1 Desce, e assenta-te no pó,

ó virgem filha de Babilônia;

assenta-te no chão;

já não há trono,

ó filha dos caldeus,

porque nunca mais serás chamada a tenra

nem a

delicada.

2 Toma a mó, e mói a farinha;

remove o teu véu,

descalça os pés,

descobre as pernas

e passa os rios.

3 A tua vergonha se descobrirá,

e ver-se-á o teu opróbrio;

tomarei vingança,

e não pouparei a homem algum.

4 O nosso redentor cujo nome é o Senhor

dos Exércitos,

é o Santo de Israel.

5 Assenta-te calada,

e entra nas trevas,

ó filha dos caldeus,

porque nunca mais serás chamada senhora

de reinos.

6 Muito me agastei

contra o meu povo,

profanei a minha herança,

e os entreguei na tua mão;

porém não usaste

com eles de misericórdia,

e até

sobre os velhos fizeste

muito pesado o teu jugo.

7 E disseste: Eu serei senhora

para sempre; até agora

não te importaste

com estas coisas,

nem te lembraste do fim delas.

8 Agora, pois, ouve isto,

tu que és dada a prazeres,

que habitas tão segura,

que dizes no teu coração:

Eu o sou, e fora de mim

não há outra;

não ficarei viúva,

nem conhecerei a perda de filhos.

9 Porém ambas estas coisas virão

sobre ti num momento,

no mesmo dia, perda de filhos e viuvez;

em toda a sua plenitude virão

sobre ti, por causa

da multidão das tuas feitiçarias,

e da grande abundância

dos teus muitos

encantamentos.

10 Porque confiaste

na tua maldade e disseste:

Ninguém me pode ver;

a tua sabedoria

e o teu conhecimento,

isso te fez desviar,

e disseste no teu coração:

Eu sou, e fora de mim

não há outra.

11 Portanto sobre ti virá o mal,

sem que saibas a sua origem,

e tal destruição cairá

sobre ti,

sem que a possas evitar;

e virá

sobre ti

de repente desolação

que não

poderás

conhecer.

12 Deixa-te estar

com os teus encantamentos,

e com a multidão

das tuas feitiçarias,

em que trabalhaste desde a tua mocidade,

a ver se podes tirar proveito,

ou se

porventura

te podes

fortalecer.

13 Cansaste-te na multidão

dos teus conselhos;

levantem-se

pois agora os agoureiros dos céus,

os que contemplavam os astros,

os prognosticadores das luas novas,

e salvem-te do que há

de vir sobre ti.

14 Eis que serão como a pragana,

o fogo os queimará;

não poderão salvar a sua vida

do poder das chamas;

não haverá brasas,

para se aquentar,

nem fogo

para se assentar junto dele.

15 Assim serão

para contigo aqueles

com quem trabalhaste,

os teus negociantes desde a tua mocidade;

cada qual irá vagueando

pelo seu caminho;

ninguém te

salvará.

1 Coboară-te*Ier. 48:18. și șezi*Cap. 3:26. în țărână, fecioară, fiica Babilonului; șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica haldeenilor, căci nu te vor mai numi subțirică și plăcută. 2 Ia*Exod 11:5.Jud. 16:21.Mat. 24:41. pietrele de moară și macină făină; scoate-ți marama, ridică-ți poala rochiei, descoperă-ți picioarele, treci râurile! 3 Goliciunea*Cap. 3:17;20:4.Ier. 13:22,26.Zah. 3:5. ți se va descoperi și ți se va vedea rușinea. Mă voi răzbuna*Rom. 12:19. și nu voi cruța pe nimeni." 4 Răscumpărătorul nostru Se cheamă Domnul oștirilor*Cap. 43:3,14.Ier. 50:34., Sfântul lui Israel. 5 „Șezi într-un colț și taci*1 Sam. 2:9., fata haldeenilor, căci*Vers. 7. Cap. 13:19.Dan. 2:37. nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor. 6 Mă*2 Sam. 24:14.2 Cron. 28:9.Zah. 1:15. mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem*Cap. 43:28. moștenirea și-i dădusem în mâinile tale, dar tu n-ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu*Deut. 28:50. jugul asupra bătrânului. 7 Tu ziceai: ‘În veci voi fi împărăteasă*Vers. 5.Apoc. 18:7.!’ și nu te-ai gândit*Cap. 46:8., nici*Deut. 32:29. n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârșească. 8 Ascultă însă acum, tu, cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: ‘Eu*Vers. 10.Ţef. 2:15., și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă și nu*Apoc. 18:7. voi fi niciodată lipsită de copii!’ 9 Și totuși aceste două*Cap. 51:19. lucruri ți se vor întâmpla deodată*1 Tes. 5:3., în aceeași zi: și pierderea copiilor, și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor*Zah. 3:4. tale descântece. 10 Căci*Ps. 52:7. te încredeai în răutatea ta și ziceai*Cap. 29:15.Ezec. 8:12;9:9. Vers. 8.: ‘Nimeni nu mă vede!’ Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ‘Eu și numai eu.’ 11 De aceea nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poți împăca și deodată va veni peste tine prăpădul*1 Tes. 5:3., pe neașteptate. 12 Vino dar cu descântecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinerețe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. 13 Te-ai obosit*Cap. 57:10. tot întrebând: să se scoale dar și să te scape cei*Cap. 44:25.Dan. 2:2. ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întâmple! 14 Iată-i, au ajuns ca miriștea*Zah. 1:10.Mal. 4:1. pe care o arde focul și nu-și vor scăpa viața din flăcări, căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzește cineva, nici ca un foc la care stă. 15 Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Și cei cu*Apoc. 18:11. care ai făcut negoț din tinerețea ta se vor risipi fiecare într-o parte și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor.