1 Clama em alta voz,

não te detenhas,

levanta a tua voz como a trombeta

e anuncia ao meu povo a sua transgressão,

e à casa

de Jacó os seus pecados.

2 Todavia me procuram cada dia,

tomam prazer

em saber os meus caminhos,

como um povo que pratica justiça,

e não deixa o direito do seu Deus;

perguntam-me

pelos direitos

da justiça,

e têm prazer

em se chegarem a Deus,

3 Dizendo: Por que jejuamos nós,

e tu não atentas

para isso? Por que afligimos as nossas almas,

e tu não o sabes?

Eis que no dia em

que jejuais achais o vosso próprio contentamento,

e requereis

todo o vosso

trabalho.

4 Eis que para contendas

e debates jejuais,

e para ferirdes com punho iníquo;

não jejueis como hoje,

para fazer ouvir a vossa voz

no alto.

5 Seria este o jejum que eu escolheria,

que o homem um dia aflija a sua alma,

que incline a sua cabeça

como o junco,

e estenda debaixo de si saco

e cinza? Chamarias tu a isto jejum

e dia aprazível

ao Senhor?

6 Porventura não é este o jejum

que escolhi,

que soltes as ligaduras

da impiedade,

que desfaças as ataduras

do jugo e que deixes livres os oprimidos,

e despedaces

todo o jugo?

7 Porventura não é também

que repartas o teu pão

com o faminto,

e recolhas em casa os pobres abandonados;

e, quando vires o nu,

o cubras,

e não te escondas

da tua carne?

8 Então romperá a tua luz

como a alva,

e a tua cura apressadamente brotará,

e a tua justiça irá adiante

de ti, e a glória

do Senhor será a tua retaguarda.

9 Então clamarás, e o Senhor te responderá;

gritarás, e ele dirá:

Eis-me aqui. Se tirares do meio de ti o jugo,

o estender do dedo, e o falar iniquamente;

10 E se abrires a tua alma

ao faminto,

e fartares a alma aflita;

então a tua luz nascerá

nas trevas,

e a tua escuridão será

como o

meio-dia.

11 E o Senhor te guiará continuamente,

e fartará a tua alma

em lugares áridos,

e fortificará os teus ossos;

e serás

como um jardim regado,

e como um manancial,

cujas águas

nunca faltam.

12 E os que

de ti procederem edificarão as antigas ruínas;

e levantarás os fundamentos

de geração em geração;

e chamar-te-ão reparador

das roturas,

e restaurador

de veredas

para morar.

13 Se desviares o teu pé do sábado,

de fazeres a tua vontade

no meu santo dia,

e chamares ao sábado deleitoso,

e o santo dia do Senhor,

digno de honra,

e o honrares

não seguindo os teus caminhos,

nem pretendendo fazer a tua própria vontade,

nem falares

as tuas próprias palavras,

14 Então te deleitarás no Senhor,

e te farei cavalgar

sobre as alturas da terra,

e te sustentarei

com a herança de teu pai Jacó;

porque a boca

do Senhor o disse.

1 „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei! 2 În toate zilele Mă întreabă și vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea și n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. 3 ‘La*Mal. 3:14. ce ne folosește să postim’, zic ei, ‘dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim*Lev. 16:29,31;23:27. sufletul, dacă Tu nu ții seama de lucrul acesta?’ Pentru că", zice Domnul, „în ziua postului vostru vă lăsați în voia pornirilor voastre și asupriți pe simbriașii voștri. 4 Iată*1 Împ. 21:9,12,13., postiți ca să vă ciorovăiți și să vă certați, ca să bateți răutăcios cu pumnul; nu postiți cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. 5 Oare acesta*Zah. 7:5. este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o*Lev. 16:29. zi? Să-și plece capul ca un pipirig și să*Est. 4:3.Iov 2:8.Dan. 9:3.Iona 3:6. se culce pe sac și cenușă? Aceasta numești tu post și zi plăcută Domnului? 6 Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile*Neem. 5:10-12. robiei, dă*Ier. 34:9. drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; 7 împarte-ți pâinea*Ezec. 18:7,17.Mat. 25:35. cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă*Iov 31:19. vezi pe un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului*Gen. 29:14.Neem. 5:5. tău! 8 Atunci*Iov 11:17. lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte și slava*Exod 14:19. Cap. 52:12. Domnului te va însoți. 9 Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele*Ps. 12:2. de ocară, 10 dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime și întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare! 11 Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. 12 Ai tăi vor*Cap. 61:4. zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile și face țara cu putință de locuit.13 Dacă îți vei*Cap. 56:2. opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, 14 atunci*Iov 22:26. te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui*Deut. 32:13;33:29. pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov", căci*Cap. 1:20;40:5.Mica 4:4. gura Domnului a vorbit.