1 Porque o Senhor se compadecerá de Jacó, e ainda escolherá a Israel e os porá na sua própria terra; e ajuntar-se-ão com eles os estrangeiros, e se achegarão à casa de Jacó.

2 E os povos os receberão, e os levarão aos seus lugares, e a casa de Israel os possuirá por servos, e por servas, na terra do Senhor; e cativarão aqueles que os cativaram, e dominarão sobre os seus opressores.

3 E acontecerá que no dia em que o Senhor vier a dar-te descanso do teu sofrimento, e do teu pavor, e da dura servidão com que te fizeram servir,

4 Então proferirás este provérbio contra o rei de Babilônia, e dirás: Como já cessou o opressor, como já cessou a cidade dourada!

5 Já quebrantou o Senhor

o bastão dos ímpios e

o cetro dos dominadores.

6 Aquele que feria aos povos com furor,

com golpes incessantes,

e que com ira dominava sobre as nações agora é perseguido,

sem que alguém o possa impedir.

7 Já descansa, já

está sossegada toda a terra;

rompem cantando.

8 Até as faias se alegram sobre ti, e

os cedros do Líbano, dizendo:

Desde que tu caíste

ninguém sobe contra nós

para nos cortar.

9 O inferno desde o

profundo se turbou por ti,

para te sair ao encontro

na tua vinda;

despertou por ti os mortos, e

todos os chefes da terra, e

fez levantar dos

seus tronos a todos

os reis das nações.

10 Estes todos responderão,

e te dirão:

Tu também adoeceste

como nós, e

foste semelhante a nós.

11 Já foi derrubada na sepultura

a tua soberba com o som

das tuas violas;

os vermes debaixo de ti se estenderão,

e os bichos te cobrirão.

12 Como caíste desde o céu,

ó Lúcifer, filho da

alva! Como foste

cortado por terra,

tu que debilitavas as nações!

13 E tu dizias no teu coração:

Eu subirei ao céu,

acima das estrelas de

Deus exaltarei o meu trono,

e no monte da

congregação me assentarei,

aos lados do norte.

14 Subirei sobre as alturas

das nuvens, e

serei semelhante ao Altíssimo.

15 E contudo levado

serás ao inferno,

ao mais profundo do abismo.

16 Os que te virem te contemplarão,

considerar-te-ão, e dirão:

É este o homem

que fazia estremecer

a terra e

que fazia tremer os reinos?

17 Que punha o mundo

como o deserto,

e assolava as suas

cidades? Que não abria

a casa de seus cativos?

18 Todos os reis das nações,

todos eles, jazem com honra,

cada um na sua morada.

19 Porém tu és lançado da tua sepultura,

como um renovo abominável, como

as vestes dos

que foram mortos atravessados

à espada, como os

que descem ao covil de pedras,

como um cadáver pisado.

20 Com eles não te

reunirás na sepultura;

porque destruíste a tua terra e

mataste o teu povo;

a descendência

dos malignos não

será jamais nomeada.

21 Preparai a matança

para os seus filhos por causa

da maldade de seus pais,

para que não se levantem,

e nem possuam a terra,

e encham a face do mundo de cidades.

22 Porque me levantarei contra eles, diz o Senhor dos Exércitos, e extirparei de Babilônia o nome, e os sobreviventes, o filho e o neto, diz o Senhor.

23 E farei dela uma possessão de ouriços e a lagoas de águas; e varrê-la-ei com vassoura de perdição, diz o Senhor dos Exércitos.

24 O Senhor dos Exércitos jurou, dizendo: Como pensei, assim sucederá, e como determinei, assim se efetuará.

25 Quebrantarei a Assíria

na minha terra,

e nas minhas montanhas a pisarei,

para que o seu jugo se aparte deles

e a sua carga se

desvie dos seus ombros.

26 Este é o propósito

que foi determinado sobre toda a terra;

e esta é a mão que está estendida

sobre todas as nações.

27 Porque o Senhor dos

Exércitos o determinou;

quem o invalidará? E a

sua mão está estendida;

quem pois a fará voltar atrás?

28 No ano em que morreu o rei Acaz, foi dada esta sentença.

29 Não te alegres, tu,

toda a Filístia,

por estar quebrada a vara

que te feria;

porque da raiz da cobra

sairá uma víbora,

e o seu fruto será uma

serpente ardente, voadora.

30 E os primogênitos

dos pobres serão

apascentados,

e os necessitados se

deitarão seguros;

porém farei morrer de

fome a tua raiz,

e ele matará os teus sobreviventes.

31 Dá uivos, ó porta, grita, ó cidade;

tu, ó Filístia, estás

toda derretida;

porque do norte vem uma fumaça,

e não haverá quem fique

sozinho nas suas convocações.

32 Que se responderá, pois,

aos mensageiros da nação?

Que o Senhor fundou a Sião,

para que os opressos do seu

povo nela encontrem refúgio.

1 Căci*Ps. 102:13. Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși*Zah. 1:17;2:12. pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor; străinii*Cap. 60:4,5,10.Efes. 2:12. se vor alipi de ei și se vor uni cu casa lui Iacov. 2 Popoarele îi vor lua și-i*Cap. 49:22;60:9;66:20. vor aduce înapoi la locuința lor, și casa lui Israel îi va stăpâni*Cap. 60:14. în țara Domnului, ca robi și roabe. Vor ține astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei și vor stăpâni peste asupritorii lor. 3 Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale și după aspra robie care a fost pusă peste tine, 4 atunci vei cânta*Cap. 13:19.Hab. 2:6. cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului și vei zice:

„Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea*Apoc. 18:16. a încetat, 5 Domnul a frânt toiagul*Ps. 125:3. celor răi, nuiaua stăpânitorilor. 6 Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruțare. 7 Tot pământul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. 8 Până și chiparoșii și cedrii din Liban*Cap. 55:12.Ezec. 31:16. se bucură de căderea ta și zic: ‘De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!’ 9 Locuința morților*Ezec. 32:21. se mișcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire; ea trezește înaintea ta umbrele, pe toți mai-marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor. 10 Toți iau cuvântul ca să-ți spună: ‘Și tu ai ajuns fără putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi!’ 11 Strălucirea ta s-a coborât și ea în Locuința morților, cu sunetul alăutelor tale; așternut de viermi vei avea și viermii te vor acoperi. 12 Cum*Cap. 34:4. ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! 13 Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui*Mat. 11:23. în cer, îmi voi ridica*Dan. 8:10. scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopții; 14 mă voi sui pe*Ps. 48:2. vârful norilor, voi*Cap. 47:8.2 Tes. 2:4. fi ca Cel Preaînalt.’ 15 Dar ai fost aruncat în Locuința morților*Mat. 11:23., în adâncimile mormântului! 16 Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine, te privesc cu luare aminte și zic: ‘Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul și zguduia împărățiile, 17 care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?’ 18 Toți împărații neamurilor, da, toți se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. 19 Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură disprețuită, ca o pradă luată de la niște oameni uciși cu lovituri de sabie și aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. 20 Tu nu ești unit cu ei în mormânt, căci ți-ai nimicit țara și ți-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul*Iov 18:19.Ps. 21:10;37:28;109:13. celor răi. 21 Pregătiți măcelărirea fiilor din*Exod 20:5.Mat. 23:35. pricina nelegiuirii părinților lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul și să umple lumea cu cetăți!" 22 „Eu mă voi ridica împotriva lor", zice Domnul oștirilor, „și voi șterge numele*Prov. 10:7.Ier. 51:62. și urma*1 Împ. 14:10. Babilonului, pe fiu*Iov 18:19. și nepot", zice Domnul. 23 „Voi*Cap. 34:11.Ţef. 2:14. face din el un culcuș de arici și o mlaștină și îl voi mătura cu mătura nimicirii", zice Domnul oștirilor.

24 Domnul oștirilor a jurat și a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. 25 Voi zdrobi pe asirian în țara Mea, îl voi călca în picioare pe munții Mei. Astfel, jugul*Cap. 10:27. lui se va lua de pe ei și povara lui va fi luată de pe umerii lor." 26 Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate neamurile. 27 Domnul oștirilor a luat această hotărâre*2 Cron. 20:6.Iov 9:12;23:13.Ps. 33:11.Prov. 19:21;21:30. Cap. 43:13.Dan. 4:31,35.. Cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă. Cine o va abate?

28 În anul morții împăratului*2 Împ. 16:20. Ahaz, a fost rostită această prorocie: 29 „Nu te bucura, țara filistenilor, că*2 Cron. 26:6. s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina șarpelui va ieși un basilisc și*2 Împ. 18:8. rodul lui va fi un balaur zburător. 30 Atunci, cei mai săraci vor putea paște și cei nenorociți vor putea să locuiască liniștiți, dar îți voi lăsa neamul să piară de foame și ce va mai rămâne din tine va fi omorât. 31 Gemi, poartă! Bocește-te, cetate! Cutremură-te, toată țara filistenilor! Căci un fum vine de la miazănoapte și șirurile vrăjmașului sunt strânse. 32 Și ce va răspunde trimișilor poporului? Că Domnul*Ps. 87:1,5;102:16. a întemeiat Sionul și că cei nenorociți*Ţef. 3:12.Zah. 11:11. din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo."