1 Oh! Se fendesses os céus,

e descesses,

e os montes se escoassem

de diante da tua face,

2 Como o fogo abrasador

de fundição,

fogo que faz ferver as águas,

para fazeres notório o teu nome aos teus adversários,

e assim as nações tremessem

da tua

presença!

3 Quando fazias coisas terríveis,

que nunca esperávamos,

descias, e os montes se escoavam diante

da tua face.

4 Porque desde a antiguidade

não se ouviu,

nem com ouvidos se percebeu,

nem com os olhos se viu um Deus além

de ti que trabalha

para aquele

que nele espera.

5 Saíste ao encontro daquele que se alegrava

e praticava justiça e dos que se lembram de ti

nos teus caminhos; eis que te iraste, porque pecamos;

neles há eternidade, para que sejamos salvos.

6 Mas todos nós somos

como o imundo,

e todas as nossas justiças

como trapo da imundícia;

e todos nós murchamos

como a folha,

e as nossas iniquidades

como um vento nos arrebatam.

7 E já ninguém há

que invoque o teu nome,

que se desperte, e te detenhas;

porque escondes de nós o teu rosto,

e nos fazes derreter,

por causa

das nossas iniquidades.

8 Mas agora, ó Senhor,

tu és nosso Pai;

nós o barro

e tu o nosso oleiro;

e todos nós a obra

das tuas mãos.

9 Não te enfureças tanto,

ó Senhor, nem perpetuamente te lembres

da iniquidade; olha, pois,

nós te pedimos,

todos nós somos o teu povo.

10 As tuas santas cidades tornaram-se um deserto;

Sião está feita um deserto,

Jerusalém está

assolada.

11 A nossa santa e gloriosa casa,

em que te louvavam nossos pais,

foi queimada a fogo;

e todas as nossas coisas preciosas se tornaram

em assolação.

12 Conter-te-ias tu ainda

sobre estas coisas,

ó Senhor? Ficarias calado,

e nos afligirias tanto?

1 O, de ai despica*Ps. 144:5. cerurile și Te-ai coborî, s-ar topi munții*Jud. 5:5.Mica 1:4. înaintea Ta, 2 ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ți-ar cunoaște atunci vrăjmașii Numele și ar tremura neamurile înaintea Ta! 3 Când ai făcut*Exod 34:10.Jud. 5:4,5.Ps. 68:8.Hab. 3:3,6. minuni la care nu ne așteptam, Te-ai coborât, și munții s-au zguduit înaintea Ta, 4 cum niciodată*Ps. 31:19.1 Cor. 2:9. nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se și cum nici n-a văzut vreodată ochiul așa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. 5 Tu ieși înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea*Fapte 10:35., celor ce umblă în căile Tale și își aduc aminte*Cap. 26:8. de Tine. Dar Te-ai mâniat pentru că am*Mal. 3:6. păcătuit. Vom suferi noi veșnic sau putem fi mântuiți? 6 Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune*Filip. 3:9. sunt ca o haină mânjită. Toți suntem ofiliți*Ps. 90:5,6. ca o frunză și nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. 7 Nu este nimeni*Osea 7:7. care să cheme Numele Tău sau care să se trezească și să se alipească de Tine, de aceea ne-ai ascuns Fața Ta și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre. 8 Dar*Cap. 63:16., Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul și Tu, olarul*Cap. 29:16;45:9.Ier. 18:6.Rom. 9:20,21., care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea*Efes. 2:10. mâinilor Tale. 9 Nu Te mânia*Ps. 74:1,2;79:8. prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar spre noi, căci toți suntem*Ps. 79:13. poporul Tău! 10 Cetățile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul*Ps. 79:1., o pustietate! 11 Casa noastră*2 Împ. 25:9.2 Cron. 36:19.Ps. 74:7. cea sfântă și slăvită, în care părinții noștri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor și tot ce aveam mai scump*Ezec. 24:21,25. a fost pustiit. 12 După toate acestea, Te vei opri*Cap. 42:14. Tu, Doamne? Vei tăcea*Ps. 83:1. Tu oare și ne vei întrista nespus de mult?