1 Ai de ti, despojador,

que não foste despojado,

e que procedes perfidamente contra os

que não procederam perfidamente

contra ti! Acabando tu de despojar,

serás despojado; e,

acabando tu de tratar perfidamente,

perfidamente te tratarão.

2 Senhor, tem misericórdia de nós,

por ti temos esperado;

sê tu o nosso braço

cada manhã,

como também a nossa salvação

no tempo da tribulação.

3 Ao ruído do tumulto

fugirão os povos;

à tua exaltação as

nações serão dispersas.

4 Então ajuntar-se-á

o vosso despojo

como se ajunta

a lagarta;

como os gafanhotos saltam,

assim ele saltará

sobre eles.

5 O Senhor está exaltado,

pois habita nas alturas;

encheu a Sião de juízo e justiça.

6 E haverá estabilidade

nos teus tempos,

abundância de salvação,

sabedoria e conhecimento;

e o temor do Senhor será

o seu tesouro.

7 Eis que os seus embaixadores

estão clamando de fora; e

os mensageiros de paz

estão chorando amargamente.

8 As estradas estão desoladas,

cessou o que passava pela vereda,

ele rompeu a aliança,

desprezou as cidades,

e já não faz caso dos homens.

9 A terra geme e pranteia,

o Líbano se envergonha e se murcha;

Sarom se tornou como um deserto;

e Basã e Carmelo

foram sacudidos.

10 Agora, pois,

me levantarei, diz o Senhor;

agora me erguerei.

Agora serei exaltado.

11 Concebestes palha,

dareis à luz restolho;

e o vosso espírito vos devorará como

o fogo.

12 E os povos serão como

as queimas de cal; como

espinhos cortados

arderão no fogo.

13 Ouvi, vós os que estais longe,

o que tenho feito;

e vós que estais vizinhos,

conhecei o meu poder.

14 Os pecadores de Sião

se assombraram,

o tremor surpreendeu

os hipócritas. Quem

dentre nós habitará com

o fogo consumidor? Quem

dentre nós habitará

com as labaredas eternas?

15 O que anda em justiça,

e o que fala com retidão;

o que rejeita o ganho da opressão,

o que sacode das suas mãos

todo o presente;

o que tapa os seus ouvidos

para não ouvir falar de derramamento de

sangue e fecha os seus olhos

para não ver o mal.

16 Este habitará nas alturas;

as fortalezas das rochas serão

o seu alto refúgio,

o seu pão lhe será dado,

as suas águas serão certas.

17 Os teus olhos verão

o rei na sua formosura, e

verão a terra

que está longe.

18 O teu coração

considerará o assombro dizendo:

Onde está o

escrivão? Onde está o

que pesou o tributo?

Onde está o

que conta as torres?

19 Não verás mais aquele povo atrevido,

povo de fala obscura,

que não se pode compreender e

de língua tão estranha

que não se pode entender.

20 Olha para Sião,

a cidade das nossas solenidades;

os teus olhos verão a Jerusalém,

habitação quieta,

tenda que não será removida,

cujas estacas nunca

serão arrancadas

e das suas cordas

nenhuma se quebrará.

21 Mas ali o glorioso Senhor será

para nós um lugar de rios

e correntes largas;

barco nenhum de remo

passará por ele,

nem navio grande navegará por ele.

22 Porque o Senhor é o nosso Juiz;

o Senhor é o nosso legislador;

o Senhor é o nosso rei,

ele nos salvará.

23 As tuas cordas se afrouxaram;

não puderam ter firme o seu mastro,

e nem desfraldar a vela;

então a presa de

abundantes despojos se

repartirá; e até

os coxos dividirão a presa.

24 E morador nenhum dirá:

Enfermo estou;

porque o povo

que habitar nela será

1 Vai de tine, pustiitorule*Cap. 21:2.Hab. 2:8., care totuși n-ai fost pustiit, care jefuiești, și n-ai fost jefuit încă! După*Apoc. 13:10. ce vei sfârși de pustiit, vei fi pustiit și tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit și tu. 2 Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine*Cap. 25:9.. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie! 3 Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăștie. 4 Și prada voastră va fi strânsă cum strânge mușița; sar peste ea cum sar lăcustele. 5 Domnul*Ps. 97:9. este înălțat și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate. 6 Zilele tale sunt statornice, înțelepciunea și priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului. 7 Iată, vitejii strigă afară, solii*2 Împ. 18:18,37. păcii plâng cu amar. 8 Drumurile*Jud. 5:6. sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur*2 Împ. 18:14,15,16,17. a rupt legământul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni. 9 Țara*Cap. 24:4. jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tânjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza. 10 „Acum*Ps. 12:5. Mă voi scula", zice Domnul, „acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica. 11 Ați*Ps. 7:14. Cap. 59:4. zămislit fân și nașteți paie de miriște; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înșivă vă va arde de tot. 12 Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, ca*Cap. 9:18. niște spini tăiați care ard în foc. 13 Voi, cei*Cap. 49:1. de departe, ascultați ce am făcut! Și voi, cei de aproape, vedeți puterea Mea!" 14 Păcătoșii sunt îngroziți în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiți, care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă niște flăcări veșnice?" 15 Cel ce umblă*Ps. 15:2;24:4. în neprihănire și vorbește fără vicleșug, cel ce nesocotește un câștig scos prin stoarcere, cel ce își trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce își astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge și își*Ps. 119:37. leagă ochii ca să nu vadă răul, 16 acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, și apa nu-i va lipsi. 17 Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei. 18 Inima ta își va aduce aminte de groaza trecută și va zice: „Unde*1 Cor. 1:20. este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?" 19 Atunci nu vei mai vedea pe poporul*2 Împ. 19:32. acela îndrăzneț, pe poporul*Deut. 28:49,50.Ier. 5:15. cu vorbirea încâlcită de n-o puteai înțelege, cu limba gângavă de n-o puteai pricepe. 20 Privește*Ps. 48:12. Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul*Ps. 46:5;125:1,2. ca locuință liniștită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui țăruși*Cap. 37:33. nu*Cap. 54:2. vor mai fi scoși niciodată și ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. 21 Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de râuri, de pâraie late, unde totuși nu pătrund corăbii cu lopeți și nu trece niciun vas puternic. 22 Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul*Iac. 4:12. nostru, Domnul*Ps. 89:18. este Împăratul nostru: El ne mântuiește! 23 Funiile tale s-au slăbit, așa că nu mai pot strânge piciorul catargului și nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i așa de mare, că până și ologii iau parte la ea. 24 Niciun locuitor nu zice: „Sunt bolnav!" Poporul*Ier. 50:20. Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.