1 Ouvi-me, ilhas,

e escutai vós, povos

de longe:

O Senhor me chamou desde o ventre,

desde as entranhas

de minha mãe fez menção

do meu nome.

2 E fez a minha boca

como uma espada aguda,

com a sombra da sua mão me cobriu;

e me pôs como uma flecha limpa,

e me escondeu

na sua aljava;

3 E me disse: Tu és meu servo;

és Israel, aquele por quem hei

de ser glorificado.

4 Porém eu disse:

Em vão tenho trabalhado,

inútil e vãmente gastei as minhas forças;

todavia o meu direito está perante o Senhor,

e o meu

galardão

perante o

meu Deus.

5 E agora diz o Senhor,

que me formou desde o ventre

para ser seu servo,

para que torne a trazer Jacó;

porém Israel não se deixará ajuntar;

contudo aos olhos

do Senhor serei glorificado,

e o meu Deus será a minha força.

6 Disse mais:

Pouco é que sejas o meu servo,

para restaurares as tribos

de Jacó,

e tornares a trazer os preservados de Israel;

também te dei

para luz dos gentios,

para seres a minha salvação até

à extremidade da terra.

7 Assim diz o Senhor,

o Redentor de Israel,

o seu Santo, à alma desprezada,

ao que a nação abomina,

ao servo dos que dominam:

Os reis o verão, e se levantarão,

como também os príncipes,

e eles diante de ti se inclinarão,

por amor do Senhor,

que é fiel, e do Santo de Israel,

que te escolheu.

8 Assim diz o Senhor:

No tempo aceitável te ouvi

e no dia da salvação te ajudei,

e te guardarei,

e te darei por aliança

do povo,

para restaurares a terra,

e dar-lhes

em herança as

herdades assoladas;

9 Para dizeres aos presos: Saí;

e aos que estão em trevas:

Aparecei. Eles pastarão nos caminhos,

e em todos os lugares altos haverá o seu pasto.

10 Nunca terão fome,

nem sede, nem o calor,

nem o sol os afligirá;

porque o

que se compadece deles os guiará

e os levará mansamente aos mananciais

das águas.

11 E farei

de todos os meus montes um caminho;

e as minhas

estradas serão

levantadas.

12 Eis que estes virão de longe,

e eis que aqueles do norte,

e do ocidente, e aqueles outros

da terra de Sinim.

13 Exultai, ó céus,

e alegra-te, ó terra,

e vós, montes, estalai

com júbilo,

porque o Senhor consolou o seu povo,

e dos seus aflitos

se compadecerá.

14 Porém Sião diz:

Já me desamparou o Senhor,

e o meu Senhor se esqueceu de mim.

15 Porventura pode uma mulher esquecer-se tanto

de seu filho que cria,

que não se compadeça dele,

do filho do seu ventre?

Mas ainda

que esta se esquecesse dele,

contudo eu

não me

esquecerei

de ti.

16 Eis que nas palmas

das minhas mãos eu te gravei;

os teus muros

estão continuamente diante

de mim.

17 Os teus filhos apressadamente virão,

mas os teus destruidores

e os teus assoladores sairão

do meio de ti.

18 Levanta os teus olhos ao redor,

e olha; todos estes

que se ajuntam vêm a ti;

vivo eu, diz o Senhor,

que de todos estes te vestirás,

como de um ornamento,

e te cingirás deles como noiva.

19 Porque nos teus desertos,

e nos teus lugares solitários,

e na tua terra destruída,

agora te verás apertada

de moradores,

e os que te devoravam se afastarão

para longe

de ti.

20 E até mesmo os filhos

da tua orfandade dirão aos teus ouvidos:

Muito estreito é

para mim este lugar;

aparta-te de mim,

para que possa habitar nele.

21 E dirás no teu coração:

Quem me gerou estes?

Pois eu estava desfilhada

e solitária; entrara em cativeiro,

e me retirara; quem, pois,

me criou estes?

Eis que eu fui deixada sozinha;

e estes onde estavam?

22 Assim diz o Senhor Deus:

Eis que levantarei a minha mão

para os gentios,

e ante os povos arvorarei a minha bandeira;

então trarão os teus filhos

nos braços,

e as tuas filhas serão levadas

sobre os ombros.

23 E os reis serão os teus aios,

e as suas rainhas as tuas amas;

diante de ti se inclinarão

com o rosto em terra,

e lamberão o pó dos teus pés;

e saberás que eu sou o Senhor,

que os que confiam

em mim

não serão confundidos.

24 Porventura tirar-se-ia a presa

ao poderoso,

ou escapariam os

legalmente presos?

25 Mas assim diz o Senhor:

Por certo que os presos se tirarão

ao poderoso,

e a presa do tirano escapará;

porque eu contenderei

com os que contendem contigo,

e os teus filhos

eu remirei.

26 E sustentarei os teus opressores

com a sua própria carne,

e com o seu próprio sangue se embriagarão,

como com mosto;

e toda a carne saberá

que eu sou o Senhor,

o teu Salvador,

e o teu Redentor,

o Forte de Jacó.

1 „Ascultați-Mă*Cap. 41:1., ostroave! Luați aminte, popoare depărtate! Domnul*Vers. 5.Ier. 1:5.Mat. 1:20,24.Luca 1:15,31.Ioan 10:36.Gal. 1:15. M-a chemat din sânul mamei și M-a numit de la ieșirea din pântecele mamei. 2 Mi-a făcut gura*Cap. 11:1;51:16.Osea 6:5.Evr. 4:12.Apoc. 1:16. ca o sabie ascuțită, M-a acoperit cu*Cap. 51:16. umbra mâinii Lui și M-a făcut o*Ps. 45:5. săgeată ascuțită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeți 3 și Mi-a zis: ‘Israele, Tu ești Robul*Cap. 42:1.Zah. 3:8. Meu în care*Cap. 44:23.Ioan 13:31;15:8.Efes. 1:6. Mă voi slăvi.’ 4 Și*Ezec. 3:19. Eu Mă gândeam: ‘Degeaba am muncit, în zadar și fără folos Mi-am istovit puterea.’ Dar dreptul Meu este la Domnul, și răsplata Mea la Dumnezeul Meu. 5 Și, acum, Domnul vorbește, El, care*Vers. 1. M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov și pe Israel, care este încă*Mat. 23:37. împrăștiat; căci Eu sunt prețuit înaintea Domnului, și Dumnezeul Meu este tăria Mea. 6 El zice: ‘Este prea puțin lucru să fii Robul Meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să aduci înapoi rămășițele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina*Cap. 42:6;60:3.Luca 2:32.Fapte 13:47;26:18. neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.’" 7 Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către*Cap. 53:3.Mat. 26:67. Cel disprețuit și urât de popor, către Robul celor puternici: „Împărații*Ps. 72:10,11. Vers. 23. vor vedea lucrul acesta și se vor scula, și voievozii se vor arunca la pământ și se vor închina din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales."

8 Așa vorbește mai departe Domnul: „La*Ps. 69:13.2 Cor. 6:2. vremea îndurării Te voi asculta și în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi și Te voi pune*Cap. 42:6. să faci legământ cu poporul, să ridici țara și să împarți moștenirile pustiite; 9 să spui prinșilor*Cap. 42:7.Zah. 9:12. de război: ‘Ieșiți!’ și celor ce sunt în întuneric: ‘Arătați-vă!’ Ei vor paște pe drumuri și vor găsi locuri de pășune pe toate coastele. 10 Nu le va fi foame*Apoc. 7:16., nici nu le va fi sete; nu-i*Ps. 121:6. va bate arșița, nici soarele, căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi*Ps. 23:2. și-i va duce la izvoare de ape. 11 Voi*Cap. 40:4. preface toți munții Mei în drumuri și drumurile Mele vor fi bine croite." 12 Iată-i*Cap. 43:5,6. că vin de departe, unii de la miazănoapte și de la apus, iar alții din țara Sinim. 13 Bucurați-vă*Cap. 44:23., ceruri! Veselește-te, pământule! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Căci Domnul mângâie pe poporul Său și are milă de nenorociții Lui. 14 Sionul zicea*Cap. 40:27.: „M-a părăsit Domnul și m-a uitat Domnul!" 15 „Poate*Ps. 103:13.Mal. 3:17.Mat. 7:11. o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar*Rom. 11:29. chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip. 16 Iată că te-am săpat pe*Exod 13:9.Cânt. 8:6. mâinile Mele, și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! 17 Fiii tăi aleargă, dar*Vers. 19. cei ce te dărâmaseră și te pustiiseră vor ieși din mijlocul tău. 18 Ridică-ți*Cap. 60:4. ochii de jur împrejur și privește: toți aceștia se strâng, vin la tine. Pe viața Mea", zice Domnul, „că te vei îmbrăca cu toți aceștia ca*Prov. 17:6. și cu o podoabă și te vei încinge cu ei ca o mireasă. 19 Căci locurile tale pustiite și pustii, țara ta nimicită, vor*Cap. 54:1,2.Zah. 2:4;10:10. fi strâmte pentru locuitorii tăi, și cei ce voiau să te mănânce se vor depărta. 20 Fiii*Cap. 60:4. aceștia de care ai fost lipsit*Mat. 3:9.Rom. 11:11. vor spune mereu la urechile tale: ‘Locul este prea strâmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă așez!’ 21 Și vei zice în inima ta: ‘Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii și stearpă; eram roabă, izgonită. Cine i-a crescut? Rămăsesem singură. Unde erau aceștia?’" 22 De aceea, așa*Cap. 60:4;66:20. vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, voi face neamurilor semn cu mâna și-Mi voi înălța steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în brațele lor și vor duce pe fiicele tale pe umeri. 23 Te vor hrăni împărați*Ps. 72:11. Vers. 7. Cap. 52:15; 60:16. și împărătesele lor te vor alăpta. Se vor închina cu fața la pământ înaintea ta și vor linge*Ps. 72:9.Mica 7:17. țărâna de pe picioarele tale, ca să știi că Eu sunt Domnul și că*Ps. 34:22.Rom. 5:5;9:33;10:11. cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi dați de rușine." 24 Se poate*Mat. 12:29.Luca 11:21,22. lua prada celui puternic? Și poate să scape cel prins din prinsoare? 25 „Da", zice Domnul, „prada celui puternic îi va fi luată și cel prins de asupritor va scăpa, căci Eu voi lupta împotriva vrăjmașilor tăi și voi scăpa pe fiii tăi. 26 Eu voi da*Cap. 9:20. asupritorilor tăi să-și mănânce carnea și se vor îmbăta ca de must de însuși sângele*Apoc. 14:20;16:6. lor. Și va*Ps. 9:16. Cap. 60:16. ști orice făptură că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov."