Isaías 63

O Senhor vinga o seu povo

1 Quem é este, que vem de Edom,

de Bozra, com vestes tintas;

este que é glorioso em sua vestidura,

que marcha com a sua grande força? Eu,

que falo em justiça,

poderoso para salvar.

2 Por que está vermelha a tua vestidura,

e as tuas roupas

como as daquele

que pisa no lagar?

3 Eu sozinho pisei no lagar,

e dos povos ninguém houve comigo;

e os pisei na minha ira,

e os esmaguei no meu furor;

e o seu sangue salpicou as minhas vestes,

e manchei

toda a minha

vestidura.

4 Porque o dia

da vingança estava no meu coração;

e o ano

dos meus remidos é chegado.

5 E olhei, e não havia quem me ajudasse;

e admirei-me de

não haver quem me sustivesse,

por isso o meu braço me trouxe a salvação,

e o meu

furor me

susteve.

6 E atropelei os povos na minha ira,

e os embriaguei no meu furor;

e a sua força derrubei por terra.

A benignidade de Deus para com Israel

7 As benignidades do Senhor mencionarei,

e os muitos louvores do Senhor,

conforme tudo quanto o Senhor nos concedeu;

e grande bondade

para com a casa de Israel,

que usou

com eles segundo as suas misericórdias,

e segundo a multidão

das suas

benignidades.

8 Porque dizia:

Certamente eles são meu povo,

filhos que não mentirão;

assim ele se fez o seu Salvador.

9 Em toda a angústia deles ele foi angustiado,

e o anjo da sua presença os salvou;

pelo seu amor,

e pela sua compaixão ele os remiu;

e os tomou,

e os conduziu todos os dias

da antiguidade.

10 Mas eles foram rebeldes,

e contristaram o seu Espírito Santo;

por isso se lhes tornou

em inimigo,

e ele mesmo pelejou contra eles.

11 Todavia se lembrou dos dias

da antiguidade, de Moisés,

e do seu povo, dizendo:

Onde está agora o

que os fez subir do mar

com os pastores

do seu rebanho? Onde está o

que pôs

no meio deles o seu Espírito Santo?

12 Aquele cujo braço glorioso ele fez andar

à mão direita

de Moisés,

que fendeu as águas diante deles,

para fazer

para si um

nome eterno?

13 Aquele que os guiou

pelos abismos, como o cavalo

no deserto, de modo

que nunca tropeçaram?

14 Como o animal que desce

ao vale, o Espírito

do Senhor lhes deu descanso;

assim guiaste ao teu povo,

para te fazeres

um nome glorioso.

A oração que pede o socorro de Deus

15 Atenta desde os céus,

e olha desde a tua santa

e gloriosa habitação. Onde estão o teu zelo

e as tuas obras poderosas? A comoção

das tuas entranhas,

e das tuas misericórdias,

detém-se

para comigo?

16 Mas tu és nosso Pai, ainda

que Abraão não nos conhece,

e Israel não nos reconhece;

tu, ó Senhor, és nosso Pai;

nosso Redentor desde a

antiguidade é o teu nome.

17 Por que, ó Senhor,

nos fazes errar

dos teus caminhos? Por que endureces o nosso coração,

para que

não te temamos? Volta,

por amor dos teus servos,

às tribos

da tua herança.

18 Só por um pouco

de tempo o teu santo povo a possuiu;

nossos adversários

pisaram o teu

santuário.

19 Somos feitos como aqueles

sobre quem tu nunca dominaste,

e como os que nunca se chamaram

pelo teu nome.

O zi de răzbunare

1 „Cine este acesta care vine din Edom, din Boțra, în haine roșii, în haine strălucitoare, și calcă mândru, în plinătatea puterii Lui?" – „Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea și am putere să izbăvesc!" – 2 „Dar pentru ce Îți sunt hainele roșii*Apoc. 19:13. și veșmintele Tale ca veșmintele celui ce calcă în teasc?" – 3 „Eu singur*Plâng. 1:15.Apoc. 14:19,20;19:15. am călcat în teasc și niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea și i-am zdrobit în urgia Mea; așa că sângele lor a țâșnit pe veșmintele Mele și Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el. 4 Căci în inima Mea era o zi de răzbunare*Cap. 34:8;61:2. și venise anul celor răscumpărați ai Mei. 5 Mă uitam împrejur*Cap. 41:28;59:16., și nu era nimeni*Ioan 16:32. să M-ajute și Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijine; atunci brațul*Ps. 98:1. Cap. 59:16. Meu Mi-a fost într-ajutor și urgia mea M-a sprijinit! 6 Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, le-am*Apoc. 16:16. îmbătat în urgia Mea și le-am vărsat sângele pe pământ."

Rugăciunea poporului

7 Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate față de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările și bogăția dragostei Lui. 8 El a zis: „Negreșit, ei sunt poporul Meu, niște copii care nu vor fi necredincioși!" Și astfel El S-a făcut Mântuitorul lor. 9 În toate necazurile*Jud. 10:16.Zah. 2:8.Fapte 9:4. lor, n-au fost fără ajutor și Îngerul*Exod 14:19;23:20,21;33:14.Mal. 3:1.Fapte 12:11. care este înaintea Feței Lui i-a mântuit; El Însuși i-a răscumpărat, în dragostea*Deut. 7:7,8. și îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit*Exod 19:4.Deut. 1:31;32:11,12. Cap. 46:3,4. și i-a purtat în zilele din vechime. 10 Dar ei au fost neascultători*Exod 15:24.Num. 14:11.Ps. 78:56;95:9. și au întristat*Ps. 78:40.Fapte 7:51.Efes. 4:30. pe Duhul Lui cel sfânt, iar El li S-a făcut*Exod 23:21. vrăjmaș și a luptat împotriva lor. 11 Atunci poporul Său și-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise și a zis: „Unde este Acela care i-a scos din mare*Exod 14:30;32:11,12.Num. 14:13.Ier. 2:6., cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea*Num. 11:17,25.Neem. 9:20.Dan. 4:8.Hag. 2:5. în mijlocul lor Duhul Lui cel sfânt; 12 care povățuia dreapta lui Moise, cu brațul Său cel*Exod 15:6. slăvit, care despica*Exod 14:21.Ios. 3:16. apele înaintea lor, ca să-Și facă un Nume veșnic, 13 care îi călăuzea*Ps. 106:9. prin valuri ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?" 14 Ca fiara care se coboară în vale, așa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Așa ai povățuit Tu pe poporul Tău, ca*2 Sam. 7:23. să-Ți faci un Nume plin de slavă! 15 Privește*Deut. 26:15.Ps. 80:14. din cer și vezi, din locuința*Ps. 33:14. Ta cea sfântă și slăvită: Unde sunt râvna și puterea Ta? Fiorul inimii Tale*Ier. 31:20.Osea 11:8. și îndurările Tale nu se mai arată față de mine! 16 Totuși*Deut. 32:6.1 Cron. 29:10. Cap. 64:8. Tu ești Tatăl nostru! Căci Avraam nu*Iov 14:21.Ecl. 9:5. ne cunoaște, și Israel nu știe cine suntem, dar Tu, Doamne, ești Tatăl nostru, Tu din veșnicie Te numești Mântuitorul nostru. 17 Pentru ce, Doamne, ne lași*Ps. 119:10. să rătăcim de la căile Tale și ne împietrești*Cap. 6:10.Ioan 12:40.Rom. 9:18. inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te*Num. 10:36.Ps. 90:13., din dragoste pentru robii Tăi, pentru semințiile moștenirii Tale! 18 Poporul Tău cel*Deut. 7:6;26:19. Cap. 62:12.Dan. 8:24. sfânt n-a stăpânit țara decât puțină vreme; vrăjmașii noștri*Ps. 74:7. au călcat în picioare Locașul Tău cel Sfânt. 19 Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cârmuit Tu și peste care niciodată nu s-a chemat Numele Tău…