1 E estiveram quietos três anos, não havendo guerra entre a Síria e Israel. 2 Porém no terceiro ano sucedeu que Jeosafá, rei de Judá, desceu para avistar-se com o rei de Israel. 3 E o rei de Israel disse aos seus servos: Não sabeis vós que Ramote de Gileade é nossa, e nós estamos quietos, sem a tomar da mão do rei da Síria?

4 Então perguntou a Jeosafá: Irás tu comigo à peleja a Ramote de Gileade? E disse Jeosafá ao rei de Israel: Serei como tu, e o meu povo como o teu povo, e os meus cavalos como os teus cavalos.

5 Disse mais Jeosafá ao rei de Israel: Peço-te, consulta hoje a palavra do Senhor.

6 Então o rei de Israel reuniu os profetas até quase quatrocentos homens, e disse-lhes: Irei à peleja contra Ramote de Gileade, ou deixarei de ir? E eles disseram: Sobe, porque o Senhor a entregará na mão do rei.

7 Disse, porém, Jeosafá: Não há aqui ainda algum profeta do Senhor, ao qual possamos consultar?

8 Então disse o rei de Israel a Jeosafá: Ainda há um homem por quem podemos consultar ao Senhor; porém eu o odeio, porque nunca profetiza de mim o que é bom, mas só o mau; este é Micaías, filho de Inlá. E disse Jeosafá: Não fale o rei assim.

9 Então o rei de Israel chamou um oficial, e disse: Traze-me depressa a Micaías, filho de Inlá.

10 E o rei de Israel e Jeosafá, rei de Judá, estavam assentados cada um no seu trono, vestidos de trajes reais, na praça, à entrada da porta de Samaria; e todos os profetas profetizavam na sua presença. 11 E Zedequias, filho de Quenaaná, fez para si uns chifres de ferro, e disse: Assim diz o Senhor: Com estes ferirás aos sírios, até de todo os consumir.

12 E todos os profetas profetizaram assim, dizendo: Sobe a Ramote de Gileade, e triunfarás, porque o Senhor a entregará na mão do rei.

13 E o mensageiro que foi chamar a Micaías falou-lhe, dizendo: Vês aqui que as palavras dos profetas a uma voz predizem coisas boas para o rei; seja, pois, a tua palavra como a palavra de um deles, e fala bem.

14 Porém Micaías disse: Vive o Senhor que o que o Senhor me disser isso falarei.

15 E, vindo ele ao rei, o rei lhe disse: Micaías, iremos a Ramote de Gileade à peleja, ou deixaremos de ir? E ele lhe disse: Sobe, e serás bem-sucedido; porque o Senhor a entregará na mão do rei.

16 E o rei lhe disse: Até quantas vezes te conjurarei, que não me fales senão a verdade em nome do Senhor?

17 Então disse ele: Vi a todo o Israel disperso pelos montes, como ovelhas que não têm pastor; e disse o Senhor: Estes não têm senhor; torne cada um em paz para sua casa.

18 Então o rei de Israel disse a Jeosafá: Não te disse eu, que nunca profetizará de mim o que é bom, senão só o que é mau?

19 Então ele disse: Ouve, pois, a palavra do Senhor: Vi ao Senhor assentado sobre o seu trono, e todo o exército do céu estava junto a ele, à sua mão direita e à sua esquerda.

20 E disse o Senhor: Quem induzirá Acabe, para que suba, e caia em Ramote de Gileade? E um dizia desta maneira e outro de outra. 21 Então saiu um espírito, e se apresentou diante do Senhor, e disse: Eu o induzirei. E o Senhor lhe disse: Com quê? 22 E disse ele: Eu sairei, e serei um espírito de mentira na boca de todos os seus profetas. E ele disse: Tu o induzirás, e ainda prevalecerás; sai e faze assim. 23 Agora, pois, eis que o Senhor pôs o espírito de mentira na boca de todos estes teus profetas, e o Senhor falou o mal contra ti.

24 Então Zedequias, filho de Quenaaná, chegou, e feriu a Micaías no queixo, e disse: Por onde saiu de mim o Espírito do Senhor para falar a ti?

25 E disse Micaías: Eis que o verás naquele mesmo dia, quando entrares de câmara em câmara, para te esconderes.

26 Então disse o rei de Israel: Tomai a Micaías, e tornai a levá-lo a Amom, o governador da cidade, e a Joás filho do rei.

27 E direis: Assim diz o rei: Colocai este homem na casa do cárcere, e sustentai-o com o pão de angústia, e com água de amargura, até que eu venha em paz.

28 E disse Micaías: Se tu voltares em paz, o Senhor não tem falado por mim. Disse mais: Ouvi, povos todos!

29 Assim o rei de Israel e Jeosafá, rei de Judá, subiram a Ramote de Gileade. 30 E disse o rei de Israel a Jeosafá: Eu me disfarçarei, e entrarei na peleja; tu porém veste as tuas roupas. Disfarçou-se, pois, o rei de Israel, e entrou na peleja.

31 E o rei da Síria dera ordem aos capitães dos carros, que eram trinta e dois, dizendo: Não pelejareis nem contra pequeno nem contra grande, mas só contra o rei de Israel. 32 Sucedeu que, vendo os capitães dos carros a Jeosafá, disseram eles: Certamente este é o rei de Israel. E chegaram-se a ele, para pelejar com ele; porém Jeosafá gritou.

33 E sucedeu que, vendo os capitães dos carros que não era o rei de Israel, deixaram de segui-lo. 34 Então um homem armou o arco, e atirou a esmo, e feriu o rei de Israel por entre as fivelas e as couraças; então ele disse ao seu carreteiro: Dá volta, e tira-me do exército, porque estou gravemente ferido.

35 E a peleja foi crescendo naquele dia, e o rei foi sustentado no carro defronte dos sírios; porém ele morreu à tarde; e o sangue da ferida corria para o fundo do carro. 36 E depois do sol posto passou um pregão pelo exército, dizendo: Cada um para a sua cidade, e cada um para a sua terra!

37 E morreu o rei, e o levaram a Samaria; e sepultaram o rei em Samaria. 38 E, lavando-se o carro no tanque de Samaria, os cães lamberam o seu sangue (ora as prostitutas se lavavam ali), conforme à palavra que o Senhor tinha falado.

39 Quanto ao mais dos atos de Acabe, e a tudo quanto fez, e à casa de marfim que edificou, e a todas as cidades que edificou, porventura não está escrito no livro das crônicas dos reis de Israel? 40 Assim dormiu Acabe com seus pais; e Acazias, seu filho, reinou em seu lugar.

41 E Jeosafá, filho de Asa, começou a reinar sobre Judá no quarto ano de Acabe, rei de Israel. 42 E era Jeosafá da idade de trinta e cinco anos quando começou a reinar; e vinte e cinco anos reinou em Jerusalém; e era o nome de sua mãe Azuba, filha de Sili. 43 E andou em todos os caminhos de seu pai Asa, não se desviou deles, fazendo o que era reto aos olhos do Senhor. 44 Todavia os altos não se tiraram; ainda o povo sacrificava e queimava incenso nos altos. 45 E Jeosafá esteve em paz com o rei de Israel.

46 Quanto ao mais dos atos de Jeosafá, e ao poder que mostrou, e como guerreou, porventura não está escrito no livro das crônicas dos reis de Judá?

47 Também expulsou da terra o restante dos sodomitas, que ficaram nos dias de seu pai Asa.

48 Então não havia rei em Edom, porém um vice-rei. 49 E fez Jeosafá navios de Társis, para irem a Ofir por causa do ouro; porém não foram, porque os navios se quebraram em Eziom-Geber. 50 Então Acazias, filho de Acabe, disse a Jeosafá: Vão os meus servos com os teus servos nos navios. Porém Jeosafá não quis.

51 E Jeosafá dormiu com seus pais, e foi sepultado junto a eles, na cidade de Davi, seu pai; e Jeorão, seu filho, reinou em seu lugar.

52 E Acazias, filho de Acabe, começou a reinar sobre Israel, em Samaria, no ano dezessete de Jeosafá, rei de Judá; e reinou dois anos sobre Israel. 53 E fez o que era mau aos olhos do Senhor; porque andou no caminho de seu pai, como também no caminho de sua mãe, e no caminho de Jeroboão, filho de Nebate, que fez pecar a Israel. 54 E serviu a Baal, e adorou-o, e provocou a ira do Senhor Deus de Israel, conforme a tudo quanto fizera seu pai.

1 Au stat trei ani liniștiți, fără să fie război între Siria și Israel. 2 În anul al treilea, Iosafat*2 Cron. 18:2., împăratul lui Iuda, s-a coborât la împăratul lui Israel. 3 Împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Știți că Ramot din*Deut. 4:43. Galaad este al nostru. Și noi stăm fără grijă, în loc să-l luăm înapoi din mâinile împăratului Siriei." 4 Și a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad?" Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu*2 Împ. 3:7. voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi." 5 Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului." 6 Împăratul lui Israel a strâns*Cap. 18:19. pe proroci, în număr de aproape patru sute, și le-a zis: „Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad sau să mă las?" Și ei au răspuns: „Suie-te și Domnul îl va da în mâinile împăratului." 7 Dar Iosafat*2 Împ. 3:11. a zis: „Nu mai este aici niciun proroc al Domnului, ca să-L putem întreba?" 8 Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi prorocește nimic bun, nu prorocește decât rău: este Mica, fiul lui Imla." Și Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul așa!" 9 Atunci, împăratul lui Israel a chemat un dregător și a zis: „Trimite și adu îndată pe Mica, fiul lui Imla." 10 Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, ședeau, fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcați cu hainele lor împărătești, în locul de la intrarea porții Samariei. Și toți prorocii proroceau înaintea lor. 11 Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Cu coarnele acestea vei bate pe sirieni până îi vei nimici.’" 12 Și toți prorocii proroceau la fel, zicând: „Suie-te la Ramot din Galaad! Căci vei izbândi și Domnul îl va da în mâinile împăratului." 13 Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit așa: „Iată că prorocii, într-un glas, prorocesc bine împăratului; să fie dar și cuvântul tău ca al fiecăruia din ei! Vestește-i bine!" 14 Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce-mi*Num. 22:38. va spune Domnul." 15 Când a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?" El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbândi și Domnul îl va da în mâinile împăratului." 16 Și împăratul i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?" 17 Mica a răspuns: „Văd*Mat. 9:36. tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor. Și Domnul zice: ‘Oamenii aceștia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace.’" 18 Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ți-am spus că el nu prorocește nimic bun despre mine, ci prorocește numai rău?" 19 Și Mica a zis: „Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut*Is. 6:1.Dan. 7:9. pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie și toată oștirea*Iov 1:6;2:1.Ps. 103:20,21.Dan. 7:10.Mat. 18:10.Evr. 1:7,14. cerurilor stând lângă El, la dreapta și la stânga Lui. 20 Și Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad și să piară acolo?’ Și au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. 21 Și un duh a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ 22 Domnul i-a zis: ‘Cum?’ ‘Voi ieși’, a răspuns el, ‘și voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei*Jud. 9:23.Iov 12:16.Ezec. 14:9.2 Tes. 2:11. amăgi și-ți vei ajunge ținta; ieși și fă așa!’ 23 Și acum*Ezec. 14:9., iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor prorocilor tăi care sunt de față. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta." 24 Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz și a zis: „Pe unde*2 Cron. 18:23. a ieșit Duhul Domnului din mine ca să-ți vorbească?" 25 Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi." 26 Împăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai-marele cetății, și la Ioas, fiul împăratului, 27 și să le spui: ‘Așa vorbește împăratul: «Puneți pe omul acesta la închisoare și hrăniți-l cu pâinea și cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace.»’" 28 Și Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a*Num. 16:29.Deut. 18:20-22. vorbit prin mine." Apoi a mai zis: „Auziți, popoare toate."

29 Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot din Galaad. 30 Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb*2 Cron. 35:22. hainele ca să merg la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale împărătești." Și împăratul lui Israel și-a schimbat hainele și s-a dus la luptă. 31 Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă celor treizeci și două de căpetenii ale carelor lui: „Să nu vă luptați nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci să vă luptați numai cu împăratul lui Israel." 32 Când au zărit căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Negreșit, acesta este împăratul lui Israel." Și s-au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos*2 Cron. 18:31.Prov. 13:20. un țipăt. 33 Căpeteniile carelor, văzând că nu este împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. 34 Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare și a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoșei. Împăratul a zis cărăușului său: „Întoarce și scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt greu rănit." 35 Lupta a fost din ce în ce mai crâncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în fața sirienilor și seara a murit. Sângele a curs din rană înăuntrul carului. 36 La apusul soarelui, s-a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui și să plece fiecare în țara lui, 37 căci a murit împăratul." S-au întors la Samaria și împăratul a fost îngropat la Samaria. 38 Când au spălat carul în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui Ahab, și curvele s-au scăldat în el, după*Cap. 21:19. cuvântul pe care-l spusese Domnul. 39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa*Amos 3:15. de fildeș pe care a zidit-o și toate cetățile pe care le-a zidit nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? 40 Ahab a adormit cu părinții săi. Și, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.

41 Iosafat*2 Cron. 20:31., fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel. 42 Iosafat era de treizeci și cinci de ani când s-a făcut împărat și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se numea Azuba, fata lui Șilhi. 43 El a umblat*2 Cron. 17:3. în toată calea tatălui său, Asa, și nu s-a abătut deloc de la ea, făcând ce este plăcut înaintea Domnului. Numai că înălțimile*Cap. 14:23;15:14.2 Împ. 12:3. n-au fost îndepărtate: poporul tot mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. 44 Iosafat*2 Cron. 19:2.2 Cor. 6:14. a trăit în pace cu împăratul lui Israel. 45 Celelalte fapte ale lui Iosafat, isprăvile și războaiele lui nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 46 El a scos din țară pe sodomiții*Cap. 14:24;15:12. care mai rămăseseră de pe vremea tatălui său, Asa. 47 În Edom*Gen. 25:23.2 Sam. 8:14.2 Împ. 3:9;8:20. nu era împărat pe atunci: cârmuia un dregător. 48 Iosafat*2 Cron. 20:35. a*Cap. 10:22. făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducă aur, dar*2 Cron. 20:37. nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărâmat la Ețion-Gheber*Cap. 9:26.. 49 Atunci, Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: „Vrei ca slujitorii mei să meargă împreună cu ai tăi pe corăbii?" Dar Iosafat n-a voit. 50 Iosafat*2 Cron. 21:1. a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea tatălui său David. Și în locul lui a domnit fiul său Ioram.

51 Ahazia*Vers. 40., fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al șaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel. 52 El a făcut ce este rău înaintea Domnului și a umblat în calea*Cap. 15:26. tatălui său și în calea mamei sale și în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 53 A slujit*Jud. 2:11. Cap. 16:31. lui Baal și s-a închinat înaintea lui și a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, cum făcuse și tatăl său.