1 Perece o justo,

e não há quem considere isso

em seu coração,

e os homens compassivos são recolhidos,

sem que alguém considere

que o justo

é levado antes

do mal.

2 Entrará em paz; descansarão

nas suas camas, os

que houverem andado na sua retidão.

3 Mas chegai-vos aqui,

vós os filhos da agoureira,

descendência adulterina,

e de prostituição.

4 De quem fazeis o vosso passatempo?

Contra quem escancarais a boca,

e deitais

para fora a língua? Porventura

não sois filhos

da transgressão,

descendência da falsidade,

5 Que vos inflamais

com os deuses debaixo

de toda a árvore verde,

e sacrificais os filhos

nos ribeiros,

nas fendas dos penhascos?

6 Nas pedras lisas

dos ribeiros está a tua parte;

estas, estas são a tua sorte;

sobre elas também derramaste a tua libação,

e lhes ofereceste ofertas;

contentar-me-ia eu

com estas

coisas?

7 Sobre o monte alto

e levantado pões a tua cama;

e lá subiste

para oferecer sacrifícios.

8 E detrás das portas,

e dos umbrais puseste o teu memorial;

pois te descobriste a outros

que não a mim,

e subiste,

alargaste a tua cama,

e fizeste aliança

com alguns deles;

amaste a sua cama,

onde quer que a viste.

9 E foste ao rei com óleo,

e multiplicaste os teus perfumes

e enviaste os teus embaixadores

para longe,

e te abateste até ao inferno.

10 Na tua comprida viagem te cansaste;

porém não disseste:

Não há esperança;

achaste novo vigor na tua mão;

por isso não adoeceste.

11 Mas de quem tiveste receio,

ou temor, para que mentisses,

e não te lembrasses de mim,

nem no teu coração me pusesses?

Não é porventura

porque eu me calei,

e isso há muito tempo,

e não me temes?

12 Eu publicarei a tua justiça,

e as tuas obras,

que não te

aproveitarão.

13 Quando clamares,

livrem-te os ídolos que ajuntaste;

mas o vento a todos levará,

e um sopro os arrebatará;

mas o que confia

em mim possuirá a terra,

e herdará o meu santo monte.

14 E dir-se-á: Aplanai,

aplanai a estrada,

preparai o caminho;

tirai os tropeços

do caminho do meu povo.

15 Porque assim diz o Alto

e o Sublime, que habita

na eternidade, e cujo nome é Santo:

Num alto e santo lugar habito;

como também com o contrito

e abatido de espírito,

para vivificar o espírito

dos abatidos,

e para vivificar o coração

dos contritos.

16 Porque não contenderei

para sempre,

nem continuamente me indignarei;

porque o espírito perante a minha face se desfaleceria,

e as almas que eu fiz.

17 Pela iniquidade

da sua avareza me indignei,

e o feri; escondi-me,

e indignei-me;

contudo, rebelde,

seguiu o caminho

do seu coração.

18 Eu vejo os seus caminhos,

e o sararei,

e o guiarei,

e lhe tornarei a dar consolação,

a saber,

aos seus pranteadores.

19 Eu crio os frutos

dos lábios: paz, paz,

para o que está longe;

e para o que está perto,

diz o Senhor,

e eu o sararei.

20 Mas os ímpios são

como o mar bravo, porque

não se pode aquietar,

e as suas águas lançam

de si lama e lodo.

21 Não há paz para os ímpios,

diz o meu Deus.

1 Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă; se duc oamenii*Ps. 12:1.Mica 7:2. de bine, și*1 Împ. 14:13.2 Împ. 22:20. nimeni nu ia aminte că din pricina răutății*57:1 Sau: înaintea nenorocirii. este luat cel neprihănit. 2 El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihnește în culcușul*2 Cron. 16:14. lui. 3 „Dar voi apropiați-vă încoace, fii*Mat. 16:4. ai vrăjitoarei, sămânța preacurvarului și a curvei! 4 De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui vă deschideți voi gura larg și scoateți limba? Nu sunteți voi niște copii ai păcatului, o sămânță a minciunii, 5 care se încălzește pentru idoli sub*2 Împ. 16:4;17:10.Ier. 2:20. orice copac verde, care*Lev. 18:21;20:2.2 Împ. 10:3;23:10.Ier. 7:31.Ezec. 16:20;20:26. înjunghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor? 6 În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta; lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta? 7 Pe un munte*Ezec. 23:41. înalt și ridicat îți faci culcușul*Ezec. 16:16,25.; tot acolo te sui să aduci jertfe. 8 Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușorilor, căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul și faci legământ cu ei; îți place*Ezec. 16:26,28;23:2-20. legătura cu ei și iei seama la semnul lor. 9 Te duci*Cap. 30:6.Ezec. 16:33;23:16.Osea 7:11;12:1. la împărat cu untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimiți solii departe și te pleci până la Locuința morților. 10 Obosești mergând și*Ier. 2:25. nu zici: ‘Încetez!’ Tot mai găsești putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea. 11 Și de*Cap. 51:12,13. cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu*Ps. 50:21. tac, și încă de multă vreme, de aceea nu te temi tu de Mine. 12 Dar acum îți voi da pe față neprihănirea, și faptele tale nu-ți vor folosi! 13 Și atunci să strigi și să te izbăvească mulțimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toți, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moșteni țara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt." 14 Și El zice: „Croiți*Cap. 40:3;62:10., croiți drum, pregătiți calea, luați orice piedică din calea poporului Meu!" 15 Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume*Iov 6:10.Luca 1:49. este sfânt: „Eu*Ps. 68:4.Zah. 2:13. locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu*Ps. 34:18;51:17;138:6. Cap. 66:2. omul zdrobit și smerit, ca*Ps. 147:3. Cap. 61:1. să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16 Nu*Ps. 85:5;103:9.Mica 7:18. vreau să cert în veci, nici să țin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leșin duhurile și sufletele pe care*Num. 16:22.Iov 34:14.Evr. 12:9. le-am făcut. 17 Din pricina păcatului lăcomiei*Ier. 6:13. lui M-am*Cap. 8:17;45:15. mâniat și l-am lovit, M-am*Cap. 9:13. ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui. 18 I-am văzut căile, și totuși îl voi*Ier. 3:22. tămădui; îl voi călăuzi și-l voi mângâia, pe el și pe cei ce plâng*Cap. 61:2. împreună cu el. 19 Voi pune lauda*Evr. 13:15. pe buze: Pace, pace celui*Fapte 2:39.Efes. 2:17. de departe și celui de aproape!", zice Domnul. „Da*Iov 15:20.Prov. 4:16., Eu îl voi tămădui! 20 Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl. 21 Cei răi n-au pace*Cap. 48:22.", zice Dumnezeul meu.