1 Consolai,

consolai o meu povo,

diz o vosso Deus.

2 Falai benignamente a Jerusalém,

e bradai-lhe

que já a sua milícia é acabada,

que a sua iniquidade está expiada

e que já recebeu

em dobro da mão do Senhor,

por todos os

seus pecados.

3 Voz do que clama no deserto:

Preparai o caminho

do Senhor;

endireitai

no ermo vereda a nosso Deus.

4 Todo o vale será exaltado,

e todo o monte

e todo o outeiro será abatido;

e o que é torcido se endireitará,

e o que é áspero

se aplainará.

5 E a glória do Senhor se manifestará,

e toda a carne juntamente a verá,

pois a boca

do Senhor o disse.

6 Uma voz diz: Clama;

e alguém disse:

Que hei

de clamar? Toda a carne é erva

e toda a sua beleza

como a flor do campo.

7 Seca-se a erva, e cai a flor,

soprando nela o Espírito do Senhor.

Na verdade o povo é erva.

8 Seca-se a erva, e cai a flor,

porém a palavra

de nosso Deus subsiste eternamente.

9 Tu, ó Sião,

que anuncias boas novas,

sobe a um monte alto. Tu,

ó Jerusalém,

que anuncias boas novas,

levanta a tua voz fortemente;

levanta-a, não temas,

e dize às cidades de Judá:

Eis aqui está o vosso Deus.

10 Eis que o Senhor Deus virá

com poder

e seu braço dominará por ele;

eis que o seu galardão está

com ele,

e o seu salário diante

da sua face.

11 Como pastor apascentará o seu rebanho;

entre os seus braços recolherá os cordeirinhos,

e os levará

no seu regaço;

as que amamentam

guiará

suavemente.

12 Quem mediu na concha

da sua mão as águas,

e tomou a medida

dos céus aos palmos,

e recolheu numa medida o pó

da terra e pesou os montes

com peso e os outeiros

em balanças?

13 Quem guiou o Espírito

do Senhor, ou

como seu conselheiro

o ensinou?

14 Com quem tomou ele conselho,

que lhe desse entendimento,

e lhe ensinasse o caminho

do juízo,

e lhe ensinasse conhecimento,

e lhe mostrasse o caminho

do entendimento?

15 Eis que as nações são consideradas por ele

como a gota de um balde,

e como o pó miúdo

das balanças;

eis que ele levanta as ilhas

como a uma coisa

pequeníssima.

16 Nem todo o Líbano basta

para o fogo,

nem os seus animais bastam

para holocaustos.

17 Todas as nações são

como nada perante ele;

ele as considera menos do

que nada e como uma coisa vã.

18 A quem, pois,

fareis semelhante a Deus,

ou com

que o comparareis?

19 O artífice funde a imagem,

e o ourives a cobre

de ouro, e forja

para ela cadeias de prata.

20 O empobrecido, que

não pode oferecer tanto,

escolhe madeira que não se apodrece;

artífice sábio busca,

para gravar uma imagem

que não se pode mover.

21 Porventura

não sabeis? Porventura

não ouvis,

ou desde o princípio

não se vos notificou,

ou não atentastes

para os

fundamentos

da terra?

22 Ele é o que está assentado

sobre o círculo da terra,

cujos moradores são

para ele como gafanhotos;

é ele o que estende os céus

como cortina,

e os desenrola como tenda,

para neles habitar;

23 O que reduz a nada os príncipes,

e torna

em coisa vã os juízes

da terra.

24 E mal se tem plantado,

mal se tem semeado,

e mal se tem enraizado

na terra o seu tronco,

já se secam,

quando ele sopra sobre eles,

e um tufão os leva

como a pragana.

25 A quem, pois,

me fareis semelhante,

para que eu lhe seja

igual? Diz o Santo.

26 Levantai ao alto os vossos olhos,

e vede quem criou estas coisas;

foi aquele

que faz sair o exército delas segundo o seu número;

ele as chama a todas pelos seus nomes;

por causa da grandeza

das suas forças,

e porquanto é forte em poder,

nenhuma delas

faltará.

27 Por que dizes, ó Jacó,

e tu falas, ó Israel:

O meu caminho está encoberto

ao Senhor,

e o meu juízo passa despercebido

ao meu Deus?

28 Não sabes, não ouviste

que o eterno Deus, o Senhor,

o Criador dos fins da terra,

nem se cansa

nem se fatiga? É insondável

o seu entendimento.

29 Dá força ao cansado,

e multiplica as forças ao

que não tem nenhum vigor.

30 Os jovens se cansarão

e se fatigarão,

e os moços certamente cairão;

31 Mas os que esperam

no Senhor renovarão as forças,

subirão com asas como águias;

correrão, e não se cansarão;

caminharão, e não se fatigarão.

1 „Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu!", zice Dumnezeul vostru. 2 „Vorbiți bine Ierusalimului și strigați-i că robia lui s-a sfârșit, că nelegiuirea lui este ispășită, căci*Iov 42:10. Cap. 61:7. a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui." 3 Un glas*Mat. 3:3.Marcu 1:3.Luca 3:4.Ioan 1:23. strigă: „Pregătiți*Mal. 3:1. în pustie calea Domnului, neteziți*Ps. 68:4. Cap. 49:11. în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă*Cap. 45:2. în câmpii și strâmtorile, în vâlcele! 5 Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit." 6 Un glas zice: „Strigă!" Și eu am răspuns: „Ce să strig?" „Orice*Iov 14:2.Ps. 90:5;102:11;103:15.Iac. 1:10.1 Pet. 1:24. făptură este ca iarba și toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp. 7 Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul*Ps. 103:16. Domnului peste ea." În adevăr, poporul este ca iarba: 8 iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul*Ioan 12:34.1 Pet. 1:25. Dumnezeului nostru rămâne în veac. 9 Suie-te pe un munte înalt, ca să vestești Sionului vestea cea bună; înalță-ți glasul cu putere, ca să vestești Ierusalimului vestea cea bună; înalță-ți glasul, nu te teme și spune cetăților lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!" 10 Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere și poruncește cu brațul*Cap. 59:16. Lui. Iată că plata*Cap. 62:11.Apoc. 22:12. este cu El și răsplătirile vin înaintea Lui. 11 El Își va paște*Cap. 49:10.Ezec. 34:23;37:24.Ioan 10:11.Evr. 13:20.1 Pet. 2:25;5:4.Apoc. 7:17. turma ca un Păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui și va călăuzi blând oile care alăptează.

12 Cine*Prov. 30:4. a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma și a strâns țărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munții cu cântarul și dealurile, cu cumpăna? 13 Cine*Iov 21:22;36:22,23.Rom. 11:34.1 Cor. 2:16. a cercetat Duhul Domnului și cine L-a luminat cu sfaturile lui? 14 Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învățătură? Cine L-a învățat cărarea dreptății? Cine L-a învățat înțelepciunea și I-a făcut cunoscută calea priceperii? 15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip. 16 Libanul n-ajunge pentru foc și dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot. 17 Toate neamurile sunt ca o nimica*Dan. 4:35. înaintea Lui, nu sunt decât*Ps. 62:9. nimicnicie și deșertăciune. 18 Cu cine voiți să asemănați*Vers. 25. Cap. 46:5.Fapte 17:29. pe Dumnezeu? Și cu ce asemănare Îl veți asemăna? 19 Meșterul*Cap. 41:6,7;44:12.Ier. 10:3. toarnă idolul și argintarul îl îmbracă cu aur și-i toarnă lănțișoare de argint. 20 Iar cine este sărac alege ca dar un lemn care nu putrezește; își caută un meșter iscusit, ca*Cap. 41:7.Ier. 10:4. să facă un idol care să nu se clatine. 21 Nu*Ps. 19:1.Fapte 14:17.Rom. 1:19,20. știți? N-ați auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-ați gândit niciodată la întemeierea pământului? 22 El șade deasupra cercului pământului și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui; El întinde*Iov 9:8.Ps. 104:2. Cap. 42:5;44:24;51:13.Ier. 10:12. cerurile ca o maramă subțire și le lățește ca un cort, ca să locuiască în el. 23 El preface într-o nimica pe voievozi*Iov 12:21.Ps. 107:40. și face o nimica din judecătorii pământului. 24 De-abia sunt sădiți, de-abia sunt semănați, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, și El suflă peste ei de se usucă și un vârtej îi ia ca pe niște paie. 25 „Cu*Vers. 18. cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?", zice Cel Sfânt. 26 Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă*Deut. 4:15.Ps. 147:4. pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește. 27 Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului și dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu"? 28 Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea*Ps. 147:5.Rom. 11:33. Lui nu poate fi pătrunsă. 29 El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin. 30 Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină, 31 dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc*Ps. 103:5. puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.