1 Eis aqui o meu servo,

a quem sustenho,

o meu eleito,

em quem se compraz a minha alma;

pus o meu espírito sobre ele;

ele trará justiça

aos gentios.

2 Não clamará, não se exaltará,

nem fará ouvir a sua voz na praça.

3 A cana trilhada não quebrará,

nem apagará o pavio

que fumega;

com verdade trará justiça.

4 Não faltará,

nem será quebrantado,

até que ponha

na terra a justiça;

e as ilhas aguardarão

a sua lei.

5 Assim diz Deus, o Senhor,

que criou os céus,

e os estendeu, e espraiou a terra,

e a tudo quanto produz;

que dá a respiração ao povo

que nela está,

e o espírito aos que andam nela.

6 Eu, o Senhor,

te chamei em justiça,

e te tomarei pela mão,

e te guardarei,

e te darei por aliança

do povo,

e para luz dos gentios.

7 Para abrir os olhos dos cegos,

para tirar da prisão os presos,

e do cárcere os

que jazem em trevas.

8 Eu sou o Senhor;

este é o meu nome;

a minha glória, pois,

a outro não darei,

nem o meu louvor às imagens

de escultura.

9 Eis que as primeiras coisas já se cumpriram,

e as novas eu vos anuncio,

e, antes

que venham à luz,

vo-las faço

ouvir.

10 Cantai ao Senhor um cântico novo,

e o seu louvor desde a extremidade da terra;

vós os

que navegais

pelo mar,

e tudo quanto há nele;

vós, ilhas,

e seus

habitantes.

11 Alcem a voz o deserto

e as suas cidades, com as aldeias

que Quedar habita;

exultem os que habitam nas rochas,

e clamem do cume dos montes.

12 Deem a glória ao Senhor,

e anunciem o seu louvor

nas ilhas.

13 O Senhor sairá

como poderoso,

como homem de guerra despertará o zelo;

clamará,

e fará grande ruído,

e prevalecerá

contra seus inimigos.

14 Por muito tempo me calei;

estive em silêncio,

e me contive;

mas agora darei gritos

como a que está de parto,

e a todos os assolarei

e juntamente devorarei.

15 Os montes e outeiros tornarei

em deserto,

e toda a sua erva farei secar,

e tornarei os rios em ilhas,

e as lagoas secarei.

16 E guiarei os cegos

pelo caminho que nunca conheceram,

lhes farei caminhar

pelas veredas que não conheceram;

tornarei as trevas

em luz perante eles,

e as coisas tortas farei direitas. Estas coisas lhes farei,

e nunca

os desampararei.

17 Tornarão atrás

e confundir-se-ão

de vergonha os que confiam

em imagens de escultura,

e dizem às imagens

de fundição:

Vós sois nossos deuses.

18 Surdos, ouvi, e vós,

cegos, olhai, para

que possais ver.

19 Quem é cego,

senão o meu servo,

ou surdo

como o meu mensageiro,

a quem envio?

E quem é cego

como o que é perfeito,

e cego como o servo

do Senhor?

20 Tu vês muitas coisas,

mas não as guardas;

ainda

que tenhas os ouvidos abertos,

nada ouves.

21 O Senhor se agradava dele por amor

da sua justiça;

engrandeceu-o pela lei,

e o fez glorioso.

22 Mas este é um povo roubado

e saqueado;

todos estão enlaçados em cavernas,

e escondidos em cárceres;

são postos por presa,

e ninguém há que os livre;

por despojo, e ninguém diz:

Restitui.

23 Quem há entre vós

que ouça isto,

que atenda e ouça o

que há de ser depois?

24 Quem entregou a Jacó por despojo,

e a Israel aos roubadores? Porventura

não foi o Senhor,

aquele contra quem pecamos,

e nos caminhos do qual

não queriam andar,

não dando ouvidos à sua lei?

25 Por isso derramou

sobre eles a indignação

da sua ira, e a força

da guerra,

e lhes pôs labaredas em redor;

porém nisso não atentaram;

e os queimou, mas

não puseram nisso o coração.

1 Iată Robul*Cap. 43:10;49:3,6;52:13;53:11.Mat. 12:18-20.Filip. 2:7. Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere*Mat. 3:17;17:5.Efes. 1:6. sufletul Meu. Am pus*Cap. 11:2.Ioan 3:34. Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. 2 El nu va striga, nu-Și va ridica glasul și nu-l va face să se audă pe ulițe. 3 Trestia frântă n-o va zdrobi și mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. 4 El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa, până va așeza dreptatea pe pământ; și ostroavele*Gen. 49:10. vor nădăjdui în Legea Lui." 5 Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care*Cap. 44:24.Zah. 12:1. a făcut cerurile și le-a întins, care*Ps. 136:6. a întins pământul și cele de pe el, care*Fapte 17:25. a dat suflare celor ce-l locuiesc și suflet celor ce merg pe el: 6 „Eu*Cap. 43:1., Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire și Te voi lua de mână, Te voi păzi și*Cap. 49:8. Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina*Cap. 49:6.Luca 2:32.Fapte 13:47. neamurilor, 7 să deschizi*Cap. 35:5. ochii orbilor, să scoți*Cap. 61:1.Luca 4:18.2 Tim. 2:26.Evr. 2:14,15. din temniță pe cei legați și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric*Cap. 9:2.. 8 Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, și slava*Cap. 48:11. Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor. 9 Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit și vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple." 10 Cântați*Ps. 33:3;40:3;98:1. Domnului o cântare nouă, cântați laudele Lui până la marginile pământului, voi*Ps. 107:23., care mergeți pe mare și cei ce locuiți în ea, ostroave și locuitorii lor! 11 Pustia și cetățile ei să înalțe glasul! Satele locuite de Chedar să-și înalțe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munților! 12 Să dea slavă Domnului și să vestească laudele Lui în ostroave! 13 Domnul înaintează ca un viteaz, Își stârnește râvna ca un om de război; înalță glasul*Cap. 31:4., strigă, Își arată puterea împotriva vrăjmașilor Săi. 14 „Am tăcut multă vreme", zice Domnul, „am tăcut și M-am ținut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile nașterii, voi gâfâi și voi răsufla. 15 Voi pustii munți și dealuri, le voi usca toată verdeața; voi preface râurile în ostroave și iazurile le voi usca. 16 Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povățui pe cărări neștiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor și locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face și nu-i voi părăsi. 17 Vor da înapoi*Ps. 97:7. Cap. 1:29;44:11;45:16., vor fi acoperiți de rușine cei ce se încred în idoli ciopliți și zic idolilor turnați: ‘Voi sunteți dumnezeii noștri!’ 18 Ascultați, surzilor, priviți și vedeți, orbilor! 19 Cine*Cap. 43:8.Ezec. 12:2.Ioan 9:39,41. este orb, dacă nu robul Meu, și surd ca solul Meu pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu și orb ca robul Domnului? 20 Ai văzut multe, dar*Rom. 2:21. n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit." 21 Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o Lege mare și minunată. 22 Și totuși poporul acesta este un popor prădat și jefuit! Toți zac înlănțuiți în peșteri și înfundați în temnițe. Sunt lăsați de pradă, și nimeni nu-i scapă! Jefuiți, și nimeni nu zice: „Dă înapoi!" 23 Cine dintre voi însă pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele și să asculte pe viitor? 24 Cine a dat pe Iacov pradă jafului, și pe Israel în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui și n-au ascultat Legea Lui. 25 De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui și grozăviile războiului: războiul l-a aprins*2 Împ. 25:9. din toate părțile și*Osea 7:9. n-a înțeles; l-a ars și n-a luat seama.