1 E sucedeu depois destas coisas que, Nabote, o jizreelita, tinha uma vinha em Jizreel junto ao palácio de Acabe, rei de Samaria. 2 Então Acabe falou a Nabote, dizendo: Dá-me a tua vinha, para que me sirva de horta, pois está vizinha ao lado da minha casa; e te darei por ela outra vinha melhor: ou, se for do teu agrado, dar-te-ei o seu valor em dinheiro.

3 Porém Nabote disse a Acabe: Guarde-me o Senhor de que eu te dê a herança de meus pais.

4 Então Acabe veio desgostoso e indignado à sua casa, por causa da palavra que Nabote, o jizreelita, lhe falara, quando disse: Não te darei a herança de meus pais. E deitou-se na sua cama, e voltou o rosto, e não comeu pão.

5 Porém, vindo a ele Jezabel, sua mulher, lhe disse: Que há, que está tão desgostoso o teu espírito, e não comes pão?

6 E ele lhe disse: Porque falei a Nabote, o jizreelita, e lhe disse: Dá-me a tua vinha por dinheiro; ou, se te apraz, te darei outra vinha em seu lugar. Porém ele disse: Não te darei a minha vinha.

7 Então Jezabel, sua mulher lhe disse: Governas tu agora no reino de Israel? Levanta-te, come pão, e alegre-se o teu coração; eu te darei a vinha de Nabote, o jizreelita.

8 Então escreveu cartas em nome de Acabe, e as selou com o seu sinete; e mandou as cartas aos anciãos e aos nobres que havia na sua cidade e habitavam com Nabote. 9 E escreveu nas cartas, dizendo: Apregoai um jejum, e ponde Nabote diante do povo. 10 E ponde defronte dele dois filhos de Belial, que testemunhem contra ele, dizendo: Blasfemaste contra Deus e contra o rei; e trazei-o fora, e apedrejai-o para que morra.

11 E os homens da sua cidade, os anciãos e os nobres que habitavam na sua cidade, fizeram como Jezabel lhes ordenara, conforme estava escrito nas cartas que lhes mandara. 12 Apregoaram um jejum, e puseram a Nabote diante do povo. 13 Então vieram dois homens, filhos de Belial, e puseram-se defronte dele; e os homens, filhos de Belial, testemunharam contra ele, contra Nabote, perante o povo, dizendo: Nabote blasfemou contra Deus e contra o rei. E o levaram para fora da cidade, e o apedrejaram, e morreu.

14 Então mandaram dizer a Jezabel: Nabote foi apedrejado, e morreu.

15 E sucedeu que, ouvindo Jezabel que já fora apedrejado Nabote, e morrera, disse a Acabe: Levanta-te, e possui a vinha de Nabote, o jizreelita, a qual te recusou dar por dinheiro; porque Nabote não vive, mas é morto.

16 E sucedeu que, ouvindo Acabe, que Nabote já era morto, levantou-se para descer para a vinha de Nabote, o jizreelita, para tomar posse dela.

17 Então veio a palavra do Senhor a Elias, o tisbita, dizendo:

18 Levanta-te, desce para encontrar-te com Acabe, rei de Israel, que está em Samaria; eis que está na vinha de Nabote, aonde tem descido para possuí-la. 19 E falar-lhe-ás, dizendo: Assim diz o Senhor: Porventura não mataste e tomaste a herança? Falar-lhe-ás mais, dizendo: Assim diz o Senhor: No lugar em que os cães lamberam o sangue de Nabote lamberão também o teu próprio sangue.

20 E disse Acabe a Elias: Já me achaste, inimigo meu? E ele disse: Achei-te; porquanto já te vendeste para fazeres o que é mau aos olhos do Senhor.

21 Eis que trarei mal sobre ti, e arrancarei a tua posteridade, e arrancarei de Acabe a todo o homem, tanto o escravo como o livre em Israel; 22 E farei a tua casa como a casa de Jeroboão, filho de Nebate, e como a casa de Baasa, filho de Aías; por causa da provocação, com que me provocaste e fizeste pecar a Israel.

23 E também acerca de Jezabel falou o Senhor, dizendo: Os cães comerão a Jezabel junto ao antemuro de Jizreel. 24 Aquele que morrer dos de Acabe, na cidade, os cães o comerão; e o que morrer no campo as aves do céu o comerão.

25 Porém ninguém fora como Acabe, que se vendera para fazer o que era mau aos olhos do Senhor; porque Jezabel, sua mulher, o incitava. 26 E fez grandes abominações, seguindo os ídolos, conforme a tudo o que fizeram os amorreus, os quais o Senhor lançou fora da sua possessão, de diante dos filhos de Israel.

27 Sucedeu, pois, que Acabe, ouvindo estas palavras, rasgou as suas vestes, e cobriu a sua carne de saco, e jejuou; e jazia em saco, e andava mansamente. 28 Então veio a palavra do Senhor a Elias tisbita, dizendo:

29 Não viste que Acabe se humilha perante mim? Por isso, porquanto se humilha perante mim, não trarei este mal nos seus dias, mas nos dias de seu filho trarei este mal sobre a sua casa.

1 După aceste lucruri, iată ce s-a întâmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lângă casa lui Ahab, împăratul Samariei. 2 Și Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via*1 Sam. 8:14. ta să fac din ea o grădină de verdețuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îți voi da o vie mai bună sau, dacă-ți vine mai bine, îți voi plăti prețul ei în argint." 3 Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei!" 4 Ahab a intrat în casă trist și mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ți voi da*Lev. 25:23.Num. 36:7.Ezec. 46:18. moștenirea părinților mei!" Și s-a culcat pe pat, și-a întors fața și n-a mâncat nimic. 5 Nevastă-sa, Izabela, a venit la el și i-a zis: „Pentru ce îți este tristă inima și nu mănânci?" 6 El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel și i-am zis: ‘Dă-mi via ta pe preț de argint sau, dacă vrei, îți voi da o altă vie în locul ei.’ Dar el a zis: ‘Nu pot să-ți dau via mea!’" 7 Atunci, Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domnești tu acum peste Israel? Scoală-te, ia și mănâncă și fii cu inima veselă, căci eu îți voi da via lui Nabot din Izreel!" 8 Și ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab și le-a trimis bătrânilor și dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. 9 Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiți un post, puneți pe Nabot în fruntea poporului 10 și puneți-i în față doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: ‘Tu ai blestemat*Exod 22:28.Lev. 24:15,16.Fapte 6:11. pe Dumnezeu și pe împăratul!’ Apoi scoateți-l afară, împroșcați-l*Lev. 24:14. cu pietre și să moară." 11 Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii și dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12 Au vestit*Is. 58:4. un post și au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13 Cei doi oameni de nimic au venit și s-au așezat în fața lui și acești oameni răi au mărturisit așa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe împăratul!" Apoi l-au scos*2 Împ. 9:26. afară din cetate, l-au împroșcat cu pietre și a murit. 14 Și au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroșcat cu pietre și a murit." 15 Când a auzit Izabela că Nabot fusese împroșcat cu pietre și că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te și ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ți-o dea pe preț de argint, căci Nabot nu mai trăiește, a murit." 16 Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se coboare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpânire.

17 Atunci, cuvântul*Ps. 9:12. Domnului a vorbit lui Ilie, Tișbitul, astfel: 18 „Scoală-te și coboară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, la Samaria*Cap. 13:32.2 Cron. 22:9.; iată-l, este în via lui Nabot, unde s-a coborât s-o ia în stăpânire. 19 Să-i spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu ești tu un ucigaș și un hoț?»’ Și să-i mai spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Chiar în locul*Cap. 22:38. unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii și sângele tău.»’" 20 Ahab a zis lui Ilie: „M-ai găsit*Cap. 18:17., vrăjmașule?" Și el a răspuns: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut*2 Împ. 17:17.Rom. 7:14. ca să faci ce este rău înaintea Domnului. 21 Iată ce zice Domnul: ‘Voi aduce nenorocirea*Cap. 14:10.2 Împ. 9:8. peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este*1 Sam. 25:22. al lui Ahab, fie rob*Cap. 14:10., fie slobod în Israel, 22 și voi face casei*Cap. 15:29. tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și casei lui Baeșa*Cap. 16:3,11., fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat și ai făcut pe Israel să păcătuiască.’" 23 Domnul a vorbit și despre Izabela*2 Împ. 9:36. și a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului. 24 Cine*Cap. 14:11;16:4. va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului." 25 N-a fost nimeni*Cap. 16:30. care să se fi vândut pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care nevastă-sa Izabela îl ațâța*Cap. 16:31. la aceasta. 26 El a lucrat în chipul cel mai urâcios, mergând după idoli, cum*Gen. 15:16.2 Împ. 21:11. făceau amoriții, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

27 După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab și-a rupt hainele, și-a pus*Gen. 37:34. un sac pe trup și a postit: se culca cu sacul acesta și mergea încet. 28 Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tișbitul, astfel: 29 „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieții lui, ci în timpul vieții*2 Împ. 9:25. fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!"