1 Busca satisfazer seu próprio

desejo aquele que se isola;

ele se insurge contra toda sabedoria.

2 O tolo não tem

prazer na sabedoria,

mas só em que se manifeste

aquilo que agrada o seu coração.

3 Vindo o ímpio,

vem também o desprezo,

e com a ignomínia a vergonha.

4 Águas profundas são

as palavras da boca do homem,

e ribeiro transbordante

é a fonte da sabedoria.

5 Não é bom favorecer o ímpio,

e com isso,

fazer o justo

perder a questão.

6 Os lábios do tolo

entram na contenda,

e a sua boca brada por açoites.

7 A boca do tolo é

a sua própria destruição,

e os seus lábios

um laço para a sua alma.

8 As palavras do intrigante

são como feridas;

elas descem

ao íntimo do ventre.

9 O que é negligente

na sua obra é também irmão

de um grande desperdiçador.

10 Torre forte é o nome do Senhor;

a ela correrá o justo,

e estará em alto refúgio.

11 Os bens do rico são

a sua cidade forte,

e como uma alta muralha

na sua imaginação.

12 O coração do homem se

exalta antes de ser abatido

e diante da honra vai a humildade.

13 O que responde antes de ouvir comete

estultícia que é para vergonha sua.

14 O espírito do homem

susterá a sua enfermidade,

mas ao espírito abatido,

quem o suportará?

15 O coração do entendido

adquire o conhecimento,

e o ouvido dos sábios

busca a sabedoria.

16 Com presentes

o homem alarga

o seu caminho e o leva

diante dos grandes.

17 O que pleiteia por algo,

a princípio parece justo,

porém vem o seu próximo e o examina.

18 A sorte faz cessar os pleitos,

e faz separação

entre os poderosos.

19 O irmão ofendido é mais difícil

de conquistar do que uma cidade forte;

e as contendas são como

os ferrolhos de um palácio.

20 Do fruto da boca de cada

um se fartará o seu ventre;

dos renovos dos seus lábios

ficará satisfeito.

21 A morte e a vida estão

no poder da língua;

e aquele que a ama

comerá do seu fruto.

22 Aquele que encontra uma esposa,

acha o bem,

e alcança a benevolência do Senhor.

23 O pobre fala com rogos,

mas o rico responde com dureza.

24 O homem de muitos amigos

deve mostrar-se amigável,

mas há um amigo mais chegado do que um irmão.

1 Cel ursuz caută ce-i place lui,

se supără de orice lucru bun.

2 Nebunului nu-i este de învățătură,

ci vrea să arate ce știe el.

3 Când vine cel rău, vine și disprețul

și, odată cu rușinea, vine și ocara.

4 Cuvintele gurii unui om sunt ca niște ape*Cap. 10:11;20:5. adânci;

izvorul înțelepciunii este ca un șuvoi*Ps. 78:2. care curge întruna.

5 Nu*Lev. 19:15.Deut. 1:17;16:19. Cap. 24:23;28:21. este bine să ai în vedere fața celui rău,

ca să nedreptățești pe cel neprihănit la judecată.

6 Vorbele nebunului aduc ceartă

și gura lui înjură până stârnește lovituri.

7 Gura*Cap. 10:14;12:13;13:3.Ecl. 10:12. nebunului îi aduce pieirea

și buzele îi sunt o cursă pentru suflet.

8 Cuvintele*Cap. 12:18;26:22. bârfitorului sunt ca prăjiturile:

alunecă până în fundul măruntaielor.

9 Cine se lenevește în lucrul lui

este frate*Cap. 28:24. cu cel ce nimicește.

10 Numele Domnului este un turn*2 Sam. 22:3,51.Ps. 18:2;27:1;61:3,4;91:2;144:2. tare;

cel neprihănit fuge în el și stă la adăpost.

11 Averea*Cap. 10:15. este o cetate întărită pentru cel bogat;

în închipuirea lui, ea este un zid înalt.

12 Înainte*Cap. 11:2;15:33;16:18. de pieire, inima omului se îngâmfă,

dar smerenia merge înaintea slavei.

13 Cine răspunde fără*Ioan 7:51. să fi ascultat

face o prostie și își trage rușinea.

14 Duhul omului îl sprijină la boală.

Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

15 O inimă pricepută dobândește știința

și urechea celor înțelepți caută știința.

16 Darurile*Gen. 32:20.1 Sam. 25:27. Cap. 17:8;21:14. unui om îi fac loc

și-i deschid intrarea înaintea celor mari.

17 Cel care vorbește întâi în pricina lui pare că are dreptate,

dar vine celălalt și-l ia la cercetare.

18 Sorțul pune capăt neînțelegerilor

și hotărăște între cei puternici.

19 Frații nedreptățiți sunt mai greu de câștigat decât o cetate întărită

și certurile lor sunt tot așa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărătești.

20 Din rodul*Cap. 12:14;13:2. gurii lui își satură omul trupul,

din venitul buzelor lui se satură.

21 Moartea*Mat. 12:37. și viața sunt în puterea limbii;

oricine o iubește îi va mânca roadele.

22 Cine*Cap. 19:14;31:10. găsește o nevastă bună găsește fericirea;

este un har pe care-l capătă de la Domnul.

23 Săracul vorbește rugându-se,

dar bogatul răspunde cu*Iac. 2:3. asprime.

24 Cine își face mulți prieteni îi face spre nenorocirea lui,

dar*Cap. 17:17. este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate.