1 É melhor um bocado seco,

e com ele a tranquilidade,

do que a casa cheia de iguarias

e com desavença.

2 O servo prudente dominará

sobre o filho que faz envergonhar;

e repartirá a herança

entre os irmãos.

3 O crisol é para a prata,

e o forno para o ouro;

mas o Senhor é quem prova os corações.

4 O ímpio atenta

para o lábio iníquo,

o mentiroso inclina

os ouvidos à língua maligna.

5 O que escarnece do pobre

insulta ao seu Criador,

o que se alegra da calamidade

não ficará impune.

6 A coroa dos velhos são

os filhos dos filhos;

e a glória dos filhos são seus pais.

7 Não convém ao tolo

a fala excelente;

quanto menos ao príncipe,

o lábio mentiroso.

8 O presente é,

aos olhos dos que o recebem,

como pedra preciosa;

para onde quer que se volte servirá de proveito.

9 Aquele que encobre

a transgressão busca a amizade,

mas o que revolve o assunto

separa os maiores amigos.

10 A repreensão penetra

mais profundamente

no prudente do que

cem açoites no tolo.

11 Na verdade o rebelde

não busca senão o mal;

afinal, um mensageiro cruel

será enviado contra ele.

12 Encontre-se o homem

com a ursa roubada dos filhos,

mas não com o louco na sua estultícia.

13 Quanto àquele que

paga o bem com o mal,

não se apartará o mal da sua casa.

14 Como o soltar das águas é

o início da contenda, assim,

antes que sejas envolvido

afasta-te da questão.

15 O que justifica o ímpio,

e o que condena o justo,

tanto um como o outro

são abomináveis

ao Senhor.

16 De que serviria

o preço na mão do tolo

para comprar sabedoria,

visto que não tem entendimento?

17 Em todo o tempo ama o amigo

e para a hora da angústia nasce o irmão.

18 O homem falto de entendimento compromete-se,

ficando por fiador

na presença do seu amigo.

19 O que ama a transgressão

ama a contenda;

o que exalta a sua porta

busca a ruína.

20 O perverso de coração

jamais achará o bem;

e o que tem a língua

dobre vem a cair no mal.

21 O que gera um tolo

para a sua tristeza o faz;

e o pai do insensato

não tem alegria.

22 O coração alegre é como o bom remédio,

mas o espírito abatido

seca até os ossos.

23 O ímpio toma

presentes em secreto

para perverter

as veredas da justiça.

24 No rosto do entendido

se vê a sabedoria,

mas os olhos do tolo vagam

pelas extremidades da terra.

25 O filho insensato é

tristeza para seu pai,

e amargura para aquela que o deu à luz.

26 Também não é bom punir o justo,

nem tampouco ferir

aos príncipes por equidade.

27 O que possui o conhecimento

guarda as suas palavras,

e o homem de entendimento

é de precioso espírito.

28 Até o tolo, quando se cala,

é reputado por sábio;

e o que cerra os seus lábios é tido por entendido.

1 Mai bine o bucată*Cap. 15:17. de pâine uscată cu pace

decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!

2 Un argat cu minte stăpânește peste fiul*Cap. 10:5;19:26. care face rușine

și va împărți moștenirea cu frații lui.

3 Tigaia*Ps. 26:2. Cap. 27:21.Ier. 17:10.Mal. 3:3. lămurește argintul și cuptorul lămurește aurul,

dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.

4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită

și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.

5 Cine*Cap. 14:31.Iov 31:29.Obad. 12. își bate joc de sărac își bate joc de Cel ce l-a făcut;

cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

6 Copiii copiilor sunt cununa*Ps. 127:3;128:3. bătrânilor

și părinții sunt slava copiilor lor.

7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;

cu cât mai puțin cuvintele mincinoase în gura unui om de viță aleasă!

8 Darurile par o*Cap. 18:16;19:6. piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:

oriîncotro se întorc, izbândesc.

9 Cine*Cap. 10:12. acoperă o greșeală caută dragostea,

dar*Cap. 16:28. cine o pomenește mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.

10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput

decât o sută de lovituri pe cel nebun.

11 Cel rău nu caută decât răscoală,

dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

12 Mai*Osea 13:8. bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei

decât un nebun în timpul nebuniei lui.

13 Celui ce întoarce*Ps. 109:4,5.Ier. 18:20.Rom. 12:17.1 Tes. 5:15.1 Pet. 3:9. rău pentru bine

nu-i va părăsi răul casa.

14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;

de aceea, curmă*Cap. 20:3.1 Tes. 4:11. cearta înainte de a se înteți.

15 Cel*Exod 23:7. Cap. 24:24.Is. 5:23. ce iartă pe vinovat și cel ce osândește pe cel nevinovat

sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.

16 La ce slujește argintul în mâna nebunului?

Să cumpere înțelepciunea?… Dar*Cap. 21:25,26. n-are minte!

17 Prietenul*Rut 1:16. Cap. 18:24. adevărat iubește oricând

și în nenorocire ajunge ca un frate.

18 Omul*Cap. 6:1;11:15. fără minte dă chezășie,

se pune chezaș pentru aproapele său.

19 Cine iubește certurile iubește păcatul

și cine-și*Cap. 16:18. zidește poarta prea înaltă își caută pieirea.

20 Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea

și cel cu limba*Iac. 3:8. stricată cade în nenorocire.

21 Cine*Cap. 10:1;19:13;17:25. dă naștere unui nebun va avea întristare

și tatăl unui nebun nu poate să se bucure.

22 O inimă*Cap. 12:25;15:13,15. veselă este un bun leac,

dar un*Ps. 22:15. duh mâhnit usucă oasele.

23 Cel rău primește daruri pe ascuns

ca să sucească*Exod 23:8. și căile dreptății.

24 Înțelepciunea*Cap. 14:6.Ecl. 2:14;8:1. este în fața omului priceput,

dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.

25 Un fiu nebun aduce necaz*Cap. 10:1;15:20. Vers. 21. Cap. 19:13. tatălui său

și amărăciune celei ce l-a născut.

26 Nu este bine să osândești*Vers. 15. Cap. 18:5. pe cel neprihănit la o gloabă,

nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.

27 Cine*Iac. 1:19. își înfrânează vorbele cunoaște știința

și cine are duhul potolit este un om priceput.

28 Chiar*Iov 13:5. și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea

și de priceput dacă și-ar ține gura.