra que falou; porque me levantei em lugar de Davi, meu pai, e me assentei no trono de Israel, como tem falado o Senhor; e edifiquei uma casa ao nome do Senhor Deus de Israel. 21 E constituí ali lugar para a arca em que está a aliança do Senhor, a qual fez com nossos pais, quando os tirou da terra do Egito.

22 E pôs-se Salomão diante do altar do Senhor, na presença de toda a congregação de Israel; e estendeu as suas mãos para os céus, 23 E disse: Ó Senhor Deus de Israel, não há Deus como tu, em cima nos céus nem embaixo na terra; que guardas a aliança e a beneficência a teus servos que andam com todo o seu coração diante de ti.

24 Que guardaste a teu servo Davi, meu pai, o que lhe disseras; porque com a tua boca o disseste, e com a tua mão o cumpriste, como neste dia se vê. 25 Agora, pois, ó Senhor Deus de Israel, guarda a teu servo Davi, meu pai, o que lhe falaste, dizendo: Não te faltará sucessor diante de mim, que se assente no trono de Israel; somente que teus filhos guardem o seu caminho, para andarem diante de mim como tu andaste diante de mim. 26 Agora também, ó Deus de Israel, cumpra-se a tua palavra que disseste a teu servo Davi, meu pai.

27 Mas, na verdade, habitaria Deus na terra? Eis que os céus, e até o céu dos céus, não te poderiam conter, quanto menos esta casa que eu tenho edificado. 28 Volve-te, pois, para a oração de teu servo, e para a sua súplica, ó Senhor meu Deus, para ouvires o clamor e a oração que o teu servo hoje faz diante de ti. 29 Para que os teus olhos noite e dia estejam abertos sobre esta casa, sobre este lugar, do qual disseste: O meu nome estará ali; para ouvires a oração que o teu servo fizer neste lugar. 30 Ouve, pois, a súplica do teu servo, e do teu povo Israel, quando orarem neste lugar; também ouve tu no lugar da tua habitação nos céus; ouve também, e perdoa.

31 Quando alguém pecar contra o seu próximo, e puserem sobre ele juramento de maldição, fazendo-o jurar, e vier juramento de maldição diante do teu altar nesta casa, 32 Ouve tu, então, nos céus e age e julga a teus servos, condenando ao injusto, fazendo recair o seu proceder sobre a sua cabeça, e justificando ao justo, rendendo-lhe segundo a sua justiça.

33 Quando o teu povo Israel for ferido diante do inimigo, por ter pecado contra ti, e se converterem a ti, e confessarem o teu nome, e orarem e suplicarem a ti nesta casa, 34 Ouve tu então nos céus, e perdoa o pecado do teu povo Israel, e torna-o a levar à terra que tens dado a seus pais.

35 Quando os céus se fechar, e não houver chuva, por terem pecado contra ti, e orarem neste lugar, e confessarem o teu nome, e se converterem dos seus pecados, havendo-os tu afligido, 36 Ouve tu então nos céus, e perdoa o pecado de teus servos e do teu povo Israel, ensinando-lhes o bom caminho em que andem, e dá chuva na tua terra que deste ao teu povo em herança.

37 Quando houver fome na terra, quando houver peste, quando houver queima de searas, ferrugem, gafanhotos ou pulgão, quando o seu inimigo o cercar na terra das suas portas, ou houver alguma praga ou doença, 38 Toda a oração, toda a súplica, que qualquer homem de todo o teu povo Israel fizer, conhecendo cada um a chaga do seu coração, e estendendo as suas mãos para esta casa, 39 Ouve tu então nos céus, assento da tua habitação, e perdoa, e age, e dá a cada um conforme a todos os seus caminhos, e segundo vires o seu coração, porque só tu conheces o coração de todos os filhos dos homens. 40 Para que te temam todos os dias que viverem na terra que deste a nossos pais.

41 E também ouve ao estrangeiro, que não for do teu povo Israel, quando vier de terras remotas, por amor do teu nome 42 (Porque ouvirão do teu grande nome, e da tua forte mão, e do teu braço estendido), e vier orar voltado para esta casa, 43 Ouve tu nos céus, assento da tua habitação, e faze conforme a tudo o que o estrangeiro a ti clamar, a fim de que todos os povos da terra conheçam o teu nome, para te temerem como o teu povo Israel, e para saberem que o teu nome é invocado sobre esta casa que tenho edificado.

44 Quando o teu povo sair à guerra contra o seu inimigo, pelo caminho por que os enviares, e orarem ao Senhor, para o lado desta cidade, que tu elegeste, e desta casa, que edifiquei ao teu nome, 45 Ouve, então, nos céus a sua oração e a sua súplica, e faze-lhes justiça.

46 Quando pecarem contra ti (pois não há homem que não peque), e tu te indignares contra eles, e os entregares às mãos do inimigo, de modo que os levem em cativeiro para a terra inimiga, quer longe ou perto esteja, 47 E na terra aonde forem levados em cativeiro caírem em si, e se converterem, e na terra do seu cativeiro te suplicarem, dizendo: Pecamos, e perversamente procedemos, e cometemos iniquidade, 48 E se converterem a ti com todo o seu coração e com toda a sua alma, na terra de seus inimigos que os levarem em cativeiro, e orarem a ti para o lado da sua terra que deste a seus pais, para esta cidade que elegeste, e para esta casa que edifiquei ao teu nome; 49 Ouve então nos céus, assento da tua habitação, a sua oração e a sua súplica, e faze-lhes justiça. 50 E perdoa ao teu povo que houver pecado contra ti, todas as transgressões que houverem cometido contra ti; e dá-lhes misericórdia perante aqueles que os têm cativos, para que deles tenham compaixão. 51 Porque são o teu povo e a tua herança que tiraste da terra do Egito, do meio do forno de ferro. 52 Para que teus olhos estejam abertos à súplica do teu servo e à súplica do teu povo Israel, a fim de os ouvires em tudo quanto clamarem a ti. 53 Pois tu para tua herança os elegeste de todos os povos da terra, como tens falado pelo ministério de Moisés, teu servo, quando tiraste a nossos pais do Egito, Senhor Deus.

54 Sucedeu, pois, que, acabando Salomão de fazer ao Senhor esta oração e esta súplica, estando de joelhos e com as mãos estendidas para os céus, se levantou de diante do altar do Senhor. 55 E pôs-se em pé, e abençoou a toda a congregação de Israel em alta voz, dizendo:

56 Bendito seja o Senhor, que deu repouso ao seu povo Israel, segundo tudo o que disse; nem uma só palavra caiu de todas as suas boas palavras que falou pelo ministério de Moisés, seu servo. 57 O Senhor nosso Deus seja conosco, como foi com nossos pais; não nos desampare, e não nos deixe. 58 Inclinando a si o nosso coração, para andar em todos os seus caminhos, e para guardar os seus mandamentos, e os seus estatutos, e os seus juízos que ordenou a nossos pais. 59 E que estas minhas palavras, com que supliquei perante o Senhor, estejam perto, diante do Senhor nosso Deus, de dia e de noite, para que execute o juízo do seu servo e o juízo do seu povo Israel, a cada qual no seu dia. 60 Para que todos os povos da terra saibam que o Senhor é Deus, e que não há outro. 61 E seja o vosso coração inteiro para com o Senhor nosso Deus, para andardes nos seus estatutos, e guardardes os seus mandamentos como hoje.

62 E o rei e todo o Israel com ele ofereceram sacrifícios perante a face do Senhor. 63 E deu Salomão para o sacrifício pacífico que ofereceu ao Senhor, vinte e duas mil vacas e cento e vinte mil ovelhas; assim o rei e todos os filhos de Israel consagraram a casa do Senhor. 64 No mesmo dia santificou o rei o meio do átrio que estava diante da casa do Senhor; porquanto ali preparara os holocaustos e as ofertas com a gordura dos sacrifícios pacíficos; porque o altar de cobre que estava diante da face do Senhor era muito pequeno para nele caberem os holocaustos e as ofertas, e a gordura dos sacrifícios pacíficos.

65 No mesmo tempo celebrou Salomão a festa, e todo o Israel com ele, uma grande congregação, desde a entrada de Hamate até ao rio do Egito, perante a face do Senhor nosso Deus; por sete dias, e mais sete dias; catorze dias.

66 E no oitavo dia despediu o povo, e eles abençoaram o rei; então se foram às suas tendas, alegres e felizes de coração, por causa de todo o bem que o Senhor fizera a Davi seu servo, e a Israel seu povo.

1 Atunci, împăratul Solomon*2 Cron. 5:2. a adunat la el, la Ierusalim, pe bătrânii lui Israel și pe toate căpeteniile semințiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea*2 Sam. 6:17. lui David, adică Sionul, chivotul*2 Sam. 5:7,9;6:12,16. legământului Domnului. 2 Toți bărbații lui Israel s-au strâns la împăratul Solomon, în luna Etanim, care este a șaptea lună, în timpul praznicului*Lev. 23:34.2 Cron. 7:8.. 3 Când au venit toți bătrânii lui Israel, preoții*Num. 4:15.Deut. 31:9.Ios. 3:3,6.1 Cron. 15:14,15. au ridicat chivotul. 4 Au adus chivotul Domnului, cortul*Cap. 3:4.2 Cron. 1:3. întâlnirii și toate uneltele sfinte care erau în cort: preoții și leviții le-au adus. 5 Împăratul Solomon și toată adunarea lui Israel chemată la el au stat înaintea chivotului. Au jertfit*2 Sam. 6:13. oi și boi, care n-au putut fi nici numărați, nici socotiți din pricina mulțimii lor. 6 Preoții au dus*2 Sam. 6:17. chivotul legământului Domnului la*Exod 26:33,34. Cap. 6:19. locul lui, în Locul Preasfânt al casei, în Sfânta Sfintelor, sub*Cap. 6:27. aripile heruvimilor. 7 Căci heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului și acopereau chivotul și drugii lui pe deasupra. 8 Se dăduse drugilor*Exod 25:14,15. o așa lungime încât capetele lor se vedeau din Locul Sfânt dinaintea Locului Preasfânt, dar nu se vedeau de afară. Ei au fost acolo până în ziua de azi. 9 În chivot*Exod 25:21.Deut. 10:2. nu erau decât*Deut. 10:5.Evr. 9:4. cele două table de piatră pe care le-a*Exod 40:20. pus Moise în el la Horeb, când*Exod 34:27,28.Deut. 4:13. Vers. 21. a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieșirea lor din țara Egiptului. 10 În clipa când au ieșit preoții din Locul Sfânt, norul a umplut*Exod 40:34,35.2 Cron. 5:13,14;7:2. Casa Domnului. 11 Preoții n-au putut să rămână acolo să facă slujba din pricina norului, căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.

12 Atunci*2 Cron. 6:1., Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric*Lev. 16:2.Ps. 18:11;97:2.! 13 Eu am zidit*2 Sam. 7:13. o casă care va fi locuința Ta, un loc*Ps. 132:14. unde vei locui pe vecie!" 14 Împăratul și-a întors fața și a binecuvântat*2 Sam. 6:18. pe toată adunarea lui Israel. Toată adunarea lui Israel era în picioare. 15 Și el a zis: „Binecuvântat*Luca 1:68. să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a vorbit*2 Sam. 7:5,25. cu gura Lui tatălui meu David și care împlinește, prin puterea Lui, ce spusese când a zis: 16 ‘Din*2 Sam. 7:6.2 Cron. 6:5. ziua când am scos din Egipt pe poporul Meu Israel, n-am ales nicio cetate dintre toate semințiile lui Israel ca să Mi se zidească în ea o casă unde*Vers. 29.Deut. 12:11. să locuiască Numele Meu, ci am ales pe David*1 Sam. 16:1.2 Sam. 7:8.1 Cron. 28:4. să împărățească peste poporul Meu Israel!’ 17 Tatăl meu David avea de gând*2 Sam. 7:2.1 Cron. 17:1. să zidească o casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. 18 Și Domnul*2 Cron. 6:8,9. a zis tatălui meu David: ‘Fiindcă ai avut de gând să zidești o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut acest gând. 19 Numai că nu tu*2 Sam. 7:5,12,13. Cap. 5:3,5. vei zidi casa, ci fiul tău, ieșit din trupul tău, va zidi casa Numelui Meu.’ 20 Domnul a împlinit cuvintele pe care*1 Cron. 28:5,6. le rostise. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David și am șezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, și am zidit casa Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. 21 Am rânduit un loc pentru chivot, unde este legământul*Vers. 9.Deut. 31:26. Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu părinții noștri, când i-a scos din țara Egiptului."

22 Solomon s-a așezat înaintea altarului*2 Cron. 6:12. Domnului, în fața întregii adunări a lui Israel. Și-a întins*Exod 9:33.Ezra 9:5.Is. 1:15. mâinile spre cer 23 și a zis:

„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu*Exod 15:11.2 Sam. 7:22. este Dumnezeu ca Tine nici sus în ceruri, nici jos pe pământ. Tu ții*Deut. 7:9.Neem. 1:5.Dan. 9:4. legământul și îndurarea față de robii Tăi, care umblă*Gen. 17:1. Cap. 3:6.2 Împ. 20:3. înaintea Ta din toată inima lor! 24 Astfel, ai ținut cuvântul dat robului Tău David, tatăl meu, și ce ai spus cu gura Ta împlinești în ziua aceasta cu puterea Ta. 25 Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ține făgăduința pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: ‘Nu*2 Sam. 7:12,16. Cap. 2:4. vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un urmaș care să șadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor și să umble înaintea Mea cum ai umblat tu înaintea Mea.’ 26 O, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se făgăduința*2 Sam. 7:25. pe care ai făcut-o robului Tău David, tatăl meu! 27 Dar ce! Va locui*2 Cron. 2:6.Is. 66:1.Ier. 23:24.Fapte 7:49;17:24. oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile și cerurile*2 Cor. 12:2. cerurilor nu pot să Te cuprindă, cu cât mai puțin casa aceasta pe care Ți-am zidit-o eu! 28 Totuși, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău și la cererea lui; ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți-o face astăzi robul Tău. 29 Ochii Tăi să fie zi și noapte deschiși asupra casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: ‘Acolo va fi Numele Meu!’ Ascultă rugăciunea pe care Ți-o face robul Tău în locul*Dan. 6:10. acesta. 30 Binevoiește și ascultă*2 Cron. 20:9.Neem. 1:6. cererea robului Tău și a poporului Tău Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din locul locuinței Tale, din ceruri, ascultă-i și iartă-i! 31 Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său și va fi silit să*Exod 22:11. facă un jurământ și va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, 32 ascultă-l din ceruri, lucrează și fă dreptate robilor Tăi; osândește*Deut. 25:1. pe cel vinovat și întoarce vina purtării lui asupra capului lui; dă dreptate celui nevinovat și fă-i după nevinovăția lui! 33 Când*Lev. 26:17.Deut. 28:25. poporul Tău Israel va fi bătut de vrăjmaș pentru că a păcătuit împotriva Ta, dacă se vor întoarce*Lev. 26:39,40.Neem. 1:9. la Tine și vor da slavă Numelui Tău, dacă-Ți vor face rugăciuni și cereri în casa aceasta, 34 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel și întoarce-i în țara pe care ai dat-o părinților lor! 35 Când*Lev. 26:19.Deut. 28:23. se va închide cerul și nu va fi ploaie din pricina păcatelor făcute de ei împotriva Ta, dacă se vor ruga în locul acesta și vor da slavă Numelui Tău și dacă se vor abate de la păcatele lor pentru că-i vei pedepsi, 36 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel, învață-i*Ps. 25:4;27:11;94:12;143:8. calea cea*1 Sam. 12:23. bună pe care trebuie să umble și să trimiți ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moștenire poporului Tău! 37 Când foametea*Lev. 26:16,25,26.Deut. 28:21,22,27,38,42,52.2 Cron. 20:9., ciuma, rugina, tăciunele, lăcustele de un fel sau altul vor fi în țară, când vrăjmașul va împresura pe poporul Tău în țara lui, în cetățile lui, când vor fi urgii sau boli de orice fel, 38 dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri și fiecare își va cunoaște mustrarea cugetului lui și va întinde mâinile spre casa aceasta, 39 ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și iartă-l; lucrează și răsplătește fiecăruia după căile lui, Tu, care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști*1 Sam. 16:7.1 Cron. 28:9.Ps. 11:4.Ier. 17:10.Fapte 1:24. inima tuturor copiilor oamenilor, 40 ca să se teamă*Ps. 130:4. de Tine în tot timpul cât vor trăi în țara pe care ai dat-o părinților noștri! 41 Când străinul, care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr-o țară depărtată pentru Numele Tău, 42 căci se va ști că Numele Tău este mare, mâna*Deut. 3:24. Ta este tare și brațul Tău este întins, când va veni să se roage în casa aceasta, 43 ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și dă străinului aceluia tot ce-Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască*1 Sam. 17:46.2 Împ. 19:19.Ps. 67:2. Numele Tău, să se teamă*Ps. 102:15. de Tine, ca și poporul Tău Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu! 44 Când poporul Tău va ieși la luptă împotriva vrăjmașului său, urmând calea pe care i-o vei porunci Tu, dacă vor face rugăciuni Domnului cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, 45 ascultă din ceruri rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate! 46 Când vor păcătui împotriva Ta – căci*2 Cron. 6:36.Prov. 20:9.Ecl. 7:20.Iac. 3:2.1 Ioan 1:8,10. nu este om care să nu păcătuiască – și Te vei mânia împotriva lor și-i vei da în mâna vrăjmașului, care-i va duce robi într-o țară*Lev. 26:34,44.Deut. 28:36,64. vrăjmașă, depărtată sau apropiată, 47 dacă*Lev. 26:40. se vor coborî în ei înșiși, în țara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine și-Ți vor face cereri în țara celor ce-i vor duce în robie și vor*Neem. 1:6.Ps. 106:6.Dan. 9:5. zice: ‘Am păcătuit, am săvârșit fărădelegi, am făcut rău’, 48 dacă se vor întoarce*Ier. 29:12-14. la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor în țara vrăjmașilor lor care i-au luat robi, dacă-Ți vor face rugăciuni*Dan. 6:10. cu privirile întoarse spre țara lor, pe care ai dat-o părinților lor, spre cetatea pe care ai ales-o și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, 49 ascultă din ceruri, din locul locuinței Tale, rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate; 50 iartă poporului Tău păcatele lui și toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezește*Ezra 7:6.Ps. 106:46. mila celor ce-i vor ține robi, ca să se îndure de ei, 51 căci sunt*Deut. 9:29.Neem. 1:10. poporul Tău și moștenirea Ta și Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor*Deut. 4:20.Ier. 11:4. de fier! 52 Ochii Tăi să fie deschiși la cererea robului Tău și la cererea poporului Tău Israel, ca să-i asculți în tot ce-Ți vor cere! 53 Căci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale pământului, ca să faci din ei moștenirea Ta, cum ai*Exod 19:5.Deut. 9:26,29;14:2. spus prin robul Tău Moise, când ai scos din Egipt pe părinții noștri, Doamne Dumnezeule!" 54 Când a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta și cererea aceasta, s-a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchease, cu mâinile întinse spre cer. 55 Și, stând în picioare, a binecuvântat*2 Sam. 6:18. cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicând: 56 „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduințele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, niciunul n-a rămas*Deut. 12:10.Ios. 21:45;23:14. neîmplinit. 57 Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi cum a fost cu părinții noștri; să*Deut. 31:6.Ios. 1:5. nu ne părăsească și să nu ne lase, 58 ci să*Ps. 119:36. ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui și să păzim poruncile Lui, legile Lui și rânduielile Lui, pe care le-a poruncit părinților noștri! 59 Cuvintele acestea, cuprinse în cererile mele înaintea Domnului, să fie zi și noapte înaintea Domnului Dumnezeului nostru și să facă în tot timpul dreptate robului Său și poporului Său Israel, 60 pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaște*Ios. 4:24.1 Sam. 17:46.2 Împ. 19:19. că Domnul*Deut. 4:35,39. este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El! 61 Inima*Cap. 11:4;15:3,14.2 Împ. 20:3. voastră să fie în totul a Domnului Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să urmați legile Lui și să păziți poruncile Lui."

62 Împăratul*2 Cron. 7:4. și tot Israelul împreună cu el au adus jertfe înaintea Domnului. 63 Solomon a înjunghiat douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulțumire pe care a adus-o Domnului. Așa au făcut împăratul și toți copiii lui Israel sfințirea Casei Domnului. 64 În ziua*2 Cron. 7:7. aceea, împăratul a sfințit mijlocul curții care este înaintea Casei Domnului, căci acolo a adus arderile-de-tot, darurile de mâncare și grăsimile jertfelor de mulțumire, pentru că altarul de aramă*2 Cron. 4:1. care este înaintea Domnului era prea mic ca să cuprindă arderile-de-tot, darurile de mâncare și grăsimile jertfelor de mulțumire. 65 Solomon a prăznuit atunci sărbătoarea*Vers. 2.Lev. 23:34. și tot Israelul a prăznuit împreună cu el. O mare mulțime, venită de la împrejurimile*Num. 34:8.Ios. 13:5.Jud. 3:3.2 Împ. 14:25. Hamatului până la pârâul*Gen. 15:18.Num. 34:5. Egiptului, s-a strâns înaintea Domnului Dumnezeului nostru timp de șapte zile și alte șapte zile*2 Cron. 7:8., adică paisprezece zile. 66 În ziua a opta*2 Cron. 7:9,10., a dat drumul poporului. Și ei au binecuvântat pe împărat și s-au dus în corturile lor veseli și cu inima mulțumită pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul robului Său David și poporului Său Israel.